6,419 matches
-
fel cum, primul solz pe care-l găsisem înainte de a veni la Valea Verde îmi transformase mie existența, schimbând lucrurile și modificând întreaga lume din jurul meu, urmărindu-mă prin energia sa fantastică, de-a lungul timpului, făcând posibile minuni și miracole nebănuite, și influențând chiar felul meu de a percepe lucrurile... poate din această cauză o văzusem altfel pe Iasomia, poate de aceea veniseră copiii în expediție, poate tocmai datorită acestor solzi ajunsesem la acel tărâm ireal și fantastic... Apoi, mi-
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
care merită să fie aprofundată pe lumea asta. * În timp, te-ai obișnuit cu înfrângerea, cu nenorocul, cu zădărnicia. Doar trupul nu s-a ridicat împotriva ta, el încă mai are materia fugii, din el încă urcă rugăciunea spre toamnă, miracolul simplu al visului către cealaltă ființă a ta, care nu a vrut să se nască aici, preferând lumina și plăcerea de a te arăta cu degetul... * Omul nu visează câtuși de puțin la transfigurare ori să creeze în sine un
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
un sfâșietor asalt imaginar asupra existenței, în care epuizarea împinge ființa spre revelații care exclud orice împlinire, dar nu zădărnicia și deloc desăvârșirea. Acești oameni sunt o introducere anarhică la sfințenie. Veritabili avocați ai oralității universale, cu ființa răvășită de miracole (ca să creeze măcar în invizibil naturi), ei perpetuează amintiri lipsite de inconvenientul Căderii - pe care, ignorând-o, o recalifică într-o justiție a datului. Ei știu că orice bucurie neagă o tristețe, dar că în această tristețe trebuie să stea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
dispărem prin minciună. * Toate rândurile astea se vor alinia în uitare, umilite de indiferență. Când vei crăpa, nu vei spune că te desparți de viață, vei spune doar că ai înțeles în sfârșit sensul despărțirii de cel ce ai fost. Miracolul singurătății este secunda în care aștepți să ți se confirme înfrângerea. Și dacă nu cunoști prea bine bucuria de a trăi, cel puțin să știi ce în seamnă minciuna, ca să îți poți măcar preciza vina. II. Dumnezeu s-a oprit
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mea, ca dinaintea unei femei goale care se îmbracă după ce ți-ai închipuit îmbrățișarea. * Orice etică pe care încerci să o formulezi în izolare devine o etică a resentimentului că oricând ai putea să crăpi fără fidelitatea vreunui semen, fără miracol. Și te transformi într-un fundamentalist al problemelor grave, fără putința de a mai zâmbi gratuit în fața unui adolescent. * De la un capăt la altul al vieților noastre, suntem manipulați de un Spirit care ne dă, cu porția, câte o linguriță
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Gheorghe Grigurcu Deplasîndu-se treptat pe terenul concretului istoric, detectînd verosimilul în "miracolul" portughez, dl. Mihai Zamfir operează și alte comparații între cele două țări. Bunăoară cea referitoare la răul produs culturii de comunism nu doar în țările Estului, unde acesta deținea controlul absolut, ci și - lucru puțin cunoscut la noi - în Portugalia
Epistolar portughez (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9423_a_10748]
-
e unul pesimist (Proză umoristică și pesimistă e subtitlul Scrisorilor...) e și Literatura de Crăciun, atacată mai departe. Și pe ea o știm, rătăcind pe străzile orașului, cu singurul ideal de-a stoarce lacrimi și bani. O poezie simplistă, fără miracol, îngînată ca un refren al pomenirii și al pomenii. Pentru țigănia ei rituală sînt luați la refec lăutarii, vinovați, altminteri, și pentru stricarea, prin "adaptare" pentru urechile simandicoase ale domnilor de la oraș, a frumoaselor strofe populare. Iar vocația lor de
Andrisant ubicuu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9436_a_10761]
-
eternă: curat neconstituțional, dar umflați-l "! Românul mințit, sărăcit și furat până și de umorul care l-a ajutat să traverseze spiritual atâtea veacuri potrivnice. Dacă românul înțelege mai dificil ce este democrația a început să depisteze mai clar (mare miracol și pericol!) ce este demagogia. " Crescendo furioso" remarcă Emil Hurezeanu. Poate că da! Ciuleandra noastră și-a pervertit - între timp - finalul "presto" într-un dezamăgitor "lamento"! Cum s-a făcut că, după 17 ani de la hotarul temporal decembrie '89, să
Kitsch-ul și noi by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9439_a_10764]
-
răsăritean abia mai pîlpîia aidoma unei lumînări gata a se stinge, în fața unei asistențe de greci, ruși, români. Dar în noaptea învierii a anului 2001 creștinului care se apropia de modesta bisericuță i se părea că s-a petrecut un miracol: "biserica nu numai că era plină, dar se afla înconjurată de o mulțime imensă ce nu mai încăpuse înăuntru și aștepta fremătătoare afară. Cînd eterna missă a arhimandritului grec a început să-și desfășoare cadențele solemne din fiecare an, cîntarea
