3,075 matches
-
fi decît un loc al morții, un loc unde memoria și uitarea se macină laolaltă pînă la confuzie. Pe la amiază, În fața acestei stranii biserici, se adună și azi, după datină, nuntașii. Convoaie Întregi se revarsă din ulițele Învecinate. În față, mirele țeapăn și mireasa frumoasă ca un crin de hîrtie, ținîndu-se de mînă. Nașul și nașa, tunși, rași, frezați, bîzÎind ca doi bondari Într-o plasă de beteală. Apoi socrii mari și socrii mici, cavalerii și domnișoarele de onoare În rochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe „mireasa“ destinată lui. Era trecut de miezul nopții și cu siguranță nu era timpul potrivit pentru împerecherea papagalilor. Ca toate păsările, Sucki dormea noaptea și nu puteam niciodată să-l obișnuim să stea cu noi până târziu. Așteptând ca „mirii“ să se apropie unul de altul, prietenul nostru și-a adus aminte că era doctor și i-a ascultat inima soțului meu, spunând ca de obicei: - Nimic grav, trebuie numai să te lași de fumat! - Nu poate, asta e singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
voința, altfel, ei au devenit cei care facă voia copiilor. În sate, căsătoriile aveau loc în interiorul comunității, atunci când satul nu era o comunitate de rude, așa cum era Slobozia - Filipeni și Lunca, dar aveau loc și în afara satului, când se aduceau miri și mirese din alte sate: Slobozia - Domniței, Slobozia - Filipeni, mai târziu din Fruntești, pentru cei din Lunca, iar satul vechi Fruntești își însura flăcăii sau își măritau fetele între ei, în sat, în cele patru coturi diferite (Oprișeni, Cornițești, Bârgești
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
facă mâncare și curățenie. Dacă nu știa toate „muncile”, intra în gura satului și nu scăpa de sfichiurile celor „răi” ani de zile, până când era uitată. Fata de măritat trebuia să coase cu măna ei, să „înflorească” o cămașă pentru mire, dar, dacă nu reușea sau se întâmpla ca nunta să fie prea repede, putea fi ajutată printr-o clacă, de alte surate. Inițiativa cererii în căsătorie aparținea flăcăului, care era pregătit pentru însurătoare: avea casa făcută, avea boi de muncă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mersul treburilor!), pe unul mai bătrân și cu meșteșug la vorbă, un staroste, o rudă, să expună motivul vizitei. Dacă totul decurgea normal, „se bătea palma”, stabilindu-se zestrea (vite, oi, pământ) fetei și se stabilea ziua nunții. Până la nuntă mirii rămâneau tot despărțiți și se pregăteau de marea sărbătoare a vieții lor, când vor fi ca împărații și împărătesele Bizanțului, cu coroană pe cap. Socrii mari intrau „în lucru”, trebuiau să pregătească masa și băutura pentru toată lumea (se invita tot
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cea religioasă e nevoie de nași de cununie, o pereche care ia pe tinerii căsătoriți sub aripa lor protectoare. Alaiul de nuntă pleca la biserică, unde avea loc cununia, făcută de către preot, de față cu toată lumea. Se pleca de la casa mirelui, se trecea pe la casa miresei, unde aveau loc mai multe încercări pentru mire: trebuia să plătească celor cu care a copilărit mireasa, flăcăii din cotul de sat unde era casa miresei, de regul câteva sticle de vin, apoi mirele era
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
tinerii căsătoriți sub aripa lor protectoare. Alaiul de nuntă pleca la biserică, unde avea loc cununia, făcută de către preot, de față cu toată lumea. Se pleca de la casa mirelui, se trecea pe la casa miresei, unde aveau loc mai multe încercări pentru mire: trebuia să plătească celor cu care a copilărit mireasa, flăcăii din cotul de sat unde era casa miresei, de regul câteva sticle de vin, apoi mirele era trecut printr-o încercare mai grea: în locul fetei alese de el,i se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
casa mirelui, se trecea pe la casa miresei, unde aveau loc mai multe încercări pentru mire: trebuia să plătească celor cu care a copilărit mireasa, flăcăii din cotul de sat unde era casa miresei, de regul câteva sticle de vin, apoi mirele era trecut printr-o încercare mai grea: în locul fetei alese de el,i se arăta „o babă”, mai rar o copiliță, alt prilej să plătească. Toate acestea făceau parte din foarte vechiul obicei, când fata era cumpărată de la părinți, sunt
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
