5,723 matches
-
secole, precum Origen, Capadocienii, Evagrie și marii mistici germani Eckhart și Tauler. Crainic era, de asemenea, la curent cu lucrările lui Papamihail despre Filocalie și cu cele ale lui Irénée Hausherr, pe care îi citează admirativ. Rolul său în redescoperirea misticii ortodoxe, patristice și bizantine este de altfel apăsat subliniat chiar de Stăniloae într-un articol intitulat „Opera teologică a lui Nichifor Crainic”, publicat în aprilie 1940 în revista Gândirea: E semnificativ în această privință că dânsul șid est Crainicț a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
chiar de Stăniloae într-un articol intitulat „Opera teologică a lui Nichifor Crainic”, publicat în aprilie 1940 în revista Gândirea: E semnificativ în această privință că dânsul șid est Crainicț a introdus pentru prima dată la noi preocupările de teologie mistică, sistematizând chiar o disciplină cu acest nume la Facultatea de Teologie din București. Cursul de mistică ortodoxă ținut studenților e prima adunare și sistematizare a imensului material de doctrine și de fapte ascetice și mistice din cuprinsul spiritualității ortodoxe. Un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la noi preocupările de teologie mistică, sistematizând chiar o disciplină cu acest nume la Facultatea de Teologie din București. Cursul de mistică ortodoxă ținut studenților e prima adunare și sistematizare a imensului material de doctrine și de fapte ascetice și mistice din cuprinsul spiritualității ortodoxe. Un sector întins de preocupări, cele mai centrale, cele mai importante pentru înviorarea vieții creștine, a fost redat astfel din nou teologiei românești, atât de schematică (sic!) până la dânsul. Nichifor Crainic a lărgit cercul preocupărilor teologice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Stăniloae va rămâne pentru totdeauna legat de cel al Filocaliei românești, la care a lucrat cu întreruperi jumătate de secol. Nichifor Crainic vorbea despre rugăciunea inimii și despre Filocalia lui Nicodim și a lui Macarie în cursurile sale de teologie mistică din anii ’30, pornind mai cu seamă de la lucrările publicate de Irénée Hausherr în Orientalia christiana 185. El consacrase, de asemenea, prelegeri întregi lui Paisie Velicikovschi, traducătorul Filocaliei în slavonă și în românește de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o sinteză originală și genială între Origen, Evagrie și Pseudo-Denis219. Introducerea degajează marea temă a sintezei maximiene, care este aceea a „urcușului” (diabasis) omului spre Dumnezeu. Această Introducere reprezintă o schiță a cărții sale din 1992, Spiritualitatea ortodoxă. Ascetica și mistica, a cărei primă versiune dezvoltată va constitui un curs ținut la Facultatea de Teologie din București în anii ’50. Iată principalele sale articulații: 1. Înaintarea omului spre desăvârșire presupune o întoarcere la starea sa naturală; atunci când omul hotărăște, prin liberul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cunoaștere” a lui Evagrie); și, în sfârșit, contemplarea directă a Logos-ului. 4. Contemplarea directă a lui Dumnezeu se înfăptuiește în afara capacităților naturale ale omului susținute prin har; ea se împlinește exclusiv prin energia dumnezeiască. Îndumnezeirea omului presupune așadar „moartea mistică a puterilor sale naturale”; simbolic, sufletul intră în „Duminica” vieții, care vine după „Sabbat-ul” odihnei în contemplația naturală și după cele „șase zile” de nevoință ascetică. Grigore Palamas sau geniul ortodoxiei Teologul care l-a marcat cel mai mult pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de esența divină, ce rămâne intangibilă, de nepătruns și transcendentă. Lumina contemplată de isihaști în inimă ar fi tocmai lumina concretă a acestor „energii necreate”. Datorită acestei teorii, Palamas păstrează neatinsă ideea transcendenței lui Dumnezeu și aduce argumente în favoarea unei mistici creștine de natură practică, și nu doar rațională (ca la Origen și Evagrie). În replică, adversarii săi l-au acuzat că primejduiește unitatea lui Dumnezeu, caracterul Său simplu și transcendența Sa absolută. Ei chiar fac aluzie la diteism și chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cei doi stâlpi ai Bisericii, fără de care mesajul lui Cristos ar fi dispărut sau ar fi fost denaturat cu timpul. Dar numai experiența personală, trăită în comuniune cu întreaga ecclesia creștină, actualizează Dogma și Tradiția, dându-le un sens existențial, mistic. Dogmă - Tradiție - Experiență spirituală formează astfel o triadă indestructibilă, fiecare dintre aceste elemente neputând fi înțeles decât în relație cu celelalte două. Ajunge să parcurgem în fugă Teologia dogmatică ortodoxă (1978), ca să ne dăm seama de rolul jucat aici de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fragment din Ioan Hrisostom; pentru eshatologie sunt citate mai multe nume, printre care Maxim, Evagrie, Ioan Damaschin, Ioan Hrisostom, Simeon Noul Teolog etc. Regăsim un scenariu teologico-patristic identic, parcurgând celelalte lucrări de căpătâi ale lui Stăniloae: Spiritualitate ortodoxă. Ascetică și mistică (1981) și Spiritualitate și comuniune în liturghia ortodoxă (1986). Prima dintre ele merge pe urmele lui Nichifor Crainic, dar fructifică și îndelungile legături cu autorii Filocaliei. Cât privește Spiritualitate și comuniune..., cu toate că această carte ne trimite și la unele lucrări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
