9,114 matches
-
Hotăran Sunete prin degete Sunt din nou singură în parc. M-am așezat pe banca mea preferată cu fața spre lac. Câteva rațe își spală ciocul și apa strălucește sub soarele care tocmai răsare. Am spus că-s singură, am mințit. Mint uneori, așa, fără motiv. Nu-s chiar singură; îi am cu mine pe Lulu, broasca țestoasă, și pe Faust al lui Goethe, legat de curând în piele de căprioară. Am ales pielea de căpri oară pentru că mi pot curăța
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Sunete prin degete Sunt din nou singură în parc. M-am așezat pe banca mea preferată cu fața spre lac. Câteva rațe își spală ciocul și apa strălucește sub soarele care tocmai răsare. Am spus că-s singură, am mințit. Mint uneori, așa, fără motiv. Nu-s chiar singură; îi am cu mine pe Lulu, broasca țestoasă, și pe Faust al lui Goethe, legat de curând în piele de căprioară. Am ales pielea de căpri oară pentru că mi pot curăța cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
e înfășurat de glezna mea și legat cu trei noduri marinărești de degetul mic. E mai sensibil, și-o simt dacă se îndepărtează. Oameni nu prea sunt în parc și e liniște. Mă pot bucura în voie de lectură. Recunosc, mint din nou. Nu mint când spun că nu prea sunt oameni în parc. Mint când spun că asta e cauza liniștii. Adevărul e că mă bucur de mult timp de liniște. Sunt complet surdă de câțiva ani. Doctorii au spus
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mea și legat cu trei noduri marinărești de degetul mic. E mai sensibil, și-o simt dacă se îndepărtează. Oameni nu prea sunt în parc și e liniște. Mă pot bucura în voie de lectură. Recunosc, mint din nou. Nu mint când spun că nu prea sunt oameni în parc. Mint când spun că asta e cauza liniștii. Adevărul e că mă bucur de mult timp de liniște. Sunt complet surdă de câțiva ani. Doctorii au spus că e din cauza căștilor
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
E mai sensibil, și-o simt dacă se îndepărtează. Oameni nu prea sunt în parc și e liniște. Mă pot bucura în voie de lectură. Recunosc, mint din nou. Nu mint când spun că nu prea sunt oameni în parc. Mint când spun că asta e cauza liniștii. Adevărul e că mă bucur de mult timp de liniște. Sunt complet surdă de câțiva ani. Doctorii au spus că e din cauza căștilor la care ascultam muzică zi de zi, tare-tare. Eu nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
către sălciile bătute de vânt, pe malul lacului. Nu apuc decât să zăresc cu coada ochiului cum, dintr-o zmucitură, o îndepărtează pe Lulu de lângă mine și-o ia la fugă. Se oprește. Încep să respir din nou. Te-am mințit, îi citesc pe buze, amețită. Nu sunt mut. Bețele i le-am furat călugărului după ce l-am îmbătat în tren. Nici nu știi că te urmăresc de trei luni, n-am vrut decât broasca ta. E ultima femelă din rasa
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
sau la refugiu? De ce să bați singur crestele munților iarna? Știu prea bine de ce, dar când toate urlă în mine că vor să se odihnească, iar eu încerc să merg mai departe, motivația pălește. Fiecare pas e o performanță, mă mint iar și iar, dar rucsacul greu, durerea dintre umeri și cea din șolduri sunt cât se poate de reale. La fiecare pas zăpada scrâșnește surd sub talpa rigidă a bocancilor grei. E un zgomot pe care ajung să îl învăț
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Nimic despre vreo consoartă. Nu întreb, dar văd că nu poartă verighetă. Vorbim și despre țara mea, fiica mea, câinii mei, pisicile mele. Ne simțim bine. Gândurile îmi zboară în toate părțile, se agită frenetic. Sunt atâția ani de când mă mint că nu am nevoie să ocup locul lăsat vacant de o iubire de mult defunctă. Sunt atâția ani de când construiesc în jurul meu ziduri peste ziduri de pretexte. Cum ar fi dacă acum, aici, ar exista o șansă pentru un nou
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
rid și un suflet. Întinde unghiile de domnișoară gata să zgârie un spate tânăr spre telecomandă. Diego tace și, în locul lui, vocea grea îmi spune nu mai pot. La urechea mea, paharul de apă clipocește a nerăbdare. Ce o mai minți? Nimic, bunico, nici nu poate să vorbească bine. — Ei, nu poate, se preface. Și tic. Și tac. Și tic. Și tac, pentru că asta face moartea din oameni, îi tace și îi spânzură de gânduri. Și claxoanele Bucureștiului urlă la oameni
