1,977 matches
-
cu dimineața./ M-am amestecat cu cântul / Ca mormântul cu pământul./ M-am amestecat cu dorul/ Ca sângele cu izvorul./ M-am amestecat cu tine, / Ca ce-așteaptă cu ce vine. Lili Bobu Îndrăgostit iremediabil de muzică, ca o privighetoare mistuită de dor, cântând pe o claviatură neobișnuit de amplă, care dezvăluie complexitatea eului creator, ați oferit cu generozitate multe dintre creațiile dumneavoastră unor compozitori și artiști talentați, care au tezaurizat în cânt patria de pământ și de spirit, sentimentul matern
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
Constantin Ciopraga a consemnat faptul că, în confesiunea despre Lucrarea în cuvânt, ați declarat că afară de nostalgia infinitului spiritual nici o alta nu v-a tentat. Doar orizontul deschis, autodepășirea, fuziunea cu înconjurimea... Grigore Vieru Dorul de alte nesfârșiri nu mă mistuie. Nesfârșirea e fără trecut, iar eu sunt o ființă iubitoare de toate, care au un început, un trecut. Eu sunt o ființă prea casnică, legată de firul de iarbă, de firul izvorului. Lili Bobu Ce credeți despre viață, maestre, la
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
ne sfâșie mut, căci oricând și oricine Are blide în trup și-are lacrimi sub pernă Și un ochi ostenit într-un lan de lucerna. Pe la porți de tăceri numai ploaia ne bate, Ni se surpa în vis și ne mistuie-n noapte Umbră maicii cântând liturghia cea mare Când dormim în genunchi, pe sub ger, si ne doare... Trec măicuțe târzii, trestii negre prin sate Se așterne omăt peste crucile toate, Viscolește pe pâini și ne ninge cu sare, Tăvălind un
CAMELIA RADULIAN de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343326_a_344655]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ARD ÎN DORINȚI Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1666 din 24 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Ard în dorinți pe ruguri mistuit de tot ce-o viață-ntreagă mi-am dorit, dar nu devin nici fum și nici cenușă pentru că jaru-n flăcări îl prefac, iar rugurile-ntruna le refac intrând în ele-n loc să stau pe tușă. Ard în dorinți fierbinți
ARD ÎN DORINŢI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343416_a_344745]
-
Ediția nr. 1700 din 27 august 2015 Toate Articolele Autorului Ne-mbracă în dor cămașă de frunze În toamna ce vine apatic pe vârfuri, Te-ating cu licoarea livezii pe buze, Avid mi te cer în ruga de fluturi. Se mistuie-n pleoape fântâni care ard, În ciob de nerost prinse-n ierburi de răi, Aezi precum salcii se-ntrec pe sub fard, Culori să-mblânzeasca în susur de nai. Setoasa mi-e toamnă, ce nu vrea să-nvețe, Ca vară-i plecată
CHIPURI DE VÂNT de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343428_a_344757]
-
ce se afla, reînvățându-ne lecția despre demnitatea și frumusețea sentimentelor mari, profunde și definitive, singurele care ne așază alături de zei, dând consistență visului și motivație existenței noastre diurne. Mi-e dor de înaltul dureros al iubirilor sale totale, până la scrum mistuindu-se pe pragul speranțelor cel mai adesea ucise: „În noaptea despărțirii dintre noi/ Copacii cad pe drum din doi în doi, / În ochi mă bate viscolul câinesc/ Și am venit să-ți spun că te iubesc.// Probabil drumul meu va
DOR DE ALBASTRU..., ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343511_a_344840]
-
un uriaș foc de tabără, aprins de bărbați în costume naționale, peste care este aplicată eșarfa cu Tricolor. Focul atrage mulțimea vizitatorilor care se strâng în preajma lui într-o stare de contemplare și de visare. Este fascinantă evoluția focului care mistuie treptat-treptat grămada de lemne căreia îi dă forme diferite: de căsuță conică, de sobă uriașă, de vulcan în erupție, de munte incandescent. Urmărim cu nesaț culorile și formele diferite ale limbilor de foc ce se continuă cu un amețitor joc
