1,127 matches
-
de așteptat. În capitolul 5 vom studia modul în care normele culturale influențează tipurile de minciuni, iar în capitolul 6 modul în care minciunile sînt influențate de relația existentă între înșelător și păcălit. Capitolul 7 se oprește asupra auto-amăgirii, cînd mincinosul și naivul sînt una și aceeași persoană. Tehnicile artei de a minți și de a detecta minciunile și modul în care se deprind acestea sînt analizate în capitolul 8. În capitolul 9 vom studia noțiunea de ficțiune, ca un exemplu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu precupețească nici un efort pentru a-i duce de nas. Nu toate minciunile sau evitările de a minți pot fi explicate în funcție de contextul social în care sînt spuse. Unele minciuni sînt cel mai bine înțelese datorită faptului că reprezintă personalitatea mincinosului, în special în cazul așa-zișilor mincinoși patologici, persoanele afectate de pseudologia fantastică. În timp ce mincinoșii patologici spun minciuni în exces, există cu siguranță și indivizi care mint mult mai puțin decît ar fi de așteptat, și aceasta pentru că ei țin
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de a minți pot fi explicate în funcție de contextul social în care sînt spuse. Unele minciuni sînt cel mai bine înțelese datorită faptului că reprezintă personalitatea mincinosului, în special în cazul așa-zișilor mincinoși patologici, persoanele afectate de pseudologia fantastică. În timp ce mincinoșii patologici spun minciuni în exces, există cu siguranță și indivizi care mint mult mai puțin decît ar fi de așteptat, și aceasta pentru că ei țin cont de poziția lor în societate. Acest gen de persoane constituie, din păcate, o categorie
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ar fi de așteptat, și aceasta pentru că ei țin cont de poziția lor în societate. Acest gen de persoane constituie, din păcate, o categorie neglijată, căreia nu i s-a dat nici o definiție sau o denumire anume în clasificarea tipologiei mincinosului. N-ar fi drept să-i numim "sinceri în mod patologic", deși s-a întîmplat într-adevăr ca unul din prietenii mei care se înscrie în mod clar în această categorie să-și atribuie la un moment dat porecla de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că "în mitomanie dorința de a atrage atenția predomină, comparativ cu dorința de a induce în eroare". Astfel asistăm la paradoxul că, deși intenția de a păcăli este trăsătura esențială a mințitului, persoanele care spun mai multe minciuni, acelea supranumite mincinoși patologici, nu sînt impulsionate de dorința de a-i înșela pe alții. Selling (1947:484) observă că "trăsătura specifică a mințitului patologic este aparenta lipsă de scop a acestuia". Conform părerii lui Scott Snyder (1986:1289) "minciuna patologică apare deseori
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
patologică "nu este determinată de factori situaționali, ci predomină motive subconștiente, iar minciuna pare a fi de natură fantastică și impusă și este dăunătoare creatorului ei" (Ford et al. 1988:555). Astfel asistăm la un alt paradox în care, deși mincinoșii patologici sînt uneori numiți în limbajul uzual "actori înnăscuți", în termeni sociologici ei sînt actori extrem de netalentați. Studiul de față se concentrează asupra contextului social în care apare minciuna; de aceea, ne vom opri destul de puțin la subiectul mincinoșilor patologici
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
deși mincinoșii patologici sînt uneori numiți în limbajul uzual "actori înnăscuți", în termeni sociologici ei sînt actori extrem de netalentați. Studiul de față se concentrează asupra contextului social în care apare minciuna; de aceea, ne vom opri destul de puțin la subiectul mincinoșilor patologici, în ciuda faptului că acțiunile lor sînt de cele mai multe ori independente de orice context. În principiu, întîlnim minciuna în toate sectoarele vieții de zi cu zi, alături de o egală răspîndire a preferinței pentru adevăr, care are la bază cauze fie
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cerceta din punct de vedere moral". Atitudinea rezervată a lui Bok poate fi aprobată de filosofi, însă publicul obișnuit nu ezită să judece aspectul moral al minciunilor spuse inamicilor. A învinge dușmanii poate implica sau nu utilizarea înșelăciunii, însă, dacă "mincinosul" este un stat și nu un simplu cetățean, înșelătoria este tolerată și chiar aplaudată. Această "răsturnare de valori" este ceea ce îl determină pe Bartoszewski (1989:28) să facă o paralelă între spionaj și mit, deoarece în mituri principiile morale sînt
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
