6,725 matches
-
N-a fost spovedit. N-a fost împărtășit. N-a primit ultima dezlegare, deși erau alături de el cei doi călugări catolici. Mormîntul este marcat de un țăruș de lemn, înfipt între bălării, care poartă numărul 8.274". Nu e de mirare că mandarinul adoptă un stil sarcastic (răspuns stilistic la sarcasmul realului): "De paispre-zece luni de cînd sînt în libertate, nu-mi fac plăcere decît ocnașii. Restul întîmplărilor sînt convenționale, artificioase, ipocrite sau strict utilitare". Sau: "în Valahia se bea șpriț
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
în România ambasadori de talia lui Eminescu și Maiorescu, unul însușindu-și pînă la identificare pesimismul viziunii asupra lumii, iar celelălt întreprinzînd pentru prima oară traducerea Lumii ca voință și reprezentare, cînd ai așadar asemenea promotori culturali nu e de mirare ca celebritatea la care ajungi să fie una apoteotică. Situația aceasta îl revolta pe Noica atît de mult încît vorbea de o nedreptate culturală și nu se sfia să propună o restaurare săvîrșită la nivelul scării noastre valorice. Era nevoie
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
cărora nu ne vom opri aici. Unele dintre combinațiile lexicale au logica lor, realizînd metafore în lanț: de exemplu, expresia a-și mobila mansarda e chiar mai coerentă decît a-și mobila mintea (acumulînd cunoștințe); de aceea nu e de mirare că o găsim în articole de presă și în comentarii destul de serioase: "Întâi trebuie să-și mobileze mansarda și apoi trebuie să se apuce de jurnalism" (Săptămâna financiară, 30.07.2007); "autopersiflarea e semn de "mansardă mobilată" (radiodada.ro). Expresia
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]
-
când au apărut câteva, le tratăm cu in-diferență. De altfel, a scrie despre sinteze, fie și în semnalări scurte, cere o pregătire specială și, mai ales, presupune a avea tu însuți o imagine globală a literaturii române. Nu-i de mirare că sintezele sunt cam lăsate deoparte de critica de întâmpinare. Deplânse că nu există, sunt bagatelizate când, totuși, apar. Din 1990 încoace s-au făcut cunoscute doar două istorii complete ale literaturii române: una publicată de Dumitru Micu în două
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
II, 1983) și Forme ale clasicismului în poezia românească până la Vasile Alecsandri (1979). Nu s-a putut sustrage acestui reflex și vede în poezia sfârșitului de secol XX tot "forme ale clasicismului", nici măcar un tradiționalism reconsiderat. Nu-i atunci de mirare că poetul contemporan cel mai îndrăgit înainte de 1989 era Adrian Păunescu (deși certat, cu o dragoste dezamăgită, în versiunea din 2006, pentru rătăcirile postdecembriste într-o addenda, p. 795-796), căruia îi consacră nouă pagini, pe când lui Nichita Stănescu abia șase
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
și română), apărut în Portugalia, în 1992, și care s-a bucurat de un oarecare succes, fiind reeditat în 1997 (dar pentru care nu am găsit editor în România!), am fost invitată să particip la reuniune. Mare mi-a fost mirarea, mai întâi văzând în ce măsură subiectul era abordat, într-adevăr, nu numai interdisciplinar, ci și internațional. Cei 57 de paremiologi - printre care gazdele portugheze erau în minoritate - veneau din următoarele țări, pe care le notez în ordinea consemnării în program: Nigeria
Et in Algarve ego... by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8970_a_10295]
-
ale umilinței. Tot așa, cînd s-a deschis un supermarket în București, cu prețuri promoționale, s-au spart geamurile prăvăliei, la buluceală. Incidente din astea se mai petrec și în Occident, dar nu ca regulă, în timp ce la noi e de mirare cînd nu se întîmplă așa ceva. (De cînd ieșim pe stradă să petrecem Revelionul împreună, ne bucurăm cu vigilență, să nu explodeze lîngă noi vreo petardă aruncată la înghesuială de idioții-glumeți, cea mai periculoasă subspecie de oameni pe care o produce
România lui "se dă ceva" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9017_a_10342]
-
locul lor, "Comment peut-on ętre Persan?", pe care Cioran a reformulat-o într-un mic op, Mon Pays, "Comment peut-on ętre Roumain?". Acest fapt nu implică cum ar părea un interes real pentru identitatea și cultura celui în cauză, ci mirarea că cineva poate fi altfel decît francez, austriac sau altceva și are drept consecință o reducție minimizantă a celuilalt la o convenție convenabilă, superficială. În ce constă acel plus, acea diferență care te individualizează? În primul rînd memoria, a nu
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