SĂRBĂTOAREA BUJORULUI DE MUNTE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343493_a_344822]
-
Primul plan al capitolului trei ne prezintă zbuciumul interior al fiecăruia dintre părinții Iulianei, dar și cel în comun manifestat, vis-à-vis de starea ei actuală și de viitorul acesteia. Frământări ce le ucid sufletele puțin câte puțin, dureri ce-i mistuie și neputințe ce nu le dau prea multe posibilități de manifestare. În planul doi, autorul ne prezintă o frântură din viața polițistului de carieră. Acel polițist a cărui viață nu-i aparține în totalitate și de care se bucură, între
DESTINE ÎNTRETĂIATE PE O FRESCĂ DE VIAŢĂ FĂRĂ CULORI. de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343973_a_345302]
-
somn și-a dat seama că fata visa. -“Oare ce vise are o fată de vârsta ei? La ce se gândește acum când pe buze nu-i poți citi vreo bucurie, iar chipul nu-i scăldat de strălucire? Ce-o mistuie oare? Se mai gândește la Ștefan? Dar ea, se mai gândește la momentele trăite în patul lui cu atâta voluptate? La îmbrățișările tandre ale acestui bărbat deosebit?” “Doamne, câtă fericire poate să-ți dăruiască un bărbat care rezonează cu aceeași
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
ce să lumineze Și nicio clipită să nu înceteze. Să am traiul drept, curat și sfânt Întru totul, Doamne, după al Tău Cuvânt. Să fiu izvor de rugă, dragoste și har... Să nu plâng pe cale nicicând în zadar. Să mă mistui ca o jertfă pe al Tău altar Și să port iertarea ca pe un balsam. Să mă-nalț în rugă ca și într-un zbor Și smerit și simplu în mine să cobor. Doamne, vreau să-mpart din veșnicia Ta
IUBIREA CA UN CANTEC de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344129_a_345458]
-
sudori - ` Cruci lângă cruci, arme lângă arme... Vom striga răsunători cum nu s-a mai auzit: „Iarba rea din holde piară!” Ș-atunci când luna și soarele vor privi spre lume, Când bolta divină se va înroși sub spada lui Marte, Mistuind efemerul cuget al nopții plumb mirositor... Razele celești vor aduce pe brațe steaua unirii Și laolaltă vom cânta-n răsăritul teluric. Visul Unirii Pe cărări de munți merg adesea, Căutând zbuciumul veacurilor Care-au chinuit mii de stele, Pe pământul
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
urlu de dorul neajunsurilor, Care mă acoperă în mantaua tristeții. Spiritul, fereastra cea verde Care trăiește în astrul muribund al pământului, Dorește eliberarea divină, Care-o așteaptă permanent, Cu speranța aripilor deschise. Bozgunul mult prevăzut al sorții, Se -ntețește strașnic, Mistuindu-mă pe zi ce trece, Iar lanțurile infirmului hain, Se strâng mai tare Și mă macină necontenit. Inima, rugându-se cu stăruință la pronia divină, Evadează din zalele maladiei Și se înalță luminoasă, La cerul curat al meteorilor strălucitori, Uitând
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
cum se naște, La umbra plopului înalt, Stăteam scufundat în a mea minte, Și gându-mi zboară aievea la tine, iubito! Ca un vis, prefăcandu-se-n realitate. Ca și când o vrajă m-a prins în ale ei mreje, Și-mi alină sufletul mistuit de dor, Care mă cuprindea din ce în ce mai mult. Priveam la tine ca la icoană, spunandu-ți; Te doresc, te vreau să fii doar a mea, Să-ți mângâi trupu` blajin, Să-ți aud vocea dulce, blândă și gingașă, Îmi umple sufletul