zestrea, o prezentau, o cântau, o jucau, arătând cât de harnică și avută este mireasa. Și la plecarea miresei cu zestrea, carul era oprit și iar se plătea. Alaiul de nuntă era însoțit de toată suflarea, copiii ieșeau în întâmpinarea mirilor cu gălețile pline ochi cu apă, în semn de belșug și bunăstare; mirii le răsturnau cu piciorul și aruncau pe josă câțiva bănuți. Cu strigări, muzică, vorbe de duh se ajungea la casa mirelui unde începea jocul pentru cei veniți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
este mireasa. Și la plecarea miresei cu zestrea, carul era oprit și iar se plătea. Alaiul de nuntă era însoțit de toată suflarea, copiii ieșeau în întâmpinarea mirilor cu gălețile pline ochi cu apă, în semn de belșug și bunăstare; mirii le răsturnau cu piciorul și aruncau pe josă câțiva bănuți. Cu strigări, muzică, vorbe de duh se ajungea la casa mirelui unde începea jocul pentru cei veniți cu „jocul”, iar gazda continua pregătirile pentru masa nuntașilor cei mari. Bucatele erau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
toată suflarea, copiii ieșeau în întâmpinarea mirilor cu gălețile pline ochi cu apă, în semn de belșug și bunăstare; mirii le răsturnau cu piciorul și aruncau pe josă câțiva bănuți. Cu strigări, muzică, vorbe de duh se ajungea la casa mirelui unde începea jocul pentru cei veniți cu „jocul”, iar gazda continua pregătirile pentru masa nuntașilor cei mari. Bucatele erau cele cunoscute, tradiționale, cu sarmale, friptură cu garnitură de orez sau cartofi, cozonac, un borș acru „de potroace”, dat spre dimineață
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Bucatele erau cele cunoscute, tradiționale, cu sarmale, friptură cu garnitură de orez sau cartofi, cozonac, un borș acru „de potroace”, dat spre dimineață, să se trezească lumea, fiindcă toată petrecerea era apreciată după câtă băutură dădea gazda. Mesenii dădeau daruri mirilor: obiecte de gospodărie, cereale, vite, apoi totul sau aproape totul, s-a convertit în bani. Se „juruia” o juncă, o oaie, două, un sacă de grâu etc., unii se țineau de cuvânt, alții uitau sau se revanșau la cumetrie și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
miresei era aruncat în ceata tinerilor nuntașii și care se întâmpla să-l prindă, urma să se căsătorească. Dacă luncașii aveau nunțile lor, cu obiceiuri ca în Bucovina, cu timpul au uitat unele practici rămase în locurile de plecare: „Iertăciunea” mirilor, își cer iertare de la părinți, prin intermediul unui cunoscător al textului (acum nu se mai poartă); au uitat și de toate orațiile de nuntă, totul s-a simplificat, nunta nu mai este un spectacol, este un contract și o mică afacere
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
făcut atâtea vedre de vin, spuneau gospodarii răzeși, sau plăteau zeciuiala vinului către domnie tot în vedre. Când vorbim de nunta „cu vedre”, avem în vedere două aspecte: câte vedre de vin se „cheltuiau” cu nunta și, al doilea aspect, mirii erau întâmpinați cu vedrele pline cu vin, dar nu știm dacă erau vărsate sau dacă erau împărțite la cei din alaiul de nuntă. Nu se mai știu versurile din orațiile de nuntă, nici de către cei mai bătrâni; toate intră în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
avea nimic cu condamnatul, nici nu îl mai cunoștea. Am văzut cu ochii mei dovada pe un hol, la sfârșitul unui proces: Destinat ieși cu frumoasa lui blană încă pe umeri și cu aerul de Cato, și dădu de viitorul mire al Văduvei: acesta din urmă îl apostrofă plângăreț. Avea ochii roșii după anunțul sentinței și, cu siguranță, la ora aceea regreta focurile de armă pe care le trăsese în burta patronului său. „Dom’le procuror, gemu el, dom’le procuror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
atât de frumoasă că putea să nu aibă nici o meserie. În ziua următoare, știam totul, sau aproape totul. Lysia Verhareine dormise în camera cea mai mare a singurului hotel din oraș, pe spezele primăriei. Iar dimineața, primarul, îmbrăcat ca un mire, veni să o ia pentru a o prezenta peste tot, și a o conduce la școală. Trebuia să-l vedeți pe primar făcând reverențe și piruete, cât pe aci să-și rupă pantalonii negru-jasp, cu cele o sută de kilograme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un teren neutru unde oamenii își vorbeau, se priveau, fraternizau în așteptarea marii uitări care se ascundea în pântecul văduvei. Văduva își petrecea toată ziua, sau aproape, lungită pe marele