928 matches
-
februarie 1946 să semneze o hârtie prin care „declara„ că donează statului moșia și palatul de la Miroslava. Și nu a fost singura care a fost forțată să facă aceasta. Aș vrea să-ți spun că am rămas surprins de câte minunății ascunde Miroslava, iar eu habar nu aveam, vere. Acum le știi și sunt sigur că te simți mai bogat sufletește. Ai dreptate. Mă simt altfel... Acum te-aș ruga să mă lași pe mine să te duc acasă, dar pe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
un mediu nou. Pretutindenea ea e o clipă care nu este, devine, este, scade, nu este. Sufletul trebuie tratat ca pământul, să i se dea ce-i trebuie spre a fi productiv, ideea ca sămânța. ["LEGILE MINȚII NOASTRE"] 2255 Toată minunăția consistă în împrejurarea că omul nu-și dă samă de proprietatea numerelor binome. Cunoscând o dată aceasta, toată minunea se rezolvă de sine - căci aceste proprietăți sunt legi ale minții noastre proprii, și calculul o jucărie cu aceste legi - al căror
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
La distanță se zărea o plantație întinsă, verde, cultivată cu porumb, un drum de pământ bătătorit și o fermă părăsită de atâta căldură. Kenan din Basarabi, stagiar în biroul lor, a primit cadou de la fratele lui navigatorul o motoretă... o minunăție strălucitoare! Bijuteria avea 99 cmc, dar a declarat la Poliție numai 49; a scăpat astfel de taxe, impozite, însă cel mai important lucru pentru el și ceilalți, nu necesita număr de înmatriculare și carnet categoria A pentru condus pe drumurile
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
între ei și sesizând din zgomotele mării cum îi învăluie dragostea când... i-a zărit iarăși pe copii și s-a dezmeticit într-o clipită. Uitase și iar s-a prefăcut că nu vede înfricoșat acele ființe care sperau... ce? Minunățiile acestei lumi le erau inaccesibile totuși trăiau și le intuiau; unii erau bucuroși dar și geloși pe femeile care îi îngrijeau când vedeau că râd, sunt vesele și fericite cu toate că durerea lor permanentă se transformase în a doua natură însă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mersul semeț al unor regine ce pot tranșa orice bătălie în favoarea lor, pot îngenunchea orice bărbat fără discuții... eram pierduți și supuși din start! Am stârnit ilaritate în local. - Ce caută asemenea exemplare, simulacru de bărbați, adevărate caricaturi umane cu minunățiile astea de femei?! Se întrebau nedumeriți, destul de tare, clienții invidioși și tot localul zumzăia, dar nu i-am prea băgat în seamă, mai ales ca se purtau la costume! Până și Edy arăta elegant, purta sacou și cravată, numai eu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
care izvorau din poienițe și adormeau înfiorați, în timp ce bădicul Ion pleca în nopțile cu lună, la pădure după lemne. A doua zi dimineața, vedeau uimiți cum soarele a răsărit voios, zgomotele satului reveneau la viață și mulțumeau bunului Dumnezeu de minunățiile naturii și de apa rece din fântână. Acum ghicea în cafea, dar cu un talent ce depășea puterea lui de înțelegere. Tot era de bine și se adeverea peste un număr de zile, săptămâni, luni sau ani, cum vedea punctele
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
prostii. S-a prins că hotelul ar fi destinația noastră, așa ca ne-a dirijat discret către cel mai bun din oraș, neștiind, săracul că bugetul nostru nu ne permitea nici măcar o stea, ca să numai vorbim de patru, câte avea minunăția aia de Hilton din Antananarivo. Cum să explici unui negru sărac că sîntem la fel de săraci ca el, dacă nu cumva chiar mai săraci, având în vedere situația și depărtarea de casă? Nu te mai plimb cu noi prin toată mizeria
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
reglementată vivacitatea ei mecanizată. Am supralicitat, hiperbolizînd dotarea rutieră cam anemică din zonă și am ales ca prim vers: trafic pe opt benzi. Oricum, asta izola și mai mult pîlcul de mesteceni și-l făcea și mai fragil printre atîtea minunății Înverșunate ale civilizației metalice. Încercînd mai multe variante am situat această insulă (poate a unei fericiri abia Întrezărite În această aglomerație), cum se și afla de fapt, În mijlocul drumului, Între sensurile de mers. Iar sensurile mi-au dat În mod