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Noaptea amorului În noaptea cea tăcută, Stau ascuns într-o grădină măruntă Și privesc la geamul luminos, Unde-ți zăream umbra înfățișată frumos. Sufletul mi-e frânt de dorul tău, Ca un mare hău, Unde am intrat dinadins Și mă mistuie mereu un foc aprins. Ochii mei numai la tine se uitau Și-n întunericul veșnic înotau, Să ajungă la strălucirea din fereastră, Unde se afla o scumpă astră. Finețea și gingășia corpului tău, Permanent mă asaltau, De dragostea ce mă
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
creează Sindicatul artiștilor dramatici și lirici. Sala „Teatrului Liric” este luată din ordinul Primăriei, iar compania condusă de Maximilian și Leonard se stabilește, în cele din urmă la Timișoara, unde va cunoaște câteva succese, dar din nefericire sala va fi mistuită de flăcări. Trupa va înteprinde turnee la Arad și Oradea (Este vorba despre Compania lirică Grigoriu. Prima stagiune a companiei lirice pusă pe picioare de Constantin Grigoriu se încheie în septembrie 1904. Timp de un an, trupa pe care o
NICOLAE LEONARD de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343179_a_344508]
-
spații, decoruri cu îmbrățișări, Prin care lumina să poarte Nestinse mărgăritare sufletești. Drumul îngerului Clopot de cuvinte vii răsună Cu scânteia dorului, Prin oglinda vremii, ecou. Șoapte nefrânte de gheață, Caută izvorul tainic, Cu muguri de lumină. Eterna lume-i mistuită, De mistere nedezlegate Revărsate în noianul iubirilor. Îngerul își caută drumul, Printre lacrimi și comori Pentru a găsi drumul spre neuitare. BRAȚELE ZBORULUI O frântură de zbor, Tainice trepte albastre Cu brațe frânte de dor Pe urmele timpului, astre. Agățat
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 1988 din 10 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Călătorind pribegi pin anotimpuri Deodată ne-am trezit în toiul verii, Clepsidra risipește încinsele nisipuri Spre ceasurile reci ale-nserării. Săgeți de fericire din zorii dimineții Mistuiesc focuri în inimile noastre, Și-asemeni unui val din marea vieții Ne-mprăștiem în picături albastre. Și alergăm desculți să privim răsăritul, S-aprindem cu el vise care nasc iubire, Visăm la malul mării căutând infinitul Pe drumul nostru către
VARA de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340150_a_341479]
-
în toată vremea vieții”. Ce fac eu ca să intru acolo, căci acolo vreau să fiu, unde Dumnezeu mi-a pregătit loc? Sfinții erau foarte grijulii: permanent se gândeau la dobândirea împărăției veșnice, iar grija aceasta era uneori istovitoare, căci îi mistuia. Sfântul Pimen, fiind pe patul de moarte, era îngrijorat, iar ucenicii l-au întrebat: „Te mai îngrijorezi, părinte, după tot ceea ce ai făcut?”. „Am făcut ceea ce am putut, dar știu eu că voi ajunge la Dumnezeu?, se întreba avva Pimen
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A PATRU ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE PETRONIU TĂNASE – STAREŢUL SCHITULUI ROMÂNESC PRODROMU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/377284_a_378613]
-
trifoi a umbrei tale Și, nezărind-o-mi, calc pe suflet. Dar l-am ucis! Cad în adâncuri Iar visul treaz parcă-mi șoptește: - Hei! Tu! Dezleagă-te de gânduri, Pleoapa-nchisă te-amăgește! Acceptă iar prinos de verde; Lăstarii mistuie rugina Și, îndrăgindu-i, nu vei pierde Curajul de-a privi lumina! 09.09.2013 *** Referință Bibliografică: Curajul de-a privi lumina / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2223, Anul VII, 31 ianuarie 2017. Drepturi de Autor
CURAJUL DE-A PRIVI LUMINA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377428_a_378757]
-