puțini sunt cei care au rezistat ispitei de a-și coagula în viteză, din câteva linii de forță doar, un minuscul program sau un manifest mai mult sau mai puțin confuz. Din nou, Decuble se află printre ei. Lucru de mirare la un autor atât de parcimonios cu propriile scrieri și - la urma urmelor - atât de subtil elitist în conținutul lor. Debutând în 2001, la 33 de ani, cu volumul Epistole... și alte poeme, impregnat prozodic de sonoritățile ample ale versului
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
care provoacă mici ateliere de lucru, improvizații săltărețe, valuri de soluții, care mai de care mai spumoase. Și toate cu ouă, în jurul lor, despre ele. Despre cocoș și găină, despre începutul oricărui lucru, despre înțelesurile trebșoarelor, despre neînțelesul lor, despre mirare, despre minune, despre normalitate, despre forțarea ei. Intimitate și ritual. Acesta este desenul spectacolului. Stăm pe scenă, lîngă agitația actorilor, femei și bărbați, cucoane, culegătoare de OO, măicuțe - sîntem aproape de mînăstiri, nu? - golani, vizitiu, boieri mari sau mici, stăm lîngă
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
polului întunecat unde scriitorul și-a dus existența. Contactul italian a însemnat mai întîi un contact lingvistic - și poezia a fost cea dintîi beneficiară a lui. în poezia asachiană se află încrustată o asemenea cantitate de italienisme, încît vedem cu mirare cum limba română literară a făcut, pe parcursul cîtorva ani, un salt uriaș, pășind în altă eră lingvistică. Aproape ne vine greu să credem că poezia-emblemă a revelației italiene ar fi fost compusă într-adevăr de Asachi în anul 1809, adică
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
stelit se numește una dintre primele proze poetice ale literaturii noastre, compusă de Asachi tot în tinerețe; poetul își găsise deja simbolul de bază pe care, de acum încolo, nu va face altceva decît să-l adîncească. Nu e de mirare că iubita lui - eterna Bianca Milesi, în rol de Donna Laura și avînd omniprezența Beatricei - apare descrisă tot în termeni stelari: "Atinsă-i fi de mînele/ Doritei doamne mele/ Și te-or privi luminele/ Acelor vie stele.// Și mie lin
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
care recitește. în 2006, multe dintre temele abordate în anii '70 ai secolului trecut, multe dintre aspectele vieții occidentale evocate atunci sunt familiare cititorului de acum. Poezia pornografică, de pildă, - am mai spus-o - nu mai stârnește indignare și nici măcar mirare. Dar mai sunt și alte aspecte. La un moment dat, spre exemplu, autorul, după ce evocă mai multe scene reprobabile ("...în strada Bouchardon. La colț, o mică dispută (salaud, ordure!) încheiată cu o bătaie.", p. 392), afirmă: "Violența, mârlănia nu sunt
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
vrea să știe un anumit lucru e urmată - sadic - de prezentarea detaliată a lucrului respectiv. Și totuși, de ce are succes - cel puțin deocamdată - această formulă? În primul rând, trebuie spus că formulele pragmatice (saluturi, mulțumiri, expresii de aprobare, semnale de mirare, acte de izgonire etc.) pot circula destul de bine dintr-o limbă în alta, pentru că funcția lor globală e unitară, dependentă de utilizarea în contexte similare, iar structura rămâne fixă. În plus, în comunicarea orală formula este rostită cu o intonație
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
o amplă Addenda la volumele I-III, ca o dovadă a necesității de completare continuă a sumarului. Revizuirea periodică trebuie, de altfel, să fie lozinca unui asemenea instrument de lucru, cum sunt dicționarele de orice fel. Este, de aceea, de mirare că reeditarea recentă a întregului dicționar în două volume poartă în subtitlu mențiunea "ediție definitivă", incompatibilă cu acest gen de lucrări, susceptibile continuu de actualizări și perfecționări. Dar poate că mențiunea e expresia unei eliberări de exasperarea pe care le-
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
battery, se înregistrează, pentru plural, sensul figurat: "level of energy or enthusiasm"; în internet se găsesc și exemple de calchiere în alte limbi: fr. recharger mes batteries, it. ricaricare le batterie etc.). Întrucît încărcarea bateriilor vizează funcționarea, nu e de mirare că și verbul a funcționa este folosit cel puțin la fel de frecvent, cu referire la existența cotidiană. Banalitatea dezumanizantă e uneori autoironică, alteori pur și simplu clișeizată: "funcționez în parametrii normali numai dacă mă trezesc după 9" (blog.mostly-harmless.ro); "am
Omul-mașinărie și "bateriile sufletului" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9104_a_10429]
-
fi atât de poetici și de idealiști în-tr-un timp politic atât de cumplit? În fiecare parte de țară există un Empireu județean al poeților, controlând ierarhia locală a valorilor și străduindu-se să se substituie uneia naționale. Nu e de mirare că poezia noastră actuală se vede cu totul diferit, fundamental diferit, de la Botoșani, Satu Mare, Galați sau Bistrița.