îi citește, îi traduce și îi utilizează pe Părinții Bisericii în calitate de martori ai ortho-doxiei, ai „adevăratei credințe”. În același timp, prin intermediul lor, el încearcă să regăsească dimensiunea spirituală și existențială a dogmelor. Astfel, patristica îl ajută să reconstruiască o teologie mistică, asumată, căreia metoda scolastică îi dăduse lovitura de grație. Cred că în aceasta constă imensa lui contribuție la reînnoirea teologiei în peisajul contemporan. 2. Stăniloae a întreținut legături privilegiate, exclusive cu Tradiția oficială, acceptată sau impusă de Biserică, respingând din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
niciodată. Datorită învățării limbilor greacă veche și modernă, a limbii germane și mai ales datorită descoperirii Părinților la Atena, el a putut să depășească nivelul teologului amator (deși genial) al unui Nichifor Crainic și să se adape direct din izvoarele misticii ortodoxe. 4. Se constată o anumită involuție, cu timpul, în modalitatea de abordare a textelor vechi. Această involuție - caracterizată prin folosirea selectivă și uneori tendențioasă a bibliografiei moderne, ca și prin respingerea oricărei abordări științifice susceptibile să aducă atingeri Tradiției
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prin fiecare combinare dramatica a nuanțelor. Înaltul cerului părea mândru și fastuos, însă încărcat de o tristețe în care numai un suflet rătăcit vedea romantismul și fatalitatea. În zare, la orizont, părea că din albii nori se întrevede un univers mistic al poveștilor. Cerul, castelele, casele, până și covoare zburătoare și fortificații în vânt erau ale tale, într-o privire spre pământul depărtărilor, spre pământul altor tărâmuri. Iar sus, lângă noi, se simțea arta pură care există preț de un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un zbor grăbit de vrabie le-atinge creanga, aceasta se scutură de povara zăpezii care cade ca petalele albe ale florilor de cireș. Și ninge, ninge, ninge până totul se îmbracă într-o mantie albă, strălucitoare ziua, cu o sclipire mistică noaptea sub clar de lună. Prima zăpadă este curată, pufoasă îmbiind copiii să se afunde veseli ca pe o plapumă, lăsându-și forma corpului ca într-un mulaj. Când vântul o spulberă, pânzele rafalelor dansează după ritmul impus. Din măreția
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de drag! — Precum Eminescu Veronicăi Micle? -și mai mult fiindcă... N-o mai lasă să continue pecetluindu-i gura cu un sărut îndelungat după care îi recită versuri, adaptându-le la situația lor: ”Frumoasa mea cu ochi albaștri/ Ca două mistice safire!” Se întrec în a recita versuri din Eminescu, Topârceanu, Nichita Stănescu, Ion Minulescu. 235 —“Îmi învățam cuvintele să iubească,/ Le arătam inima mea,/ Și nu mă lăsam până când silabele lor/ Nu începeau să bată (...)”, recită Cecilia grozăvindu se. —Din
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și plăcut impresionat văzând-o atât de frumoasă. S-a limitat doar să-i sărute mâna, restul alintărilor rezervându-le după cununia religioasă. Nu s-a stăpânit însă să-i spună: — Ești fermecătoare, frumoasa mea cu ochi albaștri ca două mistice safire. Și tu ești atât de distins, romanticul meu chirurg. În sunetele muzicii au fost serviți toți cu prăjituri, cozonac, băuturi, au încins o horă cu multe urale după care s-au îndreptat spre primărie pentru cununia civilă. În fața ofițerului
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mai este cineva acolo. Se afla chiar în fața lui și simțea că este cu mult mai mult decât o simplă imagine reflectată, așa cum vedem cu toții, atunci când ne uităm obișnuit într-o oglindă. Pentru Anton, parcă era ca un frate astral, mistic, ce se comporta întocmai ca dânsul și față de care se simți îndată atras. Iar acest ieșit din comun trăsnet al iluminării, ei bine, avu asupra sa urmări dintre cele mai neașteptate, urmări pe care le cunosc foarte bine și sunt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
din fire, nu pot spune limpede dacă acela a fost momentul când i s-a aruncat un văl negru pe ochi, sau, dimpotrivă, dacă acela a fost momentul când i-a fost tras de pe ei. Oricum ar fi, însă, concepțiile mistice nu își găsesc locul în creația mea, căci eu stau 1 Frământare continuă a sufletului (în limba latină). 42 Rareș Tiron în slujba cititorului cu unica menire de a dezvălui doar adevăruri de viață, așa cum sunt ele. Or, tocmai de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
