1,705 matches
-
cotidianul central Adevărul un articol intitulat "Administrația Dobrogei", în cuprinsul acestuia fiind criticate carențele sistemului administrativ existent în Dobrogea 1666. Referindu-se la acest articol, redacția săptămânalului local Constanța aprecia că acesta "zugrăvește cu culori destul de negre, dar (...) adevărate starea mizerabilă în care ne aflăm aci din punct de vedere național și economic"1667. În cuprinsul articolului redactorii ziarului Constanța afirmau că "noi care înființând acest ziar ne-am înscris ca program cultivarea românismului și prosperitatea economică a provinciei, nu putem
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
campanie, acoperit cu plasa care-l proteja de Înțepăturile țânțarilor, Francis Macomber Își dădu seama că nu se terminase. Nici nu se terminase, nici nu Începea. Era acolo exact ca În timpul Întâmplării, cu anumite episoade hiperbolizate, și el se simțea mizerabil și rușinat. Dar mai tare decât rușinea simțea frica rece ca o stafie. Frica era tot acolo Înăuntru, ca o stafie rece și lipicioasă, umplând golul unde altădată se afla Încrederea-n sine, și asta Îi făcea greață. Era Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În timp ce doctorul de la spital urca scările, Însoțit de un polițist care-l ținea de braț pe Enrique, cele două surori ale lui Paco erau Încă la cinematograful de pe Gran Via, foarte dezamăgite de filmul cu Garbo, prezentată Într-un decor mizerabil, când ele fuseseră obișnuite să o vadă Înconjurată de lux și strălucire. Oamenilor din sală nu le plăcea filmul și protestau fluirerând și bătând din picioare. Restul oamenilor din pensiune făceau aproape același lucru pe care-l făcuseră și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-mi În italiană ce vrei, spuse tânărul domn. — Un’ mezz’ora. Piu d’un mezz’ora. — Zice că mai mergem cel puțin o jumătate de oră. Du-te Înapoi, Tiny. Oricum ți-e frig, cu vântul ăsta. E o zi mizerabilă și oricum n-o să ne distrăm. — Bine, spuse ea și urcă malul acoperit de iarbă. Peduzzi coborâse lângă râu și n-o observă decât când ea aproape că dispăru după creasta dealului. — Frau! strigă. Frau! Fräulein! Nu pleci nicăieri. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și cu picioarele desfăcute Într-un loc secret de pe deal. Simți imediat o mișcare În zona mediană, dar nu era vorba de pasiune. La naiba, trebuia să facă pipi. Și nu avea nici o șansă să găsească drumul Înapoi la toaleta mizerabilă de mai devreme. Se uită În spate și le văzu pe Marlena și Esmé performând Încă În curte. Bătrâna se alăturase și ea publicului restrâns. Ținea copilul În brațe și-l punea să bată din palme În ritmul Încă unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tatăl tău? Știam că o persoană de genul ei nu ar minți despre așa ceva, de teamă ca strămoșii să nu o blesteme. În tot cazul, ea a zis: —Luo. Eu i-am spus: — Deci tu ești fiica portarului Luo, lipitoarea mizerabilă care a furat aurul și bijuteriile familiei mele! Ar fi trebuit să vezi cum i s-au rotunjit ochii și gura. A Început să se jelească cum că tatăl ei fusese omorât din cauză că o parte din bijuterii fuseseră găsite În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și inocenții maghiari. În toate situațiile, noi am fost cei de vină chiar dacă dreptatea era de partea noastră. Acea „Golaniadă”, care a împuțit timp de aproape 2 luni centrul acestui oraș București (care și fără asta era și este destul de mizerabil), a fost cea care pregătea pas cu pas distrugerea încrederii noastre în limpezimile sufletului nostru, de a dezbina acest popor stârnind patimi uneori ridicole, dădea semnalul trecerii în derizoriu a autorității statului, stârnea neîncrederea în cei care voiau să păstreze
