981 matches
-
că lectura avea să fonționeze În salonașu mesei rotonde, care ie o mobilă dă forma aia În el. Dân fericire, mai ie ș-un paravan, dă la chinejii ăia cu animale dăunătoare, și În dos să face o debara, foarte mititică, da atât de beznită că nici nu vezi unde ie musca. După Adio-ți spun, inimă de săpun, care Împune ăl mai congelat convenționalizm, am ieșit schimonosindu-mă și mai și, ca să dau În foarte clar c-am ajuns În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
irosiți timpul încercând să mă faceți să mă simt vinovată pentru asta. Am un alibi infailibil. În fiecare zi descopeream noi lucruri pozitive în legătură cu Kate. Kate îmi îmbunătățea încontinuu viața din toate punctele de vedere. I-am cumpărat cea mai mititică și mai frumoasă rochiță din blugi care putea să existe! Chiar și cea mai mică măsură tot era prea mare pentru ea, dar Kate avea să crească. Era superbă! Și i-am luat cea mai drăgălașă salopețică: era albastru deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe care-o mănîncă porcii cu mărgăritare cu tot, dacă te lovește camionul scrisului În zilele noastre, ghinion, trebuie să te miști pe hîrtie cu o viteză egală cu aceea a mișcării browniene În mijlocul căreia te afli, În ochiul ciclonului mititel, pentru că balcanic, ținînd seamă de citatele de mai sus, avertismente inutile date cu atîția ani În urmă. Mai bine scrii la ziar. Distanțarea nefiind suficientă, lumea nefiind stabilă ca să-i spui păsărica, ești condamnat la editorial sau pauză de respirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Într-o singură săptămînă, mi s-a turnat În pupilă și The Accidental Tourist, o creație aparte a lui Lawrence Kasdan din ’87, cu William Hurt, Geena Davis, cîinele Edward și mai puțin pînă aproape deloc Kathleen Turner, o actriță mititică pentr-un teatru atît de mare și fără Michael Douglas. O tragedie (Macon Hurt și Sarah Leary Turner și-au pierdut unicul copil, un băiat de 12 ani Împușcat Într-un magazin În stil american, Între ochi), apoi povestea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu totul și cu totul negativ și fără animale: „Ne vom face harakiri”. Adică de ce mama dracului să ne facem harakiri? Doar nu sîntem copii. Nu-mi văd compatrioții făcîndu-și așa ceva nici dacă-ar fi pe moarte, ci mai degrabă mititei ultimi, cîntece populare, oxiuri, moriști de hîrtie pentru copii orfani. Rup o pagină la Întîmplare acoperindu-mi ochii cu mîna ca să nu văd ce revistă-am mutilat, și văd cu ochii-nchiși declarația președintelui SUA făcută-n 1969, cînd cînta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un fundal alcătuit dintr-o pădurice stranie. Înclin să cred că era cu adevărat vampir, iar ăștia n-au naționalitate. Argument: Într-o țară unde problemele, de la cele minuscule la cele imense, s-au rezolvat mereu la o țuică, un mititel, vine unu’ care nu pricepe ce-i compromisul, nu mănîncă mititei și Începe plin de solicitudine să-i tragă-n țeapă pe hoți, adică pe mai toată lumea, lucru nemaivăzut, bagă groaza În populație și, prin intermediul groazei, populația ajunge la adorație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
umflate cu banii lui - doar se știa că Jack Vincennes finanțează cruciada antidrog din salariul propriu. Jack tăie articolul și răsfoi restul ziarului, căutînd vreo știre despre Helenowski, Brownell și bătăușii de polițiști. Nimic. Previzibil: doi polițiști cu niște vînătăi mititele acolo nu Înseamnă o știre, iar bătăușii nu avuseseră timp să ajungă la vreun avocat fără scrupule. Jack Își scoase catastiful. Pagini Împărțite În trei coloane: data, seria cecului, suma. Sumele variau Între un sutar și două bătrîne. Cecurile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
În fața unei bănci. Jack parcă după colț, Într-un loc din care să poată vedea magazinul din intersecție, o băcănie cu cutii de lapte stivuite În fața ușii. Se ghemui și cercetă trotuarul. Lynn B. vorbea cu un bărbat, un tip mititel și nervos, care tremura. Acesta deschise ușa băncii și o lăsă să intre. Ceva mai Încolo erau parcate un Ford și un Dodge. Nu avea timp să le ia numerele. Din bancă ieși Lamar Hinton cu niște cutii. Dosare, dosare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mă înșfăcă de subsuori și mă ridică de pe scaun și eu am izbucnit în plâns pentru a doua oară în ziua aceea: parțial de disperare și parțial, fără îndoială, de indignare. Nu mai fusesem luat pe sus așa de când eram mititel. Mama își croi drum prin fața celorlalți oameni din rând și mă târî jos pe scări spre ieșire. Pe ecran, păream să nu știu prea bine cum să reacționez la oferta lui Shirley. Am bălmăjit ceva, dar în zăpăceala aceea n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
