918 matches
-
Faptul că nu și-au putut impune președintele dorit de Voronin și de alții ca el, constituie o înfrângere usturătoare, dar la un obraz de toval (piele rusească, de proastă calitate!), nu se cunoaște. Comuniștii nu trebuie subestimați la capitolul mistificare; stăpânesc domeniul și știu să facă din cioară papagal. Ca să încheiem într-o notă optimistă, să ne amintim de o odă închinată unui purcel la tavă: „Tu aveai obraz subțire, / Nu șorici ca unii oameni.” 16 iunie 2009 Guvernare „de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
să le dați ministerul de interne ca să vă vedeți încătușați și duși la o închisoare din Covasna! Nu uitați că ungurii, atât cei de gradul I, din Ungaria, cât și cei de gradul II, din pântecele României, sunt experți în mistificare și se vor prezenta Europei nepăsătoare și neștiutoare ca salvatori ai României. Cazul lui Cofaru este o fărâmă din ce pot face ungurii. Vedeți că acum vi se flutură pe sub nas starea de sărăcie și înapoiere din secuime ca fiind
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
salvatori ai României. Cazul lui Cofaru este o fărâmă din ce pot face ungurii. Vedeți că acum vi se flutură pe sub nas starea de sărăcie și înapoiere din secuime ca fiind „produse” exclusive a guvernării românești. Altă minciună sfruntată, altă mistificare ungurească! Ardealul Românesc a fost stăpânit de unguri 900 (nouă sute!) de ani, iar secuii erau între „națiunile privilegiate”, cu drepturi „regaliene”, erau nobili și exploatau sălbatic pe români care, până la urmă , au fost secuizați. Dacă zona este săracă (nu-i
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
în relație cu regentul prin: • conjuncții: că, să, ca...să (cele mai frecvente), dacă, de și locuțiuni conjuncționale: cum că etc., „Ne propunem să dovedim în rândurile următoare că tipărirea romanului „Geniul pustiu” este o impietate față de Eminescu și o mistificare a publicului.” (G. Ibrăileanu) • pronume relative (întrebuințate și adjectival): „Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă, Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă.” (M. Eminescu) „Stau ca-ntre sălcii, noaptea, călătorul, / Și nu știu cine-i binefăcătorul.” (T. Arghezi) „În
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
evident începând de la formele primare, embrionare, până în tumultul vieții moderne. O lungă perioadă, la noi, cel puțin, și în țările defunctului sistem socialist, rolul personalității a fost minimalizat, înlocuit, fiind, cu un abstract rol al maselor. Teoria era, bineînțeles, o mistificare naivă deoarece, tocmai în condițiile socialismului, s au putut manifesta, până la exacerbare, personalități tiranice, strivitoare, anihilând în permanență posibilitatea apariției și impunerii personalităților veritabile, viabile. Această orientare politică s-a reflectat nefast în sistemul educațional, aspect reliefat și de Carmen
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
Irina Iosub Adevăr și mistificare în proza lui Anton Holban Autenticitate și livresc. Delimitări teoretice 1. Descendența franceză Scrierile romanești ale lui Anton Holban sunt cercetate de majoritatea criticii prin integrarea în descendența franceză a „romanelor personale”. Într-o cronică publicată în „Excelsior”, Eugen Ionescu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
conceptualizează acest termen ca reacție a încercării lui Philippe Lejeune în Pactul autobiografic de a stabili o clasificare a scrierilor despre sine. Autoficțiunea ar fi, după Serge Doubrovski, ficțiune de evenimente și de fapte strict reale, îmbinare de adevăr și mistificare ce se realizează în opera lui Anton Holban, proiectul unei autoficțiuni avant la lettre. Toată literatura autorului e alcătuită din patru teme, fără excepție: călătoria, iubirea, muzica și moartea care sunt realitățile scriitorului, aceleași cu ale personajului. Din punctul de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
din literatura interbelică mai ales pentru că își propune analiza zonelor abisale, fără ca să se producă o schimbare la nivelul conștiinței personajelor. Întreaga literatură a lui Anton Holban este proiectul unei autoficțiuni avant la lettre, în care se îmbină adevărul și mistificarea.