acțiuni înșelătoare, însă spionii sînt de obicei aceia care o fac cel mai bine. Pentru a-și asigura succesul, spionii sînt gata să înșele și să mintă ori de cîte ori este nevoie. Aici întîlnim un contrast izbitor între perspectiva mincinosului și cea a păcălitului. Aceia care ne spionează sînt de obicei dezaprobați din punct de vedere moral și merită să fie aspru pedepsiți dacă sînt prinși asupra faptului. Însă cei pe care noi i-am angajat să spioneze sînt eroi
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
asigură succesul minciunilor unei minorități. În același mod, un individ care este sincer în majoritatea timpului poate avea mai mult succes dacă încearcă să mintă decît un altul care n-ar avea obiceiul de a spune adevărul. Însă, dacă un mincinos se bazează prea mult pe presupunerea că va fi crezut, și se străduiește mai puțin să-și mențină reputația de persoană sinceră, își va pierde repede credibilitatea și nu va mai reuși să ducă de nas pe nimeni. "Călătoria gratuită
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
probabil întotdeauna cînd au avut loc războaie; Napoleon era cunoscut pentru modul eronat în care relata desfășurarea unei bătălii (Bourrienne 1893: 112-115). Încă din anul 1939, punerea la cale de înșelătorii s-a profesionalizat și nu este de mirare că mincinoșii se mîndresc cu isprăvile lor și a induce în eroare este, pentru ei, un mod de a fi. Anthony Marro (1985:38-39) relatează povestea rețetei de tort de nuntă folosită la căsătoria fiicei președintelui Nixon. Mulți americani loiali au dorit
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cu adevărate dezastre culinare. Marro comentează că, dacă angajații lui Nixon n-au fost în stare să fie sinceri în privința unei rețete de tort, cum li s-ar putea cere să spună adevărul despre ceea ce se întîmpla în Vietnam. Acești mincinoși au fost dați în vileag de un tort, dacă nu cumva își pierduseră deja credibilitatea prin felul în care televiziunea a mușamalizat informațiile asupra mersului războiului. După cum remarcă Adrienne Rich (1980:186) cu o oarecare amărăciune: Presupunem că politicienii sînt
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
533) e de părere că existența a două texte discrepante a fost un act intenționat de înșelătorie din partea britanicilor, și nu o greșeală de traducere. În ciuda ingeniozității minciunilor spuse pe timp de război, nu toate sînt bine puse la punct. Mincinoșii fac uneori confuzie în privința țintei și e de așteptat să-și zăpăcească mai degrabă suporterii decît inamicii. E posibil să le placă atît de mult ceea ce au inventat, încît să înceapă să creadă chiar ei că unele lucruri ar fi
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
exemplu, conform spuselor lui Whaley (1984: 72), pînă în 1941 Hitler ajunsese să creadă în propria propagandă și să se considere invincibil. Drept urmare, a atacat Uniunea Sovietică și a declarat război Statelor Unite. Vom discuta în capitolul 7 procesul prin care mincinoșii ajung să creadă în propriile aberații. Totuși, după părerea lui Arendt (1972:35), pe timpul războiului din Vietnam, propagandiștii din Pentagon au început chiar să ia drept valabile propriile minciuni (cf. Royle 1987: 203-211). E posibil ca mincinoșii să aibă mînă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
procesul prin care mincinoșii ajung să creadă în propriile aberații. Totuși, după părerea lui Arendt (1972:35), pe timpul războiului din Vietnam, propagandiștii din Pentagon au început chiar să ia drept valabile propriile minciuni (cf. Royle 1987: 203-211). E posibil ca mincinoșii să aibă mînă liberă pe timp de război, însă chiar și așa ei întîmpină aceleași riscuri ca persoanele care mint în alte sectoare ale vieții sociale, în care înșelătoria este mai puțin promovată și trecută cu vederea. POLITICA Arena politică
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dreptate cînd caută semne ale unui comportament mincinos în atitudinea celorlalți, el greșește cu siguranță în presupunerea sa că publicului i-ar fi greu să-și dea seama de neadevărul existent în ceea ce i se spune, în cazul în care mincinosul are un statut clar în ochii societății, fiind diplomat, pacient sau orice altceva. Cînd ascultăm afirmațiile pacienților sau ale partenerilor noștri de viață presupunem de obicei că aceștia sînt sinceri; un diplomat sau politician, oricît de cinstit ar fi în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care el uită de sine și se contrazice de la o afirmație la alta, în funcție de persoana căreia i se adresează. Aici trebuie să observăm o deosebire primordială. În alte domenii în care se încearcă promovarea înșelătoriei, se cere păstrarea aparențelor; astfel, mincinoșii trebuie să aibă o memorie bună, încît să nu facă greșeala de a se contrazice singuri și a se da în vileag. Deja în secolul I D.C. exista un proverb roman (Quintilian 1921:101) care spunea că un mincinos trebuie