grăbesc - ea se putea Întoarce din clipă În clipă! M-am repezit Într-una dintre chicinete și am Înhățat cu mâinile câteva cuburi de gheață, suflând În ele să nu-mi Înghețe palmele. Suflatul era doar la un mic, micuț, mititel pas spre a le linge - să o fac? Nu! Fii deasupra, ridică-te deasupra unui asemenea comportament. Nu Îi scuipa În mâncare și nu-i linge cuburile de gheață. Doar ești o persoană superioară, nu poți face așa ceva! Biroul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
flămând care se rotește nerăbdător În jurul prăzii. — Ăă, nu, Miranda, m‑am gândit doar că... — Ahn‑dre‑ah, după cum ți‑am explicat de zece ori deja, articolul pe care Îl caut e În Washington Post. Ai auzit de ziarul acela mititel, nu? Așa cum New York‑ul are The New York Times, tot așa Washington D.C. are, la rândul lui, ziarul propriu. Vezi cum merg treburile? Vocea ei era deja dincolo de batjocură: era incredibil de disprețuitoare, părea la un pas de a‑mi vorbi pe silabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
biscuiții cu smîntînă. Apoi apropiară scaunele, desfăcură șervetele și Începură să mănînce. Ce mai face tatăl tău, Vivien? Întrebă domnul Mundy politicos. Și sora ta? Cum Îi merge umflatului ăluia mic? Se referea la copilul Pamelei, Graham. Ce mai grăsan mititel! Gras ca untul! Ca micuții pe care-i vedeai cînd eram eu copil. Se pare că nu mai e la modă. În timp ce vorbea, deschidea conserva răsucind cheia cu degetele lui mari și butucănoase, dînd la iveală o fîșie de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bucurie simplă, complicată câteva secunde mai târziu de o bosumflare și de o privire à la Othello, dar verde. Ben e atât de Încântat Încât izbucnește În plâns și se lasă să cadă pe fundulețul Îmbrăcat În scutec; corpul lui mititel de-abia Îi poate duce intensitatea emoțiilor. Când cei doi se urcă În pat, Emily Încalecă pieptul lui Rich, iar Ben se Întinde pe urma umedă, În formă de cruce, pe care tatăl lui a lăsat-o pe trupul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
HRUȘCĂ (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA EUGEN HRUȘCĂ FRIVOLII MESENI DE LA GOLDANA EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 Cărți apărute de același autor: Carte de debut: Funicularul complice policier, 1984 Poezii cu ghidușii carte pentru copii 1997 Stihuri șugubețe poeme, 2001 Aurel, mititelul menestrel carte pentru copii, 2006 Niște domni în pijama roman, 2008 Alte producții literare: Carieră cu capcane, roman în fascicul Contrepoint dans le miroir, de Bernard Gavoty. Despre viața lui George Enescu, traducere în serial, din limba franceză, apărut pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mistuiri ale adâncurilor, printre tufele smorhăite de capre, în care, vara, parazitau cuiburi pline de ouă, ale ciocârliilor isterice. Hm! medită, scărpinându-se sub pălărie, Nicanor Galan. Cine mai are nevoie de "Bondocul" lui Păun? Parcă, mare lucru, tractorul ăla, mititel și vechi, de pe vremea lui Pazvante... Lasă că, vom primi tractoare bune, de la Uniunea Sovietică. Așa ne-au spus, nouă, țăranilor săraci, la căminul cultural începu să cugete, cu mândrie, goldăneșteanul cel calic din neamul goldăneștenilor cei sărmani. Deodată, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
subțire, ca de mieluț, apoi mamă-sa, baba Maranda, mai aduse, la cazanul de pe pirostrii, o poală de Traista-păcurariului și de Coada-racului (ca prăpădirea de sânge a lehuzei să scadă și să se aline!). Nicanor nici nu tresări, auzind glăsciorul mititel și firav, ci făcu numai: e-te-te, bre! pe când moașa Kalia, deschizând fereastra, zvoni în ograda largă a Panțârilor: Haoleo! Stai s-o descânt, să nu se deoache studenta. Și pe urmă, poți să o vezi! Ba, Nicanor Galan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-și spinarea în frânghii Iar în tăcerea, cu foșnet de ape și de catran, l-am auzit pe Braiu căscând mai tare decât toți și socotind a nu fi înțeles, decât de noi, cei care divănisem daravera