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
despre președintele nostru de onoare Ștefan Aug. Doinaș și despre rezistența manifestată de Domnia Sa și nu vorbim și despre Ovidiu Cotruș, care i-a fost prieten și a cărui onoare este și ea în afara oricărei îndoieli, participăm și noi la mistificarea de care ne plângem și care tinde să se generalizeze. Și cine ar putea vorbi totuși despre Ovidiu Cotruș, dacă nu vorbește Ștefan Aug. Doinaș, care l-a cunoscut mai bine decât noi toți, și dacă nu vorbesc eu, care
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
singura televiziune în epocă) și urmașul cotidianului "Scânteia", care s-a numit apoi (pentru trei ediții) "Scânteia poporului", apoi "Adevărul". Cu penetrare națională puternică, aceste două "instituții media" au prezentat/publicat atât de multe minciuni încât, prin repetare, minciunile și mistificările s-au substituit adevărului. Unii dintre "oamenii de presă" ai acelor vremuri prestează și astăzi în spațiul media, deghizați în "moderatori", "analiști", "experți" etc., mizând pe scurtimea (din păcate reală) a memoriei colective. V.P.: Înainte de a se arunca în Sena
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
articole în ziare, reviste de cultură și de specialitate și aproximativ 150 de studii în volume și în reviste cu profil psihologic și pedagogic. Volume apărute: Familia și Casa de Copii (1989), Pedagogie. Propedeutică. Didactică (1997), Prostituția între ignorare și mistificare (2005), Lucian Bologa. Viața și Opera (2005), Surâs, lacrimă, speranță. Publicistică psihologică și pedagogică. 1972-2005, vol. I-II (2006), Umorul în publicații astriste (2007), Tratat de Pedagogie. Propedeutică (2007), Educația și integrarea europeană (autor și coord. 2007), Țiganii / Romii. Realități
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Joly, Amsterdam, 1752. Lupeanu Mira, Lupeanu Constantin, Viața intimă la chinezi, Editura Qilinul din Jad, București, 1992. Macavei Elena, Farmecul personal un mod de a fi și de a comunica, Psihologia, nr. 4 / 2000. Macavei Elena, Prostituția între ignorare și mistificare, Editura Antet, București, 2005. Macavei Elena, Curtezanele și interesele lor I, II, Euroeconomia XXI, Sibiu, 29 iulie și 5 august 2005. Min Anchee, Ultima împărăteasă, traducere de Mihaela Negrilă, Iași, Editura Polirom, 2000. De Nolhac Pierre, Marchiza de Pompadour, traducere
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
anterioare. Analiza riguroasă a textelor i-ar fi putut preveni pe cititori, căci se vorbește cînd de "hîrtiile" lui Maurice Halbwachs, ceea ce constituie un ansamblu, nu o structură apropiată de realitate, cînd de "manuscrisul" Memoriei colective, ceea ce e o nemiloasă mistificare. Această mistificare, care probabil i-a scăpat coordonatorului colecției, Georges Balandier, este revelată de textul următor: "[...] în afară de cîteva pasaje nefinisate (specificate în "Avertisment") și a căror eliminare este semnalată prin puncte de suspensie. Manuscrisul a fost reprodus integral, titlurile capitolelor
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
riguroasă a textelor i-ar fi putut preveni pe cititori, căci se vorbește cînd de "hîrtiile" lui Maurice Halbwachs, ceea ce constituie un ansamblu, nu o structură apropiată de realitate, cînd de "manuscrisul" Memoriei colective, ceea ce e o nemiloasă mistificare. Această mistificare, care probabil i-a scăpat coordonatorului colecției, Georges Balandier, este revelată de textul următor: "[...] în afară de cîteva pasaje nefinisate (specificate în "Avertisment") și a căror eliminare este semnalată prin puncte de suspensie. Manuscrisul a fost reprodus integral, titlurile capitolelor sînt cele
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
în care Steinhardt primește ultimul cuvânt, printr-o frază scurtă, resemnifică întreg demersul: "Eu nu am de spus decât că sunt mândru că fac parte din acest lot"4. Mărturia îi aparține Siminei Mezincescu și o găsim în cartea Anatomia mistificării a lui Stelian Tănase. Dosarul de Urmărire Informativă "Ortodoxul" e deschis în 28 februarie 1966, dovadă documentul 13 din Nicu Steinhardt în dosarele Securității, document ce e de fapt un Plan de măsuri în dosarul de verificare privind "Ortodoxul"/ Nicu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
inocenței, ori, dimpotrivă, pseudoinocenței unor note. De asemenea George Ardeleanu mărturisește că și în cazul lui Vidrașcu, ca și în cel al lui Paleologu, Steinhardt știa de pact. Crede aceasta datorită discuției dintre fiica acestuia și Stelian Tănase din Anatomia mistificării, în care aceasta sugerează că Steinhardt știa de pactul tatălui său. Pentru a ne face o imagine mai clară despre ceea ce scria Adrian Cozmescu, să vedem câteva exemple de note ale acestuia, prezentate în ordine cronologică. În 28 octombrie 1969
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