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
vieții, o permanentă revelație a minunilor care ne înconjoară și pe care cel mai adesea le ignorăm. Viața este o binecuvântare, o creație divină pentru care Dumnezeu trebuie celebrat în orice moment. În aparenta ei monotonie lumea este un permanent miracol pe care trebuie să-l primești cu mintea deschisă și cu inima plină de bucurie: "să mă bucur/ să mă bucur și să cânt/ laude creației monotone// care mi se dezvăluie/ abia acum/ miracol repetat// cu fiecare nouă dimineață/ care
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
ei monotonie lumea este un permanent miracol pe care trebuie să-l primești cu mintea deschisă și cu inima plină de bucurie: "să mă bucur/ să mă bucur și să cânt/ laude creației monotone// care mi se dezvăluie/ abia acum/ miracol repetat// cu fiecare nouă dimineață/ care îmi mai este/ dată" (p. 76). Repetitivitatea fiecărei zile îi dă autoarei sentimentul confortabil că nimic rău nu se poate întâmpla atâta vreme cât soarele va răsări la fel în fiecare dimineață. Dacă fiecare nou început
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
care văd în bătrânețe vârsta tuturor vicisitudinilor, Irina Mavrodin consideră că aceasta este un prilej de veșnică sărbătoare pentru că atingerea unei vârste înaintate înseamnă câștigarea unor zile suplimentare. Iar acestea oferă șanse suplimentare pentru a înțelege și a profita de miracolul vieții. În aceste condiții, bătrânețea devine o stare de beatitudine, de fericire intensă, ca sub efectul unor narcotice. De altfel, un splendid poem dedicat bătrâneții se numește chiar drogul: "mulțumescu-ți ție/ Doamne/ că mi-ai dat șansa/ de a fi
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
mă cuprinde/ amețită/ cu nesaț/ sorb drogul bătrâneții" (p. 46). Într-o vreme a urii generalizate și a trivialității agresive, Irina Mavrodin pledează pentru frumusețile simple ale vieții (un fir de păpădie, prin care se înțelege o variantă estetică a miracolului vieții, dar și un posibil simbol al cunoașterii, păpădia desenată de pe coperțile dicționarelor Larousse al cărei puf purtat de vânt semnifică diseminarea cunoștințelor din toate domeniile). Natura și cartea își dau mâna pentru ca împreună să ofere fiecărei noi dimineți promisiunea
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
foarte complicat de trecut în categorii intuibile. O literatură întreagă s-a construit pe acest fior fizic și metafizic. "La Moscova! La Moscova!" își strigau disperarea cele trei surori ale lui Cehov, avînd încă speranța că locul nou, Moscova, tărîmul miracolelor, este vindecător. Că acolo și numai acolo disperarea se risipește și sensul vieții împlinite coboară în ele. Un secol și ceva mai tîrziu, în Rusia post-comunistă, ca și în celelalte țări ieșite de sub Cortina de Fier se strigă acum fel
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
Ceea ce inițial era o poveste despre nașterea formei (lumii) într-o variantă generică și sub o privire globalizatoare, devine acum un epos al formei (lumii) gata constituite. Tudor Zbârnea urmărește această odisee a creației atît din perspectiva martorului fascinat de miracol și copleșit de măreția lui, cît și din aceea a creatorului însuși în al cărui gest se amestecă duioșia și asprimea, iubirea paternă și luciditatea de stăpîn. Iar în subteranul acestui amplu discurs imagistic, în componentele lui esențiale meditativ și
Ieșirea din haos - artiști basarabeni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9506_a_10831]
-
al compunerii imaginii și decorului confesiunii. Răsfrângeri de peisaj italian, și natural și muzeistic, Umbria visată și mai apoi frecventată cu încântare, ca simbol dominant, exemplar, ținut sacru și franciscan, au îmbogățit, marcând în profunzime, o poezie atrasă deopotrivă de miracolul naturii genuine și de șlefuirea artistică a obiectelor. Fraza poetică însăși a fost și este, în chip tot mai evident pe parcurs, atent cumpănită și articulată, în jocul subtil dintre notația concretului imediat și a contururilor aproximate de reverie. Și
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
elecorală s-a volatilizat într-o clipită, iar din ideile liberale au mai rămas doar steagurile puse de diverși oligarhi pe mormintele speranțelor de altă dată. Știu că, în condițiile actuale, salvarea de la dispariție a PNL-ului ține doar de miracol. Dar nu există altă cale. Nu văd, însă, în afara lui Răzvan-Mihai Ungureanu, oamenii capabili să acționeze cu energia necesară. Primul pas ar trebui să-l constituie înlăturarea clicii Tăriceanu, și a subordonaților din teritoriu ai acestei clici. Al doilea, forțarea