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pot acorda vreodată iertarea la asemenea jigodii. Ploșnițe protejate prin lege Cu ocazia trecerii în neființă a unui boschetar devenit pentru un scurt timp celebru, ca până la urmă să moară ca un câine jigărit, uitat de toată lumea, într-o garsonieră mizerabilă de închiriat, am scris și eu vreo câteva rânduri, ce-i drept, cam aspre împotriva celor care cândva s-au scălâmbăit ca niște clovni de prost gust în fetidul circ de tristă amintire numit Piața Universității. Cum îl chema pe
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul nostru care a dat gândul cel bun mai marilor bisericii noastre ortodoxe să pornească grabnică și măiestrită construcție spre slăvirea neamului acesta veșnic neslăvit. Așa a prins viață cucernica idee duhovnicească de a se construi în mizerabilul oraș București, ceva mult mai al dracului decât Casa Poporului, adică una bucată catedrală, cu toate dichisurile pământești de la garaje subterane până la hoteluri fițoase de 5 stele. Undeva prin vreun ungher îl vor înghesui și pe Dumnezeu care și așa
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
către poarta încă deschisă: — Credeți poate, că hunii n-ar putea să urce, încă și mai iute ca voi, drumul pe care l-ați străbătut până aici? Credeți că zidurile astea ar fi în stare singure să vă salveze viețile mizerabile? Eu vă spun că doar de veți încredința milosteniei lui Dumnezeu sufletele voastre puteți nădăjdui în salvare. La cuvintele acelea, un freamăt străbătu mulțimea. Din pieptul câtorva femei se ridicară gemete și sughițuri de plâns, bărbați încă tineri și viguroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de tonul mânios al abatelui izbucnea în plâns. O matroană între două vârste, cu fața acoperită de un văl negru, se aruncă la picioarele lui. Printre lacrimi, îl imploră: — Iertare, părinte sfânt! Penitență! Supune-ne la penitență! Purifică sufletele noastre mizerabile și primește-ne. Ai milă de noi! Ai milă de noi! Cu fruntea încruntată, Canzianus o cercetă pentru câteva clipe. Apoi, chipul său se însenină; trecu o privire rapidă peste fețele confraților săi, înțelese că îl aprobau. Mai mult, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe omul ăsta, nu e decât un sărman nebun, plin de ranchiună fiindcă l-am îndepărtat din pricina nebuniei lui. Nu! strigă Inisius, ridicat în picioare. Nu e adevărat! Nu sunt nebun! Tu, fariseu blestemat! Cauți doar să-ți salvezi viața mizerabilă, dar a venit ziua judecății! Dădu să se arunce din nou între ei, dar Khaba, ținându-l de tunică, îl trase energic înapoi. Alți războinici, între timp, veniseră mai aproape și urmăreau cu interes tratativele. Balamber își ținuse privirea ațintită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câteva zile înainte, sub ochii săi, servitorii huni o luaseră cu forța din depozit ca să o siluiască încă o dată. Scruta cu încăpățânare tabăra, printre copaci, și repeta cu glas înlăcrimat: — Mamă! Trebuie să vii aici! Trebuie să vii aici! Sunt mizerabili! Sunt urâți! Pleacă! Pleacă! Pleacă! Mamă! Unde ești, mamă? Ținând-o mai departe, Lidania căuta să o consoleze: — Mama o să vină, micuțo, o să vezi, o să vină curând. Privindu-l pentru o clipă pe Sebastianus, totuși, scutură capul semnificativ, dându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
plus, deși ziua era atât de caldă, încă purta cămașa de zale. Simțise și extraordinarul devotament pe care războinicii îl aveau pentru ea, siguranța și autoritatea cu care ea știa să comande. Așadar, conștient, în plus, și de aspectul său mizerabil, se găsi într-o neprevăzută condiție de inferioritate. Ea îl salută zâmbind, dar nu fără a-l măsura cu o privire scurtă, care îi fu de ajuns pentru a-și da seama pe deplin de condiția sa jalnică. — Sunt mulțumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în fața lor pe barbari. Sebastianus, împreună cu tovarășii săi, se ridică și el în picioare, observând cu ușurare și satisfacție, și nu fără o anume admirație, entuziasmul cu care bagauzii acceptau înfruntarea cu dușmanul cel cumplit. Imaginea acelei mulțimi de oameni mizerabili care-și striga către stele voința proprie de a lupta, pe fundalul părăginit și totuși maiestuos al ruinelor acelui edificiu, ce aparținuse în vremuri nu foarte îndepărtate unui patrician, acum șters din istorie, reprezenta, mai bine decât orice disertație a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