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
au ieșit mocnesc. Și dacă nu știți, vă spun eu că sub spuză sânt mulți cărbuni, e jar mare, domnilor ! Și-o să iasă o pălălaie, de n-o s-o puteți duce. Ascultați ce vă spun eu, că n-am de ce minți ! Și lăsați basmele copiilor că noi știm povestea cu barba : „... și-uite așa o barbă avea și-uite așa o pieptăna....” Și pentru că veni vorba de barbă Îmi adusei aminte de tratatul cu Rusia. Frumos,nimic de zis, și practic
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
el. "Am auzit că ne părăsiți, domnule general", i-am spus. "N-o să-mi spui că arborați steaguri îndoliate după noi", mi-a replicat vexat de politețea mea exagerată, sau poate de formula pe care o alesesem. "Nu, de ce să mint. Asta nici măcar în glumă, i-am spus. Ce mă îngrijorează e că ați dat ordin să fie distrus podul care leagă orașul nostru cu restul țării. Cum se poate așa ceva, domnule general?" Îmi permiteam să-i țin acest mic logos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
expresia de recunoștință și triumf a gurii lui. Asta-i dădu cel mai mare curaj să întâmpine și să înfrunte inevitabilul: întâlnirea cu bătrâna. Ca și cum ar fi fost oglinda propriei ei conștiințe. Știa că n-are sens să încerce să mintă sau să amâne discuția. Ar fi fost ca și cum ar fi încercat să se mintă pe sine sau să încerce să amâne acea hotărâre care-i putea compromite fragilitatea proaspetelor sentimente descoperite. Cu ochiul ei experimentat și circumspect ce căutase mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
curaj să întâmpine și să înfrunte inevitabilul: întâlnirea cu bătrâna. Ca și cum ar fi fost oglinda propriei ei conștiințe. Știa că n-are sens să încerce să mintă sau să amâne discuția. Ar fi fost ca și cum ar fi încercat să se mintă pe sine sau să încerce să amâne acea hotărâre care-i putea compromite fragilitatea proaspetelor sentimente descoperite. Cu ochiul ei experimentat și circumspect ce căutase mereu să scormonească și să descopere nedescoperitul, văzduhul neîngrădit de dincolo de nopțile mistuite în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Să te-ngrop într-un munte de flori. Fugi de-acolo! îl dojeni ea, încântată. În pat ți-am presărat garoafe și maci, tot flori însângerate și cu parfum de brad pătat-am, dantela pernelor curtate... Numai că eu nu "mint"! De unde-l știi tu pe Minulescu? Da, ce? Nu-i voie? E interzis? De la frate-tu, de unde-l știi? De la mine. De ce de la frate-miu!? Nu știam că iubitul meu i-atât de cult! Așa-i! ricană el, și izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
A venit scrisoare! Ce scrisoare! se hurducă de plăcere din tot trupul lui masiv pădurarul Ghiță scuturându-și căciula și netezindu-și fruntea nădușită. A venit el, ce să-ți mai trebuiască scrisoare!! Doamne! Ține-mă, Ghiță! Adevărat? Nu mă minți? Păi te-aș minți eu, doamnă, da să te mintă și cerbul? Las că m-a mai păcălit o dată. Aceea-i altceva! Știu când. Când a venit tovarășu șef de la gară și i-am dat vin de coacăze negru, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
scrisoare! se hurducă de plăcere din tot trupul lui masiv pădurarul Ghiță scuturându-și căciula și netezindu-și fruntea nădușită. A venit el, ce să-ți mai trebuiască scrisoare!! Doamne! Ține-mă, Ghiță! Adevărat? Nu mă minți? Păi te-aș minți eu, doamnă, da să te mintă și cerbul? Las că m-a mai păcălit o dată. Aceea-i altceva! Știu când. Când a venit tovarășu șef de la gară și i-am dat vin de coacăze negru, de nu mi-o adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tot trupul lui masiv pădurarul Ghiță scuturându-și căciula și netezindu-și fruntea nădușită. A venit el, ce să-ți mai trebuiască scrisoare!! Doamne! Ține-mă, Ghiță! Adevărat? Nu mă minți? Păi te-aș minți eu, doamnă, da să te mintă și cerbul? Las că m-a mai păcălit o dată. Aceea-i altceva! Știu când. Când a venit tovarășu șef de la gară și i-am dat vin de coacăze negru, de nu mi-o adus nici-acu sticla-napoi. Atunci, Ghiță, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fost dată, pentru că asta reprezintă împlinirea și evoluția noastră spirituală: lucrul bine făcut. Am continuat, deci, lupta și ea încă nu s-a terminat. Dar nu mai este mult. Simt asta, pentru că mă anunță cei de sus și ei nu mint niciodată. Ei ne iubesc. Cum am luptat mai departe? mă veți întreba. La fel sau aproape la fel cum am început-o. Prin credință multă și prin fapte și mai multe. N-am stat niciodată să mă gândesc prea mult
