867 matches
-
cu 39th Street. Toți se holbau la ceva aruncat în buruienile de pe un teren viran. Două mașini cu însemnele poliției și una fără însemne erau parcate lângă bordură. Am spus: — Lee, vino puțin. Lee scoase capul pe fereastră și-și miji ochii. — Cred că-i văd pe Millard și Sears. Azi trebuiau să umble după flașnetari, așa că poate... Am ieșit în fugă din hogeac, am coborât scările și am dat colțul spre Norton, cu Lee pe urmele mele. Am băgat viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
radio și dă-i bătaie. • • • I-am dat bătaie direct spre motelul Red Arrow. Packardul lui Madeleine era parcat pe aleea din spatele bungalow-urilor, iar ușa de la camera 11 era descuiată. Am intrat, am simțit aroma parfumului ei și mi-am mijit ochii până ce-am fost răsplătit cu un chicotit. Pe când mă dezbrăcam, ochii mi s-au obișnuit cu lipsa de lumină și am văzut-o pe Madeleine - un nud luminos pe un petic de cuvertură. Ne-am împreunat atât de viguros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
BUNURILE DALIEI URMEAZĂ O SCRISOARE Un băiat de la laborator își puse o pereche de mănuși de cauciuc, deschise plicul și scoase afară conținutul - un carnețel negru, un card de asigurări sociale plastifiat și un teanc subțire de fotografii. Mi-am mijit ochii, am citit numele de pe card - Elizabeth Ann Short - și mi-am dat seama că dosarul Dalia tocmai primise un nou impuls. Un tip de lângă mine povestea cu lux de amănunte cum apăruse plicul: l-a găsit un poștaș într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
răsuflarea, așteptându-mă cumva să mă trezesc cu un câine de luptă care să-mi sară la beregată. M-am uitat la cadranul fosforescent al ceasului de la mână, mi-am zis că zece minute îmi sunt de ajuns și am mijit ochii, în căutarea unei surse de lumină. Am zărit o lampă de podea. M-am îndreptat către ea, am aprins-o și am luminat o cameră de zi ordonată. Am văzut o sofa curățică, cu fotolii asortate, cumpărate de la solduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
când am văzut cine e și cine nu e. Elizabeth Short. Betty Short. Liz Short. Dalia Neagră. Genunchii mi-au tresărit, lovind involuntar volanul. Mâinile, cuprinse de tremurături, au atins claxonul. Fantoma își duse mâna streașină la ochi și își miji privirea înspre farurile mele, apoi ridică din umeri. Am remarcat o strâmbătură familiară și mi-am revenit. Era Madeleine Sprague deghizată în Dalia. Pusese pe ea o rochie neagră, mulată pe corp și se machiase și se coafase la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
norii de tencuială făceau aerul irespirabil. Patru sute de miare reduse la fâșii de cârpă și cioburi. Cei doi Sprague erau o împletitură de membre pe pat. Emmett se eliberă primul, o mângâie pe Madeleine, apoi își frecă pleoapele și-și miji privirea. I-am înfipt țeava pistolului în ceafă. — Tu, Georgie, Betty. Convinge-mă sau îți fac praf toată nenorocita asta de casă! Emmett tuși și mângâie șuvițele răvășite ale lui Madeleine. — Tu și propria ta fiică... am zis eu. Fosta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nou. Watson trase ediția din acea dimineață de pe un raft și trânti pe biroul recepționerei. „COPILUL DISPĂRUT A FOST GĂSIT MORT!“. Își Înfipse degetul sub cuvintele: „DE COLIN MILLER“. — De el ce zici? Întrebă ea. Recepționera luă ziarul și Își miji ochii umflați, Încercând să citească numele. Fața i se Întunecă deodată. — Ah... el. Încruntându-se, apăsă pe un buton din centrală. O voce de femeie izbucni din difuzor: — Mda? Recepționera ridică telefonul din furcă și accentul i se schimbă brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
au Înfipt dinții În fundul meu și n-o să dea drumul așa ușor. L-ai auzit pe comandant: dacă mai durează mult, Îmi ia cazul. Lothian și Borders vor face jocurile. — N-am vrut să se Întâmple asta, domnule. Un zâmbet miji pe fața lui Insch. Știu că n-ai vrut. Îi oferi punga deschisă de jeleuri, iar Logan luă unul verde. Gustul lui era mai prețios ca aurul. Insch oftă. — Nu-ți face griji: vorbesc eu cu trupa. O să le zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