cu Armata noastră mititică, a mormăit, printre căscaturi Zicându-mi: don Căpitan de la Armată, dați comanda de voie pentru stingere, că soldatul Braiu vrea să tragă la aghioase! După care, cuibărindu-se, precum cloșca pe ouă, într-o minută, nu mai mult, a adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fac oamenii, la hramuri și când au musafiri. La a treia cană de vin profiriu, trasă la canea de Vartolomei, scoase și Profetul, dintr-o geantă cu colțuri lucitoare, o sumedenie de ciorapi femeiești, ușori ca umbra, șaluri cu ciucuri mititei, de mătase roșie, și alte țesături, de să le spargi cu limba de subțiri. Ieșiră, apoi, în jurul cănii de vin, în care scânteiau pureceii de argint viu, să dospească, afară, cu toții, la soarele mângâios, prin care Vara Sfinților Arhangheli binecuvânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un articol vesel, ceea ce nu displace din când în când cititorilor unui ziar serios. Dar să nu ne uităm vorba. Daca Centrul este un mare partid, de ce "Presa" se supără de vorbele noastre? Daca este Centrul un mic grupușor, un mititel grupuleț, de ce mai atâtea vorbe și necaz? Ce folos? Cu toate panglicele de fraze turnate în coloanele "Presei", el, Centrul așa rămâne ― mic mititel. Și așa și este Centrul și nici nu poate fi altfel. În zadar marele om de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mare partid, de ce "Presa" se supără de vorbele noastre? Daca este Centrul un mic grupușor, un mititel grupuleț, de ce mai atâtea vorbe și necaz? Ce folos? Cu toate panglicele de fraze turnate în coloanele "Presei", el, Centrul așa rămâne ― mic mititel. Și așa și este Centrul și nici nu poate fi altfel. În zadar marele om de stat caută să îmbete lumea cu apă rece. Publicul nostru în scurt timp a făcut de multe ori trista experiență a acestui fel de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mașină, ne urcarăm și în câteva minute oprirăm în fața unei clădiri cu sentinelă. Mai erau de-astea prin oraș, dar niciodată nu mă întrebasem ce e înăuntru. În clădire se petrecu o scenă bizară. Urcarăm trei etaje cu un lift mititel, numai eu și căpitanul, trecurăm prin numeroase coridoare la fel de strâmte și aveam senzația că clădirea era pustie, în afară de câțiva milițieni pe care îi zării de departe, nu întîlnirăm pe nimeni. Eram deci la Miliție. Așadar, o chestie penală... Și dacă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
continuă el, ca și când n-ar fi auzit ce-i spusesem, interogatoriul său incredibil (mă tutuia ca și când am fi fost vechi prieteni, sau el ar fi fost un foarte mare ștab care nu mai poate concepe că un subaltern atât de mititel s-ar putea simți ofensat și să-i răspundă). "Un universitar la filozofie, îi răspunsei, nu e neapărat un filozof." "Nu e? Dar ce e?" "Un simplu profesor!" "Un simplu profesor", îmi reluă el intonația modestă și asupra acestei modestii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că am pentru ce trăi... Și într-o zi m-a doborât... îmi lăsa bilețele... desene caraghioase cu mine și ea... și dedesubt, iscălit cu scrisul ei lat și bărbătesc, puteai să pariezi pe orice că nu era al ei, mititica ta fetiță... Așa zicea. Vrea mereu surprize... Azi nu mi-ai făcut nici-o surpriză, mieuna ea... Alergam, căutam... Ce surprize puteam să-i fac?... Mărgele, gablonțzuri, perle artificiale... Mă Costaichie, dar așa o surpriză bine sculată, să mă scuze doamnele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atent! Acum o să dea iar în plâns... Da, cu lacrimi, să vedeți cum o să-i curgă șiroaie, ca la o babă... Nu pot să spun că nu m-a iubit, altfel nu mă chema ea s-o spăl pe cap, mititica mea fetiță... Dar ar trebui, doamne, să ne purtăm cu ele ca în evul mediu, să le punem o ștampilă de foc pe spinare, cu litera T să vadă și cel care s-ar mai îndrăgosti de ea cine e
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vânt mă prindeau în hora lor și mi se topeau pe obraz îmi aminteam că am cunoscut cândva, în altă viață parcă, o femeie pe care o chema Matilda, pe care o iubisem și suferisem pentru ea și un gând mititel, vesel și jucăuș mă întreba de ce nu ne putusem noi înțelege, când e atât de ușor și de simplu să te înțelegi cu cineva. Neînțelegerea e ca dansul mirific al acestor fulgi, o bucurie și nu o suferință, dacă totul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]