aparențe, nu s-ar mai putea spune. Și totuși, acesta este doar începutul prezentării Adrianei, căci, dacă un trup și o înfățișare de om sunt lesne de epuizat în a le descrie, un suflet omenesc este întotdeauna un infinit univers mistic, în care sigur te vei pierde! Astfel, chiar dacă, toată viața sa, Adriana își împlinise exemplar datoria, atât față de muncă în sine, cât și față de oamenii cu care aceasta o obliga să intre în contact, nu s-ar fi putut deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ridice privirea, pentru a descoperi ceea ce eu însumi zărisem cu câteva secunde mai înainte: o femeie se apropie agale de pubele, ducând în mâini pâine, niște resturi de mâncare gătită și un vas cu apă. Simt, brusc, un electrizant fior mistic pe șira spinării: precum Trezitul, pentru a-și reface puterile secătuite, primea, la capătul mortificărilor sale îndelungate, orez și lapte de la tânăra Sujata, tot astfel are să fie răsplătit cerșetorul. Fața, unsă de sudoare și brăzdată de riduri, i se luminează
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ONU Kofi Annan, din care și eu fac parte. Cu privire la comportamentul nostru față de natură trebuie totuși făcută o precizare ulterior. Nu o mistică a naturii, ci apropierea de natură În ciuda bucuriei ce o resimt în natură, nu am un comportament mistic față de natură. Experiența naturii nu poate înlocui experiența lui Dumnezeu. Observ, contemplu, respect și admir natura, dar nu cred în ea, îi cunosc și latura ascunsă. Nu o transform în Dumnezeu, nu divinizez lucrurile, nu sunt un panteist. Convins de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
apt din întreg cosmosul, să fie titular de drepturi și datorii. Dar cosmosul în care trăiesc oamenii și animalele ascunde un mister. La acest mister vom reflecta în continuare. Religiozitatea cosmică În ciuda tuturor dubiilor pe care le am față de concepția mistică a naturii, reușesc totuși să găsesc ceva bun în "religiozitatea cosmică" a lui Albert Einstein care "se diferențiază de cea a omului simplu": Ce profundă bucurie în fața edificiului lumii și ce dorință arzătoare de cunoaștere, fie și doar a unei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
epocii noastre, prin raționalizarea și intelectualizarea specifice ei, și mai ales prin descântecul aplicat lumii, ca tocmai valorile ultime și cele mai sublime să se retragă din sfera publică pentru a se refugia în împărăția de dincolo a unei vieți mistice sau în fraternitatea relațiilor imediate dintre indivizi"10. Nu este întâmplător deci că oamenii din lumea noastră "descântată" cu greu își găsesc drumul în mijlocul tuturor teologiilor și filozofiilor, al concepțiilor despre lume și al religiilor, atâtea și atâtea instanțe dătătoare
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mereu de-a face cu muzica. Ambele, de fapt, deși în mod diferit, indică drumul către acel mister inefabil. Și chiar dacă muzica nu trebuie să devină religia artei, arta muzicii este oricum cel mai spiritual dintre toate simbolurile acelui "sanctuar mistic al religiei noastre", despre care vorbea Mozart, referindu-se la Dumnezeu însuși. Rezultatul: nici chiar muzica lui Mozart nu este o probă a existenței lui Dumnezeu, dar cu mult mai puțin ar reprezenta un impuls spre pesimism sau nihilism. Dimpotrivă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
bunăvoința: este importantă și cunoașterea altor religii (confesiuni, Biserici), în special pentru responsabilii politici și religioși. Dialogul nu ar trebui extins doar religiilor monoteiste precum ebraismul, creștinismul și islamul, ar trebui să cuprindă și religiile mistico-sapiențiale ale Asiei. O spiritualitate mistică? "Ce este misticismul?" Odată unul dintre celebrii mei profesori de la Roma, consilier al papei pe probleme sociale, fusese abordat pe stradă la Berlin (cunoscându-se că este preot) de către un necunoscut care îi adresase această întrebare. Îi dăduse răspunsul care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dintotdeauna caracteristicile misticii. Dar tocmai în acest punct încep problemele actuale. Mistica este mai mult decât acea experiență religioasă prezentă în toate religiile, împreună cu sistemul doctrinar, etică și rituri. Există numeroase genuri de experiențe religioase ce nu pot fi considerate mistice. Senzația sublimă care se trăiește în timpul unei frumoase celebrări religioase, emoția în fața unei minuni naturale sau culturale, sentimentul de protecție al unui loc sacru, experiența apartenenței la o comunitate care se simte într-o manifestare religioasă de masă, într-o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]