superbi; lasă-mă să-i privesc. El deschise ochii; ea șopti: — Ca ai tatălui tău, verzi-cenușii, mai mult verzi decât cenușii... Simți însă că privirea lui era intensă, greu de susținut, aproape hipnotică. Murmură: — Ai o privire foarte puternică. El miji pleoapele și zâmbi. Ea îi spuse: — Mai îndură puțin; sângele lui Germanicus ești tu. Îl trase după ea într-o sală. — Vino, așază-te aici. Îl puse să șadă alături de ea, pe un scaun mic, fără spătar, înfrânându-i încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ale tatălui său, Germanicus, strigau că aveau să-l ducă la Roma cu forța armelor, iar tatăl său tăcea. Îl întrebă prietenos pe Macro: — Mă însoțești până la bibliotecă? Acolo e plăcut, e răcoare. Macro intra în locul acela pentru prima oară; miji ochii în penumbră. — Privește, spuse Gajus trecându-și degetele prin dreptul unui raft. Toate acestea sunt opere de astrologie. Macro nu arătă nici surpriză, nici un respect de neștiutor. Gajus luă un mic codex și începu să-i explice cu candoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mult. - Păi vezi, la fel de mult îmi place și mie ce fac. - Aha. Bine, spusese ea. Chiar dacă nu era deloc bine. Pentru că a cânta nu înseamnă a-i face pe oameni să te urască și să vrea să te ucidă. Își miji și mai tare ochi și se concentră. Măcelări o dată un pasaj și încercă din nou. Iar acum, aflase ea, urmau să se mute în alt loc pentru o vreme. O zi sau două, așa îi spusese mama. Dar ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
înăuntru o clipă. Apoi scoase un hohot de râs uimit și extrase permisul de conducere, arătându-l tuturor. Era al Karei. Înăuntru se găsea un bilețel scris de mână. Acesta căzu jos. Îl ridică. - Scrie „Te-am prins” spuse Kadesky mijindu-și ochii și studiind-o cu atenție pe polițistă, apoi permisul de conducere. Ia stai puțin, tu ești asta? „Polițista” izbucni în râs și își scoase ochelarii, apoi cascheta de polițist și peruca brunetă de dedesubt, scoțând la iveală încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
care ea nu i-l mai văzuse (Emmy se rugase de el să-și schimbe costumul de baie bătrâncios, brodat cu aligatori, dar degeaba) și, ia stai...ăla nu era cumva un bax cu șase sticle? Se uită mai bine mijindu-și ochii. Da! Încleiatul de Duncan, palid, stau-toată-ziua-la-birou, se metamorfozase într-un afurisit de Adonis la plajă chiar acolo sub ochii ei. Emmy închise ochii apăsându-i cu mâinile, apoi și-i frecă, dar când îi redeschise Duncan arăta la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Cohen, mergînd la bucătărie, cărînd apă și jucînd șah, Jim Își putea păstra iluzia că războiul va dura la infinit. Cu revista Reader’s Digest În mînă, Jim se așeză pe treptele de la intrarea Blocului E. Se uită cu ochii mijiți la soare, abținîndu-se să răsfoiască paginile. Grupuri de deținuți stăteau pe balcoane, după masă. Umbra dintre stîlpi era rezervată celor bolnavi, care stăteau pe vine, ca familiile de cerșetori la intrările blocurilor de birouri din spatele Bund-ului la Shanghai. LÎngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
portabil, toate obținute de la deținuți pentru țigări, mîncare și informații În legătură cu alte lagăre. — Se pare că micii tăi prieteni pleacă, Jim. Domnul Maxted Își trecu degetele murdare peste coaste căutînd fîșii desprinse de piele. Se uita la ele cu ochii mijiți În soarele de august, de parcă rătăcea bucăți din el Însuși prin tot lagărul. — Îți țin locul, dacă vrei să-l saluți pe soldatul Kimura. — Știe unde să mă găsească, domnule Maxted. Mie nu-mi place să-mi iau rămas-bun. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
garoafe roșii, cadoul lui tradițional. Mama țipă de fericire la vederea acestei bucurii roșii din viețile noastre gri, își aruncă brațele în jurul gâtului tatei și îl sărută apăsat pe buze, dar acum, în loc să mă întorc dezgustat, așa cum am făcut atunci, mijesc ochii ca să îi văd mai bine. Cât de tineri sunt; mama, rumenă și fără astâmpăr, cu gura larg deschisă e parcă gata să muște din viață, tata, înalt, energic, învăluit în fum de țigară și în glume răsuflate. Ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
