11,737 matches
-
De fapt, era cel mai mare bețiv de la Wanderers. Avea o predilecție pentru combinațiile de băuturi groaznice pentru mațe: porto și gin, bourbon și vermut, bere și rachiu polonez. Morton văzuse vaginul lui Bull. Îl văzuse la fel de limpede cum văzuse mingea. Numai că mai văzuse și un vârcolac furându-i hainele de dimineață. Era șocat. Se retrăsese în vestiar să analizeze posibilitatea de a se lăsa de băut. La finalul meciului, când restul echipei i se alăturase, se făcuseră o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în 1984, premiul de onoare decernat de Institutul de Arhitectură din SUA. Marele Teatru Național, situat în inima capitalei, în partea de vest a pieței Tian'anmen, a fost deschis în anul 2007. Corpul albastru al clădirii impunătoare, asemănător unei mingi de rugby, pare bolta cerului albastru, iar luminile de pe el, stele scânteietoare. Imaginea teatrului oglindită în apa din jurul său arată ca o perlă uriașă plutitoare. Proiectul a fost realizat de renumitul arhitect francez, Paul Andreu. Marele Teatru Național acoperă o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
trei picioare. A început să alerge din nou, apropiindu-se tot mai mult de soare și devenind tot mai încrezător în reușita sa. În sfârșit, ajunse la soare când acesta apunea. Cu trupul scăldat în razele aurii aruncate de uriașa minge de foc, Kuafu și-a deschise cu o bucurie neasemuită brațele, încercând să îmbrățișeze soarele. Însă acesta era mult prea fierbinte. În plus, îi era sete și se simțea obosit. S-a dus la Fluviul Galben, a cărui apă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
-o ca menajeră bogatei familii Lu. Aceștia aveau un băiețel de 5 ani pe nume Tianlin. Xiangling se juca zilnic cu băiețelul în grădina casei și cei doi se înțelegeau de minune. Într-o zi, Tianlin a aruncat din neatenție mingea într-un iatac mic din grădină. Xiangling a intrat în încăpere să ia mingea, dar i-au căzut ochii pe o traistă frumoasă, atârnată pe perete. Uitându-se cu atenție, a observat că era tocmai traista pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nume Tianlin. Xiangling se juca zilnic cu băiețelul în grădina casei și cei doi se înțelegeau de minune. Într-o zi, Tianlin a aruncat din neatenție mingea într-un iatac mic din grădină. Xiangling a intrat în încăpere să ia mingea, dar i-au căzut ochii pe o traistă frumoasă, atârnată pe perete. Uitându-se cu atenție, a observat că era tocmai traista pe care i-o dăruise acum câțiva ani miresei sărace. Văzându-și soarta de acum și gândindu-se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
închis ochii, vrei să dormi sau poate așa te-a obișnuit mama ta să-ți spună povești, doar când închizi ochii, Mariane, îți jur că nu știam atunci când am spus povestea asta prima oară că vei muri alergând după o minge, pentru că, dacă aș fi știut, crede-mă că am fi vorbit numai noi, ți-aș fi înșirat toate poveștile din lume și, mai ales, ți-aș fi dat, naibii, porcăria aia de mașinuță de fier neagră și din Germania pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și-ai murit mai târziu, iar eu pe atunci habar n-aveam ce înseamnă „calic“, darămite c-o să mori și, vezi, ăsta e ultimul lucru pe care ți l-aș mai fi zis: ai grijă să nu fugi după nici o minge, pentru că pentru tine o băltoacă va fi un nenorocit de canal deschis și plin de apă și degeaba mai spun toate astea o dată, tu râzi acum și crezi că-i o poveste din alea ca ale lui Coșuță, fără început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Era un țăran prost care nu-și mai amintea nimic (ca și cum înserările acelea erau doar niște vise de-ale mele, o poezie halucinantă de copil fricos, încremenit cu ochii închiși, refuzând strada). A încercat să mă dribleze, să-mi strecoare mingea printre picioare. Era o fentă previzibilă, mingea a sărit din piciorul meu, aut. Pui la cap, la cap, striga Cristos, se agita, mișca brațele. A fost apoi henț, Migu a aruncat prea sus, Cristos și-a întins mâinile. Am bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai amintea nimic (ca și cum înserările acelea erau doar niște vise de-ale mele, o poezie halucinantă de copil fricos, încremenit cu ochii închiși, refuzând