826 matches
-
moare... Un taur se ridică negru, în seara galbenă mugind, Și-și roade coarnele de crucea ce tremură scârțâitoare, Cu un Hristos, ce-n zugrăveală stă slab, uscat și suferind. G. TOPÎRCEANU Autor de "parodii originale" care dovedesc un proces mimetic superior, G. Topîrceanu (1890-1937) poate crea sub aparența de pastișă. Parodia după Al. Depărățeanu, Viața la țară, are o idee proprie, aceea a inconfortului rural, și o plastică personală: Când te duci pe drumul mare Trec, mișcând domol din coadă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
moi de lână. E pestetot o beție de vegetal, de fructe, de animalitate rece. Vegetalele au ceva cărnos animalic (flori cu "sîni de lapte", struguri enormi hrăniți din stârvuri de om), animalele se confundă cu vegetalele, fiind preferate acelea inerte, mimetice: șopârle, lăcuste, melci. Bacantele sunt verzi și sar ca lăcustele: Nouă preotese verzi Sar prin codri și livezi. Zamolxe însuși caută contactul rece cu șopîrlele: Altădată nopțile-mi erau un leagăn de odihnă, iar ziua lucrurile dimprejur se prefăceau în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a dramei rituale către teatru este prezentarea dramatică a unor episoade ludice. Substratul magic, ce atribuia Caprei rostul de a influența pozitiv vânătoarea și căruia i se substituie, în societățile agrare, un rol fertilizator, este înlocuit acum prin explicitarea acțiunii mimetice, văduvită însă de sensurile inițiale. De regulă, spectacolul cuprinde o parte introductivă, descriptivă (în care se schițează portretul măștii), urmată de moartea animalului și reînvierea acestuia prin descântecul Blojului (Moșului, Ciobanului, Urâtului), care îl însoțește. Textul poetic prezintă vădite înrâuriri
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
artistul creează, demiurgic, obiecte situate parodic În raport cu modelul lor (când au un model). Un fel de scamatorie continuă cu rutina. Jonglerul realității conștientizează pentru public, prin artă, lucrurile comune. Făcându-le celebre, le face și, cu adevărat, populare. Acel proces „mimetic și integrator” pe care profesorul de artă Lake, de la Saint Bard School din romanul lui Nabokov Pnin Îl va numi „naturalizarea necesară a lucrurilor făcute de om”. Am găsit, Între atâtea captivante „nimicuri”, risipite În dosarele lui Saul, o bancnotă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
revoluția, Spre un nou idealism, Valoarea tradiției, Școala satului), Ion Petrovici (Ideal și tradiție), Const. C. Giurescu (Un nou ideal). În esență, acestea exaltă virtuțile „datinei” și ale autohtonismului, delimitându-se de arta novatoare a noilor generații, văzută ca produs mimetic de import. Printre principalii ideologi se numără Al. Dima, care reafirmă cu orice ocazie ideile programatice ale revistei: „poziția pentru care «Datina» s-a născut și a luptat totdeauna” înseamnă „specific național fundat pe tradiție”, spune, de pildă, în articolul
DATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
și descrisă într-un cunoscut pastel, Viața la țară, cu o grație a mișcării ce introduce în clasicismul senin al Nopții de august a lui Al. Macedonski și anticipă idilele lui Duiliu Zamfirescu. La polul opus, poezia de idei dezvoltă mimetic, în stilul byronianului Manfred, cugetări sumbre și sarcastice. D. se dovedește un versificator ingenios, stăpân pe o gamă ritmică și strofică variată: el introduce alegra strofă 7-3-7//7-3-7, folosită de Ronsard, Hugo, Th. Gautier, iar în rimă, pentru a realiza
DEPARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]
-
momentul În care literatura Își constituie un corp, primește corpul pe care va putea de-acum experimenta: se sustrage imperativului reprezentativității, se Închide asupra ei. Se Închide? Ușor de spus, greu de demonstrat Însă. Poezia se sustrage mai degrabă esteticii mimetice care nu-și Îndeplinise promisiunile sau, mai indulgent, dădea senzația că nu și le va putea Împlini niciodată. Schimbările de paradigmă În științele umane sînt mereu preventive, acțiunea lor este profilactică și În acest proiect profilactic stă legitimitatea lor. Literatura
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de Gilles Lipovetsky În 1983. Acum, Însă, o astfel de scriitură nu mai distona cu ethosul cititorilor, de aceea ea s-a instituționalizat ușor. Cu alte cuvinte, Barthes greșea cerînd literaturii să accepte transcendența socială, ceea ce echivala cu păstrarea principiului mimetic care se aflase mereu la baza prozei literare. Istoria literaturii franceze din anii 1950 pînă În anii 2000 este și una a amenajării unui spațiu al transcendenței care să fie cît mai departe situat de acela unde transcendența În raport cu textul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