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ce se câștiga ca spațiu de joc se pierdea ca valoare de revelație. Sfârșitul epifaniilor, începutul trompe-l'œil-ului. Spectatorul central nu mai este un potențial posedat, ci posesorul efectiv al operei, stăpânul numerelor și al mașinilor. Colecționarul privat al minunățiilor naturii. Tabloul umanizează, dar totodată privatizează. Domnia individualității creatoare va fi mai elitistă și mai închisă din punct de vedere social. Opera de artă provine din mintea artistului, care o adresează unui cunoscător. Idolul, venind din altă parte, se adresa
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pentru a ne-o îngloba mai mult. De frumusețea materială se ocupă îndeajuns designerii, stabilind criterii și mode, mai mult sau mai puțin seducătoare. Dar de unde vine frumusețea interioară, cu toată complexitatea ei? Dar oare cum mai putem vedea această minunăție interioară când, uneori, nefrumusețea din noi înnegrește și murdărește totul? După care sesizăm că nu ne place și ne depărtăm. Când nu ne simțim bine cu adevărata frumusețe, înseamnă ca avem probleme ce trebuiesc tratate. Tuturor ne place să fim
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
ea. Este o împlinire dincolo de material. Dedicând și oferindu-le toate acumulările și realizările (materiale și spirituale) noastre copiilor, dând astfel sens vieții. Dacă părinții își consideră copilașii minunea vieții lor, atunci de ce societatea nu pregătește terenul întâmpinării, apariției acestor minunății pentru a-i ajuta să rămână minuni pe tot timpul vieții lor? Pentru ca aceste minuni ale vieții să nu se transforme mai târziu în "minuni" distrugătoare de vieții. Știm foarte bine importanța covârșitoare a educației, pentru fericirea, echilibrul, forța unei
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
prealabilă a excesului de umiditate!)? Din nefericire pentru noi, ultima sugestie pe care o putem oferi nu-i aparține unui român, ci unui francez stabilit, cu arme, bagaje, sticle vechi și bune, borcane cu confit d’oie și multe alte minunății, taman pe malul famelic al Dâmboviței. Franțuzul despre care este vorba s a gândit, cu vreo doi ani în urmă, să ne deschidă mintea burții și a inventat sarmalele umplute cu pâté de foie gras. În foi de varză. A
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ocupat decât de cântec și de spectacol, fără să ne gândim la sensul cuvintelor, nici la sentimentele pe care le exprimă ele: căci chiar în asta constă pericolul, în faptul că în timp ce suntem încântați de dulceața melodiei, sau uluiți de minunăția spectacolului, aceste sentimente se strecoară fără să ne gândim la ele, și ajung în inimă fără să ne dăm seama." (Scrisoare către Părintele Caffro cu privire la Comedie) Opera, să ne amintim, este pe gustul zilei. De la apariția ei în Franța în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
creangă de gorun, își înălța trilurile ascuțite făcând să răsune cu ecouri înmulțite pădurea, dar și penajul frumos colorat îl făcu pe Anton să tresară în fața minunii din fața lui. Viața omului cu răutățile ei, păreau vulgare și respingătoare în fața micii minunății. Inima adevăratei vieți pulsa în gâtlejul măcaleandrului... Cântecul lui părea să vestească existența unei alte lumi... o lume mult mai profundă și tainică... necunoscută nouă. Anton simți un nod în gât, își drese ușor glasul, să nu-l sperie, privindu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Zvelt și subțire, și, turnat ca din bronz, zboară departe. Cât l-ar fi dorit, pădurarul, ca trofeu... Ridică arma, ochește, îl vede în cătare clar... clar, dar lasă arma în jos. „Ar fi păcat!“, îți zise el. Și jderul, minunăția lumii, dispăru. Pădurarul răsuflă ușurat... Se simți ca un fulg, și fericit că n-a apăsat pe trăgaci. La el... „punct ochit... era punct chitit“, el nu greșește niciodată. I-a recunoscut până și pata gălbuie de pe gâtlej... și curbura
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