File răzlețe dintr-un carnet by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9120_a_10445]
-
sunt toate manifestările acestei ciudate amnezii culturale. Ele traduc oscilația de atitudine între, pe de-o parte, indiferența față de ceea ce este străin și, pe de alta, curiozitatea inerentă legată de reflectarea propriei imagini în ochii celui venit din afară, în mirările neîntrerupte ale expatului. Și, fiindcă în romanele lui Florescu întoarcerea într-o Românie demult abandonată reprezintă centrul de greutate al construcției, atracțiile și așteptările dublează și cele mai fragile note de exotic. Dacă în precedentul volum - Drumul scurt spre casă
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
Ion Simuț Pentru un roman în mare măsură static, nostalgic și evocator, e de mirare că Dimineață pierdută (ed. I, 1983; ed. II, 1991; ed. III, 1997, text definitiv; ed. IV, 2003, revăzută integral de autoare) a avut succesul pe care l-a avut. Nu vreau să strecor în acest fel o ingratitudine, total nemeritată
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
Paris. Întâmplarea l-a făcut să dea în strângerea materialului său peste o teză a unui doctor în drept franțuz, al cărui text a fost tradus și adnotat în românește pe numele domnului procuror de pe lângă tribunalul Ilfov." Și mai de mirare e că, în 1906, exact același Ioan T. Ghica își trimite cu încredere cititorii să consulte nu altceva decât lucrarea - competentă, nu-i așa ? - incriminatului jurist Const. Hamangiu. Dar să lăsăm la o parte sinuoasele probleme de morală, atât timp cât însăși
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
Revoluției și proletariatului), Idolatrizarea istoriei (cuprinzând studii de filosofia istoriei; viziunea lui Raymond Aron asupra istoriei seamănă până la un punct cu cea a lui Toynbee; la noi, Neagu Djuvara este principalul continuator al acestei linii de gândire, fapt deloc de mirare câtă vreme istoricul român și-a făcut doctoratul chiar cu Raymond Aron) și Alienarea intelectualilor (în care se referă la locul intelighenției în societatea franceză a anilor '50, la dezbaterile de idei din Fran-ța și comparația cu tipuri de intelectuali
A, de la Aron by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9274_a_10599]
-
există în univers încape într-un roman, cu mult mai multe decît a înșirat domnia sa. Ca să descoperi asta, ajunge să citești romane. Ba chiar, ajunge să citești. Adina Dinițoiu are și ea un titlu complet neinspirat, ambiguu, și e de mirare că nimeni din cei din redacție nu a observat asta: Orbitorul la "judecata de apoi". Îi amintim doamnei critic că Mircea Cărtărescu a mai fost dus la "judecata de apoi a poeților", rubrică imundă din Săptămîna lui Eugen Barbu. Președintele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
maternă și limba străină în curs de învățare. Nu orice vorbitor de română poate preda româna ca limbă străină - și nu o poate face nici măcar orice absolvent al unei facultăți de litere, dacă nu se pregătește special în această direcție. Mirarea celor care nu înțelegeau, la apariția noii Gramatici a Academiei, de ce e nevoie de o descriere amănunțită a verbului românesc (de ce 10 sau 11 conjugări?) venea și din faptul că mulți nu încearcă să-și imagineze dificultățile pe care le
Limbi străine by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9357_a_10682]
-
lui Blaga, riscă să rămînă o scriere pentru uzul foarte strîmt al cunoscătorilor operei sale. Pentru ei însă, Luntrea lui Caron e ca o ședință lungă de inițiere într-un mister: simți cum iei contact cu buchetul de nuanțe și mirări al unui poet care, temperamental vorbind, nu putea fi decît poet. În privința laturii autobiografice, despre cartea aceasta s-a spus totul la vremea apariției celei dintîi ediții. Romanul e istoria unei scufundări treptate într-o bolgie românească din al cărei
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
ar fi fost neutri. Dar prin dubla calitate, atât aceea de actori implicați în stabilirea regulilor care determină modul concret de realizarea a restituirilor sau împroprietăririlor , cât și de beneficiari ai mecanismului pe care l-au proiectat, nu este de mirare că tot acest proces a produs câștigători și perdanți. El a permis o serie de speculații funciare realizate de reprezentanții autorităților locale cu concursul asociațiilor nou-instituite prin repartizarea celor mai bune terenuri anumitor persoane. Marea majoritate a localnicilor au rămas
Tranziţie şi dezvoltare locală în 2 Mai şi Vama Veche. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Miroslav Taşcu-Stavre () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1822]