romanul realist francez de astăzi, imaginea societății occidentale trimite la o altă imagine: exces și simulacru. Excesul este al semnelor - mărci publicitare, cuvinte ca tot atîtea semnături pe cecuri În alb, iar simulacrul al gesturilor și relațiilor (inter)umane - interesate, mimetice, uneori disperate. Romanul francez contemporan este, În componenta lui realistă, platonician: el deplînge moartea realității urmată de domnia umbrelor, convocîndu-le În mod paradoxal pe ultimele pentru a acoperi lumina unui soare artificial: este ceea ce și-a propus Pascal Quignard În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cercetătorilor J. Meyer și B. Rowan (1977) și L.Zucker (1977) inspirate de lucrările lui Berger și Luckman asupra instituțiilor. De asemenea, J. DiMaggio și W. Powell stabilesc existența a trei mecanisme de influență a mediului instituțional asupra organizațiilor: coercitiv, mimetic și normativ, completând astfel sfera conceptuală a abordărilor neoinstituționale în sociologie. Odată precizate liniile teoretice care determină și susțin concepțiile cu privire la relația dintre instituții și organizații, R. Scott schițează cadrul analitic cu care va opera pe parcursul întregului volum, stabilind ceea ce
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
întrecând „armoniile gândirii” (Inimei). Acompaniamentul grav, elegiac, al neliniștilor stârnite de spectacolul „eternităților contradictorii”, o gesticulație patetic-romantică, ce transformă în procesiune sacramentală căutările sau umbletul în lume al omului, irizările simbolice, sugestia reușesc, în Drumul, să transmită prezența misterului. În ciuda mimeticelor Nevroze și a clișeelor simboliste (Parc mort, Căderea frunzelor), a neputinței de a ocoli conceptul și alegoria, C. reușește să dea o cosmică arcuire curgerii spre neființă a lucrurilor. Copacii, luna sunt paznici stranii ai morții, un alb suprafiresc își
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
sălbatici și goi/ și eram morți amândoi”. Producțiile pentru copii (Prințul Miorlau, 1957, Povestea a doi pui de tigru..., 1969, Roșcată ca arama și cei șapte șoricei, 1985) sunt moralizatoare, dar cu haz și duioșie. Dintre poeții care își construiesc mimetic universul, C. este cea mai plină de vervă și grație. Scrierile sale în proză (Atât de grozavă și adio. Confidențe fictive, 1971) sunt rezultatul unor observații ironice, necruțătoare asupra unei lumi caricaturale, cu care se confruntă o sensibilitate de adolescentă
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
ușurință de la un gen la altul. SF-ul se diferențiază și de fantasy, care își trage seva dintr-un miraculos a cărui competență dominantă este cunoașterea și utilizarea magiei. Printre literaturile imaginarului, SF-ul relevă așa-numita perspectivă "realistă" sau "mimetică". El se distinge totuși de ca gen al literaturii generale, care este "mimetic în raport cu universul prezent", fără decalaj, și care prezintă o lume comprehensibilă fără explicații suplimentare, considerând-o drept parte integrantă din "enciclopedia cititorului" (Eco, 1985). SF-ul se
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
care își trage seva dintr-un miraculos a cărui competență dominantă este cunoașterea și utilizarea magiei. Printre literaturile imaginarului, SF-ul relevă așa-numita perspectivă "realistă" sau "mimetică". El se distinge totuși de ca gen al literaturii generale, care este "mimetic în raport cu universul prezent", fără decalaj, și care prezintă o lume comprehensibilă fără explicații suplimentare, considerând-o drept parte integrantă din "enciclopedia cititorului" (Eco, 1985). SF-ul se diferențiază și de romanul istoric, care este "mimetic în raport cu trecutul" și se sprijină
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
al literaturii generale, care este "mimetic în raport cu universul prezent", fără decalaj, și care prezintă o lume comprehensibilă fără explicații suplimentare, considerând-o drept parte integrantă din "enciclopedia cititorului" (Eco, 1985). SF-ul se diferențiază și de romanul istoric, care este "mimetic în raport cu trecutul" și se sprijină pe reprezentarea unei lumi la care cititorul accede cu ajutorul unei "enciclopedii complementare" a Istoriei, furnizată de autor. Cei trei mușchetari de Alexandre Dumas sunt un exemplu de ficționalizare realistă a Istoriei. Demersul autorului de SF
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
să-și imagineze, pornind de la câteva imagini izvorâte din știința actuală, extrapolate sau imaginare, dar nu neverosimile în contextul științific al epocii. În SF, autorul construiește "lumi posibile" plasate în timpuri viitoare, prezente sau trecute, paralele. SF-ul propune ficțiuni "mimetice ale virtualului*". Strategiile sale narative sunt aceleași cu ale romanului din literatura generală, chiar dacă le privilegiază pe acelea care facilitează metamorfozele și anamorfozele 2. Acțiunile personajelor sunt situate într-un mediu coerent, deși îndepărtat de al nostru. SF-ul propune
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
dă, fără știrea ei, un antidot. Efectul nu este însă cel așteptat: ea are febră, pielea i se cojește; femeia se transformă și se dovedește a fi un extraterestru. Ea aparține, de fapt, speciei "lalitha", este un fel de insectă mimetică, în stare să-și modifice, asemeni cameleonilor, aspectul exterior pentru a căpăta înfățișarea care să atragă partenerul sexual, fiindcă specia lor e lipsită de masculi. Pentru pământeni, "lalithele" reprezintă feminitatea în toată splendoarea ei, dar ele mor dacă rămân însărcinate