pat, cu picioarele desfăcute, cu portretul soțului defunct îmbrăcat în mire deasupra ei, zâmbind din spatele unei bucăți de pânză neagră, în timp ce, la fiecare zece minute, un tânăr grăbit lua locul pe care mortul îl lăsase în urmă cu trei ani, când la Uzină o tonă de cărbuni se prăbușise pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nuntăăă, mi-a rămas în suflet nunta mea, cu trăsuri și cai, nașu glumea și-mi zicea: uite, vezi muntele ăla?, acolo te duce, în vârf, te închide Împăratul într-o peșteră și nu mai ieși dacă-l minți pe mire. Kogaionul o să te judece dacă faci tu ceva rău. Așa a fost nunta mea, cu veselie și glume, parcă tu nu știi, noi eram zeii din cărțile lui Octavă. — Îmi place să te ascult, îmi plac și vocea, și veselia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și o duce în America. - Dis iz dă bigining ov ă biutiful frendșip, repeta cuminte nea Ovidiu în brațele lui Mișu. * În micul apartament de la parter, fotografia de nuntă a soților Popa căzuse din nou într-o parte. Cei doi miri priveau uimiți în sus spre o lună mereu ascunsă de cimentul care scăpase de geanta domnului Popa. De fapt, ascunsă mai ales de faptul că era ora 14.45. Dedesubt, domnul Popa regreta că nu mai e șampanie. Trecuseră zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
angajații mei. Nu angajații, sunt prietenii mei și copiii mei! Iar eu sunt acum nașul lor. Firește, nu singur, ci împreună cu soția mea, aici de față, care este însărcinată. De fapt se vede. Adică știți cu toții! Așa că noi le dorim mirilor să fie fericiți, să se iubească, să facă repede copii... adică nu că la bătrânețe n-ar fi bine... e foarte bine... să aibă o căsnicie fericită... ca a noastră... să... să ridicăm un pahar de whisky în sănătatea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cuvânt de alinare. Domnul Popa se uită cu frică în ochii soției și găsi repede soluția. - Ce mai încoace și încolo, să intre darul nașilor! Era rândul lui Mișu să plângă: darul era un tort. Frumos, de ciocolată, măricel, cu mirele și mireasa pe el, dar un tort. Ținându-se de mână cu emoția tristeții, mirii tăiară tortul în aplauzele nepăsătoarei audiențe. Se uitară unul la altul, cu ochii în lacrimi de dezamăgire, în timp ce doamna Popa, la al patrulea pahar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
soluția. - Ce mai încoace și încolo, să intre darul nașilor! Era rândul lui Mișu să plângă: darul era un tort. Frumos, de ciocolată, măricel, cu mirele și mireasa pe el, dar un tort. Ținându-se de mână cu emoția tristeții, mirii tăiară tortul în aplauzele nepăsătoarei audiențe. Se uitară unul la altul, cu ochii în lacrimi de dezamăgire, în timp ce doamna Popa, la al patrulea pahar de whisky original, începuse să fredoneze nelipsita Căsuța noastră, acompaniată în canon de doamna doctor. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
că era gravidă. Așa că se întinse în odăița din spate să-și vină în fire. Când se trezi a doua zi dimineață, în patul în care însurățeii petrecuseră de nevoie noaptea nunții (erau prea amețiți ca să mai ajungă acasă la mire), doamna Popa află de la un Mișu energic și nud că domnul Popa dispăruse. - Cum să plece el așa, în condiția în care sunt? Doamna doctor nu știa ce să răspundă. Se gândea, mângâindu-și mustața, că dacă ar fi ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
să-l înjunghii, - Sădiți în aer ridicat. Și limfa pajiștelor pale Se pleacă soarelui ferit Al certei sere animale: Îngână sângelui ivit. Scris, râul trece-n mai albastru Și varurile zilei scad, E rana Taurului astru. Vădita țară, Galaad. AURA Mire, văzut ca femeea, Cu părul săpat în volute, De Mercur cumpănit, nu de Geea, Căi lungi înapoi revolute; La conul acesta de seară, Când sufletul meu a căzut Și cald, aplecatul tău scut Îl supse, ca pata de ceară, Crescut
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
urgisită, Pe-același timp trăia cu el, Laponă mică, liniștită, Cu piei, pre nume Enigel. De la iernat, la pășunat, În noul an, să-și ducă renii, Prin aer ud, tot mai la sud, Ea poposi pe mușchiul crud La Crypto, mirele poienii. Pe trei covoare de răcoare Lin adormi, torcând verdeață: Când lângă sân, un rigă spân, Cu eunucul lui bătrân, Veni s-o-mbie, cu dulceață: - Enigel, Enigel,Ți-am adus dulceață, iacă. Uite fragi, ție dragi, Ia-i și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]