strada). A încercat să mă dribleze, să-mi strecoare mingea printre picioare. Era o fentă previzibilă, mingea a sărit din piciorul meu, aut. Pui la cap, la cap, striga Cristos, se agita, mișca brațele. A fost apoi henț, Migu a aruncat prea sus, Cristos și-a întins mâinile. Am bătut repede, a tras Pipiță, 2-0. Se repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fost apoi henț, Migu a aruncat prea sus, Cristos și-a întins mâinile. Am bătut repede, a tras Pipiță, 2-0. Se repetă. Nu se repetă nimic. Migu și Pipiță au început să se îmbrâncească, se vedea oftica. Portarul a aruncat mingea greșit, până la mine, eram singur, la pomană, 3-0. Portarul și-a pus mâinile-n cap, mingea se pitise sub Wartburg-ul lui Florea de la parter. Acum du-te după ea, a urlat Migu, se vedea oftica. Cristos a încercat din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a tras Pipiță, 2-0. Se repetă. Nu se repetă nimic. Migu și Pipiță au început să se îmbrâncească, se vedea oftica. Portarul a aruncat mingea greșit, până la mine, eram singur, la pomană, 3-0. Portarul și-a pus mâinile-n cap, mingea se pitise sub Wartburg-ul lui Florea de la parter. Acum du-te după ea, a urlat Migu, se vedea oftica. Cristos a încercat din nou să-mi treacă mingea printre picioare, de data asta n-a mai fost aut, pasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
eram singur, la pomană, 3-0. Portarul și-a pus mâinile-n cap, mingea se pitise sub Wartburg-ul lui Florea de la parter. Acum du-te după ea, a urlat Migu, se vedea oftica. Cristos a încercat din nou să-mi treacă mingea printre picioare, de data asta n-a mai fost aut, pasă la Bebe, 4-0, mingea sub Wartburg. Migu îi trage un șut în fund, portarul plânge și nu mai vrea să apere. Pauză. Intră din nou în poartă, cu mănuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sub Wartburg-ul lui Florea de la parter. Acum du-te după ea, a urlat Migu, se vedea oftica. Cristos a încercat din nou să-mi treacă mingea printre picioare, de data asta n-a mai fost aut, pasă la Bebe, 4-0, mingea sub Wartburg. Migu îi trage un șut în fund, portarul plânge și nu mai vrea să apere. Pauză. Intră din nou în poartă, cu mănuși. Cristos mă driblează, trece de mine, apoi cade grămadă. Rămâne la pământ. Cartonaș roșu, urlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dintr-o parte în alta. Ce e drept, nu s-au dovedit prea comozi, parcă umblam pe picioroange, bocăneau cam tare și alunecau la multe din driblinguri sau din cursele pe extremă, la șuturile cu șpițul n-aveau însă egal, mingea pleca cu precizie și lua o viteză aiuritoare, ca și buzele Nicoletei când o conduceai acasă după ore și, fără să aprinzi lumina la subsolul scării, intrai cu ea de mână pe culoarul boxelor, unde mirosea a gogonele și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ne urma peste tot. Avea și viteză. Era un câine rotund. Pipiță însă avea și el dreptate: era totuși o lună, mai întâi că știa el și știam și eu, știam amândoi, că nu e tot timpul așa, ca o minge cu pete, că se ciuntește, dispare, se face covrig și toate astea, după asta, mai spunea el, un câine ar fi intrat în scară dacă-l chemai, nu?, și, mai ales, ultima: nu dădea din coadă. Era sigur o lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
semnul de pe frunte din ziua în care a împlinit un an și cu vocea care-i inspira bunicului un viitor seminarist, îi tot plimba pe prietenii lui cu bărcuța prin cada de baie, arbitra partidele lor de polo jucate cu mingile mele de ping-pong, se scufunda cu nasul strâns între degete pentru a-i înveseli și a le da prilejul să ghicească cât își va ține respirația, le înlesnea prin intermediul dușului orice legătură telefonică, îi implica în lupte deloc sângeroase între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