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Un ins devine "poetic" în măsura în care identitatea lui devine reproductibilă, susceptibilă de a fi proiectată asupra altora. Poezia nu se constituie decât în măsura în care biografia lui se schematizează și devine paradigmatică în raport cu alte destine, în măsura în care gesturile lui funcționează alegoric. Spre deosebire de alte modele mimetice, în care reproducerea intervine ulterior, ca o consacrare a unei opere deja existente, această imitație e constitutivă. În afara ei nu există poezie. În sfârșit, trebuie să înțelegem concret cum se operează transferul de valori dintre model și copie sau, altfel
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ca o consacrare a unei opere deja existente, această imitație e constitutivă. În afara ei nu există poezie. În sfârșit, trebuie să înțelegem concret cum se operează transferul de valori dintre model și copie sau, altfel spus, releul care asigură circuitul mimetic. Cum urmezi un personaj istoric? Cum consacri calitatea lui "profetică" și mai ales eficiența sa în plan social? Heliade Rădulescu, reluând idei comune din critica romantică, va sublinia adesea importanța numelor naționale: "...în locul Criseidelor, Briseidelor, Casandrelor, Polixenelor, Electrelor, Ifigeniilor, aflară
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
deveni capabil să își prezinte unicitatea ca o clasă, ar întemeia un model de comportament, ar inventa o realitate socială. Astfel în numele justificat se întâlnesc și se confundă cele trei componente ale comunicării literare: personalitatea autorului, caracterul operei și dispoziția mimetică a cititorului. Nu e greu să vedem că Heliade Rădulescu visează la o formulă perfect circulară în care să fuzioneze ideal cele trei "intenții" care ghidează procesul artistic. În același timp, trebuie subliniat caracterul utopic al acestei reprezentări. Istoria literaturii
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
exemplarității vom găsi și antonomaze. De aceea ne vine în continuare foarte ușor să transformăm numele propriu al unor sportivi de performanță și să spunem "un Hagi" sau "un Năstase"... Aceasta va fi soluția lui Heliade Rădulescu. Ca să asigure impactul mimetic al literaturii în societate, ca să facă posibilă "încarnarea" poeziei, va recurge la antonomaze: nu nume justificate, care să "semene" cu o anume activitate, ci nume impregnate prin faimă, care s-au încărcat cu semnificație datorită celebrității câștigate de purtătorii lor
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ideologie a imitației nu aducea și proceduri distincte. Æmulatio nu presupunea o tehnică a originalității opusă unei tehnici a supunerii. Și, de altfel, în economia clasică a imitației nu a fost niciodată clar de unde începe "concurența" în execuția unei gesticulații mimetice. Era, într-un fel, o idee fără conținut. Emulatorii se simțeau "concurenți" făcând cam aceleași gesturi pe care le făceau și cei care se simțeau "urmăritori". Și într-un caz, și în celălalt, scriitorii erau încurajați să preia și să
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
argument în justificarea cruciadelor 19. Era modul războinic prin care soldații Crucii imitau exemplul cristic, nu prin copierea unei forme de viață, ci prin dragostea oarbă pentru o virtute: purtați de iubire, puteau să comită crime, rămânând în același cadru mimetic. Se înțelege de ce termenul a fost atât de important pentru doctrina și propaganda creștină. Iisus putea fi blând și iertător, ei, imitându-l, erau răzbunători și furioși. Æmulatio Christi justifica proiecte pe care imitatio Christi 20 nu avea cum să
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
prin emoție, haotic și dezordonat în acțiunea sa, supus erorii și neînțelegerii, marcat de o profundă ambiguitate morală. Pe această filieră, emulația și pandantul ei ortodox, râvna, au ajuns până în secolul al XIX-lea, la mult timp după falimentul strategiilor mimetice din ecosistemul clasic. Este important să subliniem rolul discursului religios în această transformare. Un vocabular la care avea acces și cultura română în stadiul ei incipient a făcut din emulație un sentiment interesant pentru fenomenele caracteristice modernității. Calitatea sa de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și față de care n-am încercat niciun afect e mișcat de un afect oarecare, prin chiar aceasta suntem mișcați de un afect asemănător"26. Pentru Spinoza, principiul de bază al imitației în societate e cel al percepției unei asemănări. Reacționăm mimetic față de cei care simțim că ne seamănă într-un fel sau altul. E de ajuns să concepem că avem ceva în comun cu un obiect sau o ființă ca să fim mișcați în același sens. Dacă el face ceva, facem și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]