Retorica Îmbufnării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9624_a_10949]
-
ușor pe plan internațional, cel puțin la rubrica "interjecții", într-un cuvânt - să te simți lingvistic tot mai protejat. Nu voi trece cu vederea și ajutorul altor state suverane acordat limbii române, de exemplu aportul italienilor. Altfel de unde am avea miracolul filologic al "smântânii cremoase", al "iaurtului cremos", al "maionezei cremoase" și, se pare, și al "cremei de ghete cremoase"... Dar ar fi prea mult să vorbesc despre asta în prezenta pastilă... Mai lăsăm și pentru viitor. Până atunci nu-mi
Săracii de noi by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/8034_a_9359]
-
Iovan Sterija Popovici. Era imposibil să-i evit într-unul din poemele mele, în timp ce un copac stătea la pânda umbrei sale. Poezia, deci, e belșug. E limbaj, care chiar dacă e ușor alterat și colocvial nu trebuie să-și uite strălucirea miracolului, a metafizicului, a sublimului. Ea vine pe lume - de fapt cine știe când vine? - poate aidoma ploii, pe neașteptate, sau nu vine. - Fostul spațiu iugoslav, și în special cel sârbesc, a fost și a rămas unul extrem de consonant cu cel
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
pe lîngă pierderea banalelor acte, e semnificativă uitarea numelui de familie sau a propriului chip, a felului cum arăta bărbatul înainte de lunga sa degringoladă. Sunt bulversante detașarea eroului, ruperea de societate, marginalitatea extremă; le mai întîlnim la vagabondul mistic Tarabas. Miracolele se succed în viața lui Kartak după ce un misterios domn în vîrstă îi împrumută două sute de franci. La Roth există loc pentru speranță - o formă de iluzionare, eventual, însă una productivă estetic. E de neuitat, în Iov, însănătoșirea infirmului Menuhim
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
drept, nu umiliți. La Ciao Darwin ideea de om a fost oarecum pusă la îndoială. Să fii frumoasă și proastă rămîne demn. Să fii un hipopotam îngălat, știrb și strîmb, hm, asta nu mai e de colea, e de curtea miracolelor. Nu altfel a fost paranghelionul aceleiași Antene 1. Pe scenă se foiau diferite exemplare humanoide pline de viață brută, autarhici, autosuficienți și ingenui ca niște organisme unicelulare de după Big Bang, sau, dacă vreți, ca niște dumnezei underground inelari. Personajele astea
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
membrii găștii ca un semn de mare slăbiciune și se făcea mult haz pe seama nefericitului surprins într-o astfel de ipostază. Fetele concrete, care aveau propriul lor cerc în fața blocului, nu jucau niciun rol în viața băieților, chiar dacă, prin cine știe ce miracol, vreunul dintre noi reușea să pună mâna pe vreo pagină de revistă porno la care ne zgâiam toți. Jucam fotbal și ping-pong până se întuneca de tot, mergeam la filme (western-urile, filmele polițiste și seria cu Rocky erau la
Alte legături bolnăvicioase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7734_a_9059]
-
Angelo Mitchievici Sunt foarte puțini regizori care sunt capabili să sondeze universul copilăriei, poate și pentru că adultul pierde ireversibil acel contact cu miracolul, o anume disponibilitate și curiozitate în fața lumii. Însă, lumea copilăriei la Ghobadi este murdară de nămol și are lipsă un picior, o mînă sau chiar două, poartă ochelari uneori și ține în miezul ei o covîrșitoare tristețe. Înainte de declanșarea războiului
Cînd broaștele țestoase zboară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8173_a_9498]
-
liderul absolut își vede o clipă subminată autoritatea de un "străin", Hengov (Hiresh Feysal Rahman), un băiat lipsit de brațe care deminează cu gura, de a cărui soră, Agrin (Avaz Latif), se îndrăgostește pe loc. Iubirea este și ea un miracol, atunci cînd este inocentă, numai că inocența își face greu loc într-o lume ca aceea pe care ne-o înfățișează Ghobadi, iar fata, hieroglifă dureroasă a violenței războiului ascunde un secret cumplit. Cei doi poartă cu ei un copil
Cînd broaștele țestoase zboară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8173_a_9498]
-
felinarele voluptății doar cu o singură rază de păcat... și ce păcat că Păcatul ne-a fost dat ca o clipă de mister... Atunci Edenul n-are definiții dar nici relief. E o mulțime de libații a unei singure stingeri... Miracolul s-a înfăptuit! Femeia întinde peste lume aripile necitirii Ei..." Probabil asta înțeleg dînșii prin "tendință estetică", asta e noutatea pe care o aduc în "competiția valorilor contemporane". Competiția în care "numele lor înalte" sînt boicotate, persecutate, ținute în anonimat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9670_a_10995]