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
astfel, mincinoșii trebuie să aibă o memorie bună, încît să nu facă greșeala de a se contrazice singuri și a se da în vileag. Deja în secolul I D.C. exista un proverb roman (Quintilian 1921:101) care spunea că un mincinos trebuie să aibă memorie bună. Mai tîrziu, Montaigne (1926:34) observa că "cel care nu are memorie bună n-ar trebui să încerce vreodată să mintă". Aceste principii nu li se aplică și politicienilor; consecvența este, am putea spune, prea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
negate decît recunoscute. Atît politicienii cît și propagandiștii din timpul războiului se confruntă cu riscul de a ajunge să creadă ei înșiși că ceea ce au inventat este adevărat, însă în același timp confirmă remarca lui Arbuthnot cu privire la eficacitatea sporită a mincinoșilor care fac acest lucru. Ambele domenii investesc multă energie în încercarea de a-și induce în eroare atît suporterii cît și adversarii. În comparație cu alte domenii pe care le vom analiza, acestea două se disting prin faptul că martorii neutri se
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în iad și vor rămîne acolo pentru totdeauna (Spencer și Flin 1990: 45-46; cf. Wigmore 1976: s.1816). Însă, în timp ce curțile de justiție din Anglia se bazau inițial pe intervenția divină care să limpezească adevărul și să-i pedepsească pe mincinoși, în secolul al XVI-lea această mentalitate nu a mai fost considerată mulțumitoare. Curtea denumită Star Chamber a introdus conceptul de sperjur, prin care o persoană care mințea sub jurămînt avea să se confrunte atît cu justiția pămînteană, cît și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Klockars identifică patru trăsături care deosebesc aceste "bomboane" de alte minciuni ale poliției. Păcălitul are o viziune greșită asupra situației; minciuna îi dă păcălitului impresia că poliția acționează eficient; bomboana este parțial sau în întregime în interesul celui păcălit; și mincinosul presupune că păcălitul nu ar fi fost ajutat mai mult de un răspuns sincer. Poliția se confruntă cu aceleași pericole de extindere a proporției minciunii ca și cei care oferă polițe de asigurare și psihologii experimentali, lucru pe care îl
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
detaliu va atinge nivelul de perfecțiune. "Afirmațiile false", rezultatul colaborării între cei care testează piața și agențiile de publicitate creative, nu pot fi considerate "relicve istorice". Boorstin (1962:213-214) observă cu perspicacitate, referitor la Statele Unite, că: Puțini agenți publicitari sînt mincinoși... Reclamele ne zăpăcesc, nu pentru că cei care le creează sînt mincinoși, ci tocmai pentru că nu sînt... Profesia aceasta de a inventa reclame a fost bazată inițial pe conceptul de "Adevăr", însă a supraviețuit datorită puterii sale de a da Adevărului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cam amator de aventuri sentimentale" (Eastwood 1977:159); biograful său, Kingsley Martin (1953:51) spune că poveștile lui Laski "nu erau în totalitate adevărate, însă nici complet false și niciodată malițioase". Totuși, Martin admite că "mulți l-ar fi numit mincinos și șarlatan dacă ar fi avut ocazia". Samuel Johnson (1963: 363) ar fi numit cu siguranță poveștile lui Laski "Minciuna Vanității" și ar fi interesant de știut dacă reputația sa i-ar fi subminat cariera academică în cazul în care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fiecare va avea tendința să-l judece pe celălalt în funcție de normele culturale pe care le cunoaște. Generalizînd în privința experienței sale antropologice în Papua Noua Guinee, Burridge (1960:36-37) scrie că Locuitorii insulei Manam, de exemplu, au impresia că albii sînt de obicei mincinoși și ipocriți. Albii spun același lucru despre locuitorii insulei Manam. Și, din punctul lor de vedere, atît unii cît și ceilalți au dreptate. Și albii și locuitorii insulei Manam sînt de acord că, în lipsa ipocriziei, a "minciunii inofensive" și a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Manam ar fi probabil amuzant și viceversa. Deși în societățile industrializate adevărul din comentariul lui Bacon (1861b:253) că "știința în sine înseamnă putere" este demonstrat zi de zi, cei care se află la putere sînt mai ușor luați drept mincinoși decît cei care nu au un cuvînt de spus. Într-o distopie orwelliană, controlul asupra gîndirii poate deveni atît de eficient, încît orice ar spune guvernul nostru ar fi acceptat ca adevăr și orice ar spune alt guvern ar fi
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]