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
alte dimensiuni, fără să mă atingă prea mult. De ce? o să vă întrebați. Simplu: Cel Puternic, Cea Bună și mulți alți înalți au venit la lupta cruntă, la chemarea mea, în ajutorul nostru. Aceasta este realitatea. și când spun REALITATE nu mint, ci emit un adevăr uitat de noi, dar pe care trebuie să ni-l amintim din nou. Acum vă dau și exemplul pe care-l așteptați : La începutul anului 2002 mă trezesc într-o noapte cu Ocrotitorul meu lungit lângă
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
din afirmații alcătuiesc adevărate didascalii și înțelegem că ne aflăm în fața unui spectacol de teatru. Dialogurile devin flashuri sonore, aparent independente: „A fost un accident groaznic, ceva de nedescris, cred că n-a supraviețuit nimeni!” „Ai văzut cum i-au mințit, cu locurile de muncă, până s-au văzut sus?” „Știai că pe vecinul de la etajul patru l-a părăsit soția? Iar vecina de la trei, știi, e grav bolnavă, nu cred că scapă.” „Astăzi, la semafor, era cât pe ce să
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
clipelor dulci, ale unei iubiri venite... la apus. Blestemată să fii, dragoste târzie! FLASH 14 (Noi și partea plină a paharului) „A fost un accident groaznic, ceva de nedescris, cred că n-a supraviețuit nimeni!” „Ai văzut cum i-au mințit, cu locurile de muncă, până s-au văzut sus?” „Știai că pe vecinul de la etajul patru l-a părăsit soția? Iar vecina de la trei, știi, e grav bolnavă, nu cred că scapă.” „Astăzi, la semafor, era cât pe ce să
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
da cu tifla, te pot fenta într-un mod surprinzător, îți pot face cu ochiul, te pot linguși, îți pot înșela așteptările sau te pot ucide. Ele devin personaje ("palpabile") ale unui teatru în negativ. Este un teatru care te minte în privința propriei lui existențe. El numai și-o mimează cu talent, cu astuție, producând în același timp stările aferente, emoțiile, aspirațiile, speranța, credința și gloria autoimpuse, dar te prinde cu adevărat în mrejele lui, astfel încât devii spectatorul fidel al acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
damnați nu este diferit de al nostru. Sarabanda morții seamănă suspect de mult cu cea a vieții. Prefăcătoria, minciuna fac ca dihotomia viață-moarte să se dovedească naivă. Naivitatea cultivată insistent se vrea o tactică de învăluire, persuasivă, prin care poetul minte că nu minte și crede că nu crede. Iluzia vieții potențează realitatea morții. Personajele se dau drept altele pentru a crea o dublă realitate, analizabilă în oglindă: cea a jocului morții și a morții înseși. Ceea ce reușește poetul este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
În aceste condiții, orice discurs devine o gargariseală înșelătoare, dar nu până la capăt, oratorie mincinoasă, dar nu destul. Ceea ce lipsește este tocmai eșecul strălucitor al celui care vrea să spună adevărul și nu îl spune; al celui care vrea să mintă și nu minte. Totul se reduce la o disecare complicată, minuțioasă, care aduce până aproape de transparență sâmburele negru al morții. Lucrurile absorb nu numai cuvintele, dar și oglinda (=memoria): Oglinda, sorbită de setea enormă a lucrurilor, amuți, o vale seacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
am spovedit! Și ce dacă te-ai spovedit. Numai Dumnezeu te poate ierta, eu doar te dezleg și te iert ca preot. Mult rău ai mai făcut ... Atunci la ce ai mai venit la mine? Hoțule și escrocule, să mă minți că mă ierți ca să-ți dau bani și ca să afli taina vieții mele? Hă? De ce nu-mi dai împărtășanie? Ai mărturisit că nu poți posti și că nu obișnuiești să te rogi la Dumnezeu. Atunci cum vrei să-ți dau
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]