s-ar fi clădit istoria dacă smocul acela de iarbă (blestemat) n-ar fi schimbat traiectoria șutului când Oneață Augustin a pornit singur de la mijlocul terenului, a trecut ca un bolid pe lângă fundașii insulari, l-a păcălit pe Grobbelaar și mingea a mușcat bara și el, înainte de-a-și da duhul, a văzut o lumină blajină risipindu-se prin frunzișul mestecenilor, o lumină din ce în ce mai intensă, reveria propriei lui nunți cu fata cu părul negru legat în coadă, așa de frumoși unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fel ca Aldo Moro“ și „Vine, vine primăvara/ Se dărâmă clubul Steaua/ Iordănescu prin copaci/ Joacă fotbal cu gândaci“, m-am găsit să mă duc în oborul din Ghencea, printre dobitoacele care pășteau pe-acolo și dădeau cu copita în minge. Deși în sângele meu colcăiau microbi alb-roșii (bine asortați cu leucocitele și hematiile), am intrat de bună voie și nesilit de nimeni în mediul puturos de la capătul tramvaiului 41, un loc învecinat cu atâtea cimitire, năpădit de terenuri de antrenament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca-n pragul crizelor de astm, cu picioarele împleticite și cu sufletul pilaf. Parc-ar fi ghicit că țin cu Dinamo. Pe urmă, după ce ne încălzea bine, ne împărțea în două, în trei sau în patru echipe, ne arunca niște mingi tocite, cu șiret, și ne lăsa să jucăm. Era ca la ping-pong, învingătorii rămâneau la masă, învinșii treceau în spatele unei porți și-și așteptau iarăși rândul. El stătea pe margine și mânca semințe, uneori, rar, îl mai înjura pe câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Luigi îl chema, nu era țigan, mai curând mă-sa fusese amorezată de vreun cântăreț italian în timpul sarcinii sau când îl botezase. Îl fleoșcăise zdravăn, se murdărise și pe teniși, avea cultul tenișilor altminteri băiatul ăla, bă, zicea, ca să simți mingea ca lumea pe picior, trebe neapărat să joci în teniși, în fine, înjura și el cum se pricepea mai bine dihania cât vițelul care abandonase pleașca pe lume. Pe atunci erau prea puștani ca să se suporte râzând unul de altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care, așa cum am mai spus, era copil în vremurile acelea. Adică ce-ar fi, mă nene, să mânjim noi biscuiții cu porcăria asta, să facem un fel de senvișuri. În curtea școlii ieșiseră copiii de la semiinternat, băieții alergau după o minge spartă, fetele jucau „țară-țară, vrem ostași“, profesoarele nu se zăreau, dar era imposibil să nu fie și ele pe undeva, într-un loc mai însorit, croșetând și trecând în revistă meniurile casnice ale săptămânii. Știa foarte bine toate astea, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
doi băieți au poftit, oricum gustarea se împărțise cu un sfert de oră înainte, foamea nu era prea mare, totuși, ce însemna și gustarea când era vorba de stomacuri sănătoase? Unul mai durduliu a hăpăit și a tulit-o după mingea care tocmai trecea prin dreptul lor, n-a comentat, nici n-avea timp s-o facă, mișca din fund ca o văduvă și tot încerca să tragă la poartă. Celălalt, un tip oarecare, cu cele mai mari strădanii și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Mai târziu, a avut loc și-un proces. Iar dl Guță a plătit două mii de lei pentru dintele pe care i-l scosese lui Gigi Maimuță. În fine, Gigi Maimuță și-a cumpărat din banii ăia niște blugi Lee, o minge de piele „Flacăra Roșie“ și-un radio, încât ne-am dorit cu toții, o vreme, să luăm un pumn în gură de la dl Guță. C37 n-a fost însă un bloc obișnuit. De la bun început. Macaralele, buldozerele, betonierele și muncitorii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la I, tot cu tată ofițer, dar comandant de unitate, locotenent-colonel) umbla în trening de opzeșpatru și-n cizme de cauciuc de douășunu, se ștergea la nas cu mâneca sau cu dosul palmei, dădea craci cui vroia dacă avea o minge, se ocupa cu capra, leapșa, lapte-gros, frunza, capace, bambilici, cartonașe și multe, multe altele, nu se prea lipea de fete și se scula cu noaptea-n cap ca să ajungă la antrenamentele piticilor de la Steaua. Când suna la ușa noastră, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prin zăpadă, sar la rădăcina barelor, plutesc sub transversală, boxez, scot de la păianjen, urlu, țip, îmi frec colțurile gurii cu mănușile fleașcă, îmi tot ridic pantalonii care sunt grei de apă și m-au lăsat cu burta goală, resping orice minge și el plesnește, urlă, țipă (nu ca mine, de fericire, ci de neputință), șutează tot mai furios, până la urmă mă păcălește și-mi dă gol, urlăm, țipăm (acum el de bucurie, eu de deznădejde), ar fi frumos să spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]