am putut da seama, și nu m-am întors, Hai, ispitește-mă! îmi vorbește din nou, și-am rămas așezat pe stânci cu fața la soarele din care marea începuse să muște și cu spatele la cel ce mă lua drept altcineva, Arată-mi minunățiile tale! mă îmboldea el, coapsele pline de muiere, băuturi spirtoase, puterea ta necurată, știința ta mârșavă, ispitește-mă! Și eu împins de o pornire nelegiuită l-am ispitit, Cu credință am să te ispitesc! i-am vorbit tare, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă sărute pe gură. N-am vrut. A plecat. Eram amețită, eram zdrobită de fericire. Nu mi-am făcut nici o lecție pentru azi. Din fericire, nu m-a ascultat. M-a obsedat toată ziua scena Îmbrățișării aceleia prea crude prin minunăția ei. Vedeam mereu În față ochii aceia care m-au iubit o clipă, stofa aceea pe care o mototoleam În neștire. Simțeam mereu buzele reci peste fierbințeala obrazului, simțeam acea strânsoare a Îmbrățișării care mi-a amețit toate simțurile, simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și când am atins buzele mele de obrazul atât de drag. Nu mă puteam concentra În nimic, prin fața mea se succedau acele scene unice, minunate, ale Începuturilor acestei iubiri. Mai ales scena Îmbrățișării, când În suflet mi s-au revărsat minunății atunci când capul meu s-a lăsat supus la pieptul lui, acea senzație când m-a strâns brusc mai tare, de mi-am simțit sufletul trecând În alte sfere ale existenței, mai presus decât În vis. Și privirea mea dureroasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prea jos, prea trist... după ce fusesem prea fericită, prea sus... Dar după deznădejde vine iar fericire... Nu mă Încred În aceste vorbe, sunt minciuni de Încurajare. A fost un vis frumos, care dacă s-ar repeta și-ar pierde din minunăție... Cum Încerc să mă mint! Ce n-aș da doar să se repete! 19 octombrie 1961 (joi) În sfârșit, a venit Petre! Calm, imperturbabil ca totdeauna, am stat puțin afară, iar apoi am intrat În casă. Cât am stat afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
albastru se prăbușește În albastrul cernit al apelor. Briza mângâie faldurile feței de masă albă. Pe masa lungă, pe albul mătăsos, Într-o Învălmășeală ordonată, un paradis culinar ca În naturile moarte ale picturii franceze din veacul al XVIII-lea. Minunății ce nu au fost nicicând atinse de mâna vreunui copil născut În umbrele lumii, existând doar În visele lui despre un preafericit Liban. Construcție barocă, cosmopolită, de mâncăruri fine, fructe exotice și fructe de mare, fazani, pulpe de porc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să știi și să-ți rămînă în continuare necunoscut. Ca o veșnică foame de toate. Să-L sorbi și, totuși, să fii mereu înfometat, în creștere. Din încercarea asta nu ieși fericit ci, cumva, aerat. Aproape mirosind a iarbă. Ce minunăție: tu, creatura, să te ridici umil deasupra lumii create. Și s-o ierți, ca pe-un copil ce a greșit. De nu, ajungi să crezi că Dumnezeu e chinul însuși. „-Doctore, dacă ai să simți ca mine” -îi spun-“ai
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cucoana, zice „mă mir că nu-ți sugi și degetul mare de la piciorul drept”, ce trebuință ar avea? Poate pentru că alții „sînt Înzestrați cu ventuză să sugă de să rupă marea țîță”. Marea țâță pare-a fi Țara și multă minunăție mai e și știința slovei, ca dentr-un izvor curgând den mințile Mitroaiei ce foamea de istov am auzit că-și stinge pântre niamuri negre a căror limbi dovâdește că le știe, dară noi nu. Că de n-ar fi jupânița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
satelit, și totuși făcut dintr-o materie strălucindă și străvezie, prin care puteam vedea, mai departe, zbaterile crestelor mării în nisip sau orizontul și doar desenele ocupau spațiul de parcă ar fi plutit singure, luminând în jur. Am vrut să ating minunăția aceea și am luat-o în brațe, era nemaipomenit de ușoară, de fapt nu avea greutate. Mi-a spus că în asemenea vase, care nu sunt date privirii oricui, se păstrează sufletele și că nimic nu e mai de preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dai seama ce gândeam?! Atunci am știut ce este și ce-o să fie...“ „Nu se poate“, a spus Andrei. „Ce anume nu se poate?“ „Toată povestea asta a ta. Nu se poate. E un vis, un coșmar.“ „Nu, e o minunăție pe care o aștept de înfiorător de multă vreme. Mi se pare că plutesc. Îmi vine să cânt și să mă învârt tot timpul și să mă fac frumoasă și să mă admire și mai mult lumea care sunt convinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
deajuns să citești câteva numere din Farming Express și înțelegi totul perfect. Presupun că ai auzit de Henry Saglio, nu? — Parcă e un politician. — Henry Saglio este un american, proprietarul unei ferme de găini care a promis tot felul de minunății gospodinelor britanice. A reușit să creeze o nouă rasă de găini care ajung la șapte kilograme în nouă săptămâni, având o rată de convertsie de 2,3. Folosește cele mai moderne metode intensive. Dorothy vorbește cu tot mai multă pasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]