scrie: "Iată de ce n-am fi de acord cu dl. Stelian Tănase, în opinia căruia astfel de note informative, zilnice, ar putea constitui un suport pentru o reconstruire biografică". El face aici referire la ceea ce Stelian Tănase scrie în Anatomia mistificării: "Dosarul Nicu Steinhardt este extrem de voluminos, cu note informative săptămânale. Un biograf al său va putea să reconstituie urmând aceste note firul vieții sale, zi de zi, după ieșirea din închisoare". Autorul volumului N. Steinhardt și paradoxurile libertății își susține
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
avem o fractură între viziunea din Jurnalul fericirii și celelalte texte citite cronologic. Și atunci ne putem pune întrebarea cum se justifică această fractură? Nu cumva Steinhardt în Jurnalul fericirii încearcă să-și mistifice biografia? Nu-i o încercare de mistificare autobiografică apropierea aceasta lentă de creștinism? Aceasta-i întrebarea pe care mi-am pus-o și pe care am încercat să o rezolv. E o întrebare malițioasă. Și atunci am citit mai multe texte despre convertire. Am citit un volum
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Chiar credeți că Steinhardt știa de "pactul" cu diavolul făcut de A. Paleologu? G.A. Da. Și în ceea ce-l privește pe E. Vidrașcu, cred cred! că Steinhardt știa de pact. Știu lucrul acesta din cartea lui Stelian Tănase, Anatomia mistificării, în care acesta redă niște discuții cu fiica lui E. Vidrașcu, din spusele ei reieșind implicit ideea că Steinhardt știa de pactul tatălui ei. Mai mult, T. Paleologu spunea că uneori se și înțelegeau ce să scrie. E foarte posibil
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Simion, Eugen, Ficțiunea jurnalului intim, vol. 1-3, Editura Univers Enciclopedic, București, 2001. Simion, Eugen, Genurile biograficului, vol. I-III, Fundația Națională pentru Știință și Artă, București, 2008. Simuț, Ion, Incursiuni în literatura actuală, Editura Cogito, Oradea, 1994. Tănase, Stelian, Anatomia mistificării, Editura Humanitas, București, 2003. Tănase, Stelian, Acasă se vorbește în șoaptă: dosar & jurnal din anii tîrzii ai dictaturii, Editura Compania, București, 2002. Unamuno, Miguel, Agonia creștinismului, Editura Institutul European, Iași, 1993. Ungureanu, Traian, Despre securitate: România, țara "ca și cum", Editura Humanitas
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
2 Nicu Steinhardt în dosarele Securității: 1959-1989, Coordonator Clara Cosmineanu și Silviu B. Moldovan, Editura Nemira, București, 2005, pp. 193-194. 3 George Ardeleanu, Nicu Steinhardt și paradoxurile libertății: o perspectivă monografică, Humanitas, București, 2009, p. 250. 4 Stelian Tănase, Anatomia mistificării, Humanitas, București, 2003. 5 Nicu Steinhardt în dosarele Securității: 1959-1989, coord. Clara Cosmineanu și Silviu B. Moldovan, Nemira, București, 2005, p. 124. 6 Ibidem, p. 385. 7 Ibidem, p. 7. 8 Ibidem, p. 8. 9 George Ardeleanu, N. Steinhardt și
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
succed, Șoseaua Nordului (1959) și Facerea lumii (1964). Primul dobândea o relevanță canonică și intra în manuale cu un fragment. Șoseaua Nordului ilustra lupta gărzilor patriotice, a comuniștilor proaspăt ieșiți din ilegalitate, alături de armată, împotriva fostului aliat german, una dintre mistificările fundamentale ale istoriei PCR. Istoria Partidului prezenta câteva lacune fundamentale. În timpul războiului antisovietic, acesta nu reușise să genereze o mișcare de rezistență similară maquis-ului în Franța, mișcării de partizani în Serbia și Ucraina sau unei mișcări de tipul Armia Ludowa
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
respinsă e una de tip Geo Bogza și nu numai: o "literatură ce alunecă spre panta pornograficului și orice literatură de scandal ori de reclamă ne repugnă ca și aiurările cari sub motivul iraționalismului producției artistice [suprarealismul] devin o deșănțată mistificare a artei". Deși la începutul eseului Raul Teodorescu avertiza că legile evoluției literaturii presupun ca manifestările ce par într-o anumită epocă iconoclaste să devină în timp chiar literatură clasică, în ultima parte, nu mai este atât de generos. Făcând
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
să facă "curat în odăi", să arunce "tot ce avem cenușiu în noi". Se propune astfel o purificare spirituală, o desprindere de materialitate, dar aceasta se face prin renunțarea la prejudecăți, prin acceptarea realității așa cum este fără false iluzii, fără mistificări. De aceea, poezia propusă este inedită, distanțându-se de tot ce s-a scris până în acel moment: "eu vin în numele poeziei pe care n-a scris-o nimeni,/ pentru că fiecare s-a temut de el însuși,/ în numele meu vin (cel
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dialoghează cu toată literatura precedentă, pe care o recuperează la nivel ludic și parodic, o afirmație asemănătoare se poate face și cu privire la poezia generației albatrosiste. În acest caz, modelul de raportare ironică la lume și la text, fără putință de mistificare, pare să fie Caragiale. Concluzii Ne-am propus o analiză a poeziei generației Albatros, cu accent pe aspectele care reliefează particularitățile de expresie ale acestor poeți, atât prin raportare la modelele declarate sau nu, la poezia epocii, dar și la
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]