picioarele patului. Își luase obiceiul să noteze În el tot ce văzuse peste noapte, stând Încă În pat, În timp ce primele raze de lumină ale zorilor răzbăteau prin crăpăturile obloanelor. Chiar dacă nu văzuse nimic sau uitase ce văzuse, aprindea totuși veioza, mijea ochii, se ridica În capul oaselor, așeza pe genunchii ridicați o revistă mai groasă, ca săi slujească drept masă de scris, apoi nota ceva În genul: „Douăzeci decembrie - noapte fără vise“. Sau: „Patru ianuarie - ceva despre o vulpe și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Tu nu te-ai prezentat cum se cuvine, tu ai încercat să mă vinzi pe mine ca pe o cămilă într-un bazar arăbesc. De ce nu le-ai spus nimic despre tine? — Pentru că nu m-ai instruit înainte. Maria își miji ochii cu suspiciune. Uite ce trebui să faci: nu vei spune nimic și nu vei vorbi cu nimeni. Nici măcar să nu zâmbești, că pari ușor nebună. O să ne distrăm în seara asta, o să dansăm și o să bem și o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a se muta În Casa Semitecolo, din apropiere, cu speranța deșartă că, dacă ocupa același spațiu pe care Îl ocupase ea, va putea, cumva, să pătrundă În mintea ei. Zile Întregi bântui prin Împrejurimile Casei Semitecolo, uitându-se cu ochii mijiți de pe pontoane la fațada veche și decolorată, Întrebându-se dacă faptul că era Îndreptată spre nord, spre Canal Grande, rareori Încălzită de razele soarelui, nu contribuise cumva la depresia finală, letală a lui Fenimore, sau privind În sus de pe Ramo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
avertizau pe amatorii de patinaj sau săniuș de pericol. Împătimiții sporturilor ecvestre tropăiau În sus și-n jos pe alee, cai și călăreți trimițându-și norii condensați ai răsuflării În atmosfera Înfrigurată. În aer se simțea parcă moina și Își miji neliniștit ochii În sus, Încercând să vadă cât de amenințător era cerul. — Oare vine zăpada? Îl Întrebă el pe un Îngrijitor, care mătura aleea. Nu cred, domnu’, zise omul. Orișicum, nu cine știe ce. — Mă bucur să te aud spunând asta. Bună ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-l pe Norman pe spate. — Am reușit! Fir-ar dracu-al dracului, am reușit! Am supraviețuit! N-aș fi crezut că vom reuși! Am supraviețuit! Norman distingea cu greu instrumentele de bord din cauza lacrimilor. Deodată, soarele strălucitor Îl făcu să mijească ochii: ieșiră la suprafață și văzură În sfârșit marea liniștită, cerul, norii pufoși. — Ai văzut? strigă Harry În urechea lui Norman. Ai văzut? E o zi a dracului de perfectă! 00.00 ORE Când se trezi, Norman văzu o rază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
prima zi de duminică a acestei primăveri în care Tudor a reușit performanța de a nu merge la serviciu. Nu-i venea să creadă că este acasă. S-a putut trezi târziu, nu la cântatul cocoșilor, când cerul abia se mijea sub lumina roșiatică a răsăritului de soare. Ieșise în curte și privea cu mirare florile din fața casei, proaspete, pline de sănătate și culoare. Orânduite de mama sa, potrivit perioadei în care trebuiau să înflorească, păreau a fi aliniate după o
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
o cezariană divină. Universitas era un spațiu privilegiat unde ne durea Într-un loc aparte de politică și ideologii. Cum probabil le durea și pe ele de noi. În afară de asta, e posibil să ne fi simțit oarecum protejați, prin subconștient mijindu-ne senzația că sîntem feriți sub umbrela domnului profesor cu dragoste, ne apără el cumva, Peter O’Toole În semiîntuneric, n-o să ne lase să ne ia miliția. Faptul că existau aceste conspirații literare constituia, poate, o provocare, un rozitox
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și de streche simultan și exact Între antenele, ce par a fi de radar, coifului meșteșugit cu migală de bătrîni armurieri, samuraii bîntuie prin coclauri de reclamă Camel, costumele-s moderne, culoarea grea, de multe ori ești nevoit să-ți mijești ochii pentru a Înțelege ce vor chinezii, trebuie să fie și chinezi pe undeva, prin boscheți, altfel nu s-ar desluși din ce motiv scenariul, atît cît există, e aproape identic cu al lui Akira, de ce să se obosească să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
citește În revista Le Point: „Toate personalitățile un pic cunoscute, aleșii, jurnaliștii, industriașii, sindicaliștii, avocații se regăsesc În fișierele generale ale Serviciului evident, secret de informații”. În concluzie, SRI-ul e mai necesar ca oricînd. Fetița căreia abia i-au mijit sînii democrației ne mai informează că pe nimeni nu miră că „la francezi se fac urmăriri”. Știe ea. La articolul 27 alin. 2 din proiectul de lege privind organizarea SRI-ului, cîțiva politicieni lipsiți de perspectivă pariziană continuă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]