Publicat în: Ediția nr. 1731 din 27 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Elisabeta IOSIF SUB ZODIA FLUTURELUI Cronică la volumul ” Când fluturii nasc cioburi” Autor - Mihaela-Mariana Cazimirovici Al doilea volum al Mihaelei-Mariana Cazimirovici este aflat sub zodia fluturelui - poem multicolor, mistuit în lumina focului. Sugerat excelent pe copertă prin grafica autoarei, ca un vitraliu în cioburi de culori, titlul cărții ”” Când fluturii nasc cioburi” șochează, trimițându-te direct la semnificațiile acestuia. Încărcat de sensuri și simboluri volumul este o pledoarie pentru
ELISABETA IOSIF SUB ZODIA FLUTURELUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377558_a_378887]
-
că, ”fluturele, în mod obișnuit ”este considerat un simbol al imponderabilității și al instabilității, arzându-se la flacăra unei lumânări” asocierea analogică a flăcării și a fluturelui făcându-se din cauza culorilor și a bătăilor de aripi, simbol constant al sufletului mistuit de iubire asemenea fluturelui, care-și pârlește aripile la flacăra în jurul căreia zboară. Întocmai ca el și poetul, atras de lumina cuvântului are curajul schimbării, purificării prin foc: focul mi-a restituit/ ce pierdusem pe străzi/ a oprit apa/ frivolității
ELISABETA IOSIF SUB ZODIA FLUTURELUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377558_a_378887]
-
De aceea îl întrebă pe Nen-su ce s-ar întâmpla dacă el ar vedea Ielele... și-ar întoarce vindecătorii privirea și asupra lui?! Acesta, mai vârstnic și deci, mintos, luă seama, își iscodi mezinul și, pe dată pricepu ce-l mistuia. Îi vorbi de una, de alta, făcându-l pe moment să-și uite neliniștile. Dar a doua zi îi călcă bătătura Vătafului și-i desluși gândurile umbroase ce-l apăsau pe Filu. Grija de frate îi dăduse curajul să-l
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
-ntreg se scaldă în lumină, Pe fruntea lunii saltă-nlănțuite Umbre de foc - pământului se-nchină. Poartă cununi din flori de sânzâiene Și-n dans străvechi cu soarele conspiră Să stea ascuns cât “apa de la stele” Va stinge arsuri ce trupuri mistuiră. Merg în alai, se-opresc pe la răscruci, Imploră-n cânt - rod bun fertilității, E vremea când în amuțit de cuci Mirese cer cununi divinității. Transfigurat, pământu-n loc tresare, Îngeri la braț cu cerul prin poiene Par două lumi - firească împreunare
ÎN NOPŢI DE SÂNZÂIENE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377608_a_378937]
-
s-a născut. Ne bucurăm acuma de iarna care vine, Cu fulgii ce-i coboară, în albul așternut. Copacii goi de frunze, sunt azi în așteptare, Ca iarna să-i îmbrace cu stelele de nea. Din hornuri fumul negru se mistuie în zare Și parcă ne vestește, că iarna nu e grea. În sufletu-mi e soare, și-o dragoste curată, Iar inima-mi tresaltă la glasul tău iubit. Sub cetina cea verde mă las abandonată Privindu-ți chipul tandru, ce
LÂNGĂ TINE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377641_a_378970]
-
Isaac Sirul. Dar o dată conștientizată această dependență pe calea suferinței, o dată asumată în toată lipsa ei de noblețe, se creează o deschidere pentru acceptarea darului. Pentru că a se cunoaște cineva pe sine înseamnă a cunoaște golul și așteptarea care-l mistuiesc, dragostea spre care tânjește cu toată puterea și conștiința deplinei sale neînțelepciuni. 3. Cunoașterea de sine Cunoașterea de sine înseamnă aflarea neputinței proprii și așteptarea ajutorului lui Dumnezeu care se cere prin rugăciune și smerenie; de asemenea, înseamnă cunoașterea firelor
ŞAPTE GÂNDURI LA ÎNCEPUT DE AN de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378423_a_379752]