militar - obscur, de altfel - și nu atât pentru acest trecut al său, cât mai ales fiindcă omul acela dovedise că știa întotdeauna să deosebească dreapta de stânga. în urma acestui însemn, războinicii lui Ambarrus, cu armele lor rudimentare și cu hainele mizerabile și pestrițe, ar fi trebuit să se adune și să se încoloneze, să mărșăluiască și să se desfășoare pe câmp ca un adevărat detașament militar. în realitate, întrucât căpetenia lor, conștientă de carențele de instrucție ale armatei sale, le ordonase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
chiar, în acel moment, era în așa măsură stăpânit de mânie, încât nu-l mai vedea decât pe bagaudul care îl insultase și îl provocase, iar ura față de el era, de fapt, o ură față de toată mulțimea aceea de tăietori mizerabili de gâturi, față de destinul care îl vârâse în misiunea aceea stupidă și chiar față de Flavius Etius. De altfel, nu era, în mod cert, prima oară că lupta cu pumnii. Pentru acel tip de înfruntare, armata fusese pentru el o școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
două luni pentru a lua notițe. Mai mult, de fapt chiar era goală. În ciuda hotărârii lui de a pune capăt unui prizonierat intolerabil, nu avea nimic de spus vreunei autorități locale. Până ce nu afla ce implicații avea toată această afacere mizerabilă, problema îl privea numai pe el. Odată aflat afară, putea să o trateze cum voia. Se simțea ciudat, teribil de capabil, în stare de orice. În dreapta lui se produse o mișcare. Craig nu ridică privirea, dar inima i se strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
fost ca o microscopică ființă, de acele care mor cu milioanele, înghițite în natura infinită fără urmă, ca și cum n-ar fi fost. Astăzi ar avea 66 de ani, o femeie bătrână, fără frumusețe, lovită de toate injuriile vremii. Un sentiment, mizerabil poate, mă face să simt că e mai bine c-a murit în floarea tinereții. Ea a fost demult, foarte demult, și sentimentele mele pentru ea sunt pentru mama mea, pentru o femeie frumoasă, pentru o femeie care a suferit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
una a păstrat-o ea, încă o dovadă că nimic în viața noastră nu poate fi al nostru, al amândurora. Azi am fost cu ea la Târgu-Neamțului. Avea de făcut niște cumpărături. În trăsura îngustă (toate trăsurile de pe aici, carcase mizerabile de foste trăsuri, cumpărate pe nimic de țăranii-birjari și proporționate cu caii lor mici și goniți întruna, sunt strâmte și hîrbuite), oricum ai face, nu poți să nu te atingi de tovarășul de alături. De la o vreme, recunoscând, fără să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sufletul, parfumul vieții ei, îi voi da totul fără să-i cer nimic. Hm! Amor platonic?... Trubaduresc? Comuniune între suflete? ("Androgin și ginandru"?) Autosofisticare! Ipocrizie! Strugurii acri! Ori (sau: și) perversitate de blazat, în care iubirea și actul final (prea mizerabil asociat de domnișoara Niculina P... et comp.) s-au disociat. Ori pretenții impertinente de supraom, care vrea să-și deșurubeze creierul de corp, să-l pună deasupra vieții, să joace un joc savant cu propriile lui sentimente, ca într-o partidă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un bilet pentru doctorul din târg, pe care nu-l cunosc. Am scris prefectului, pe care nu-l cunosc. Am convins-o că scrisoarea către ispravnic face de prisos telegrama la București. În toată vremea asta, ea a repetat cuvântul "mizerabil" de o sută de ori. Altă dată, în fața crimei stupide aș fi avut și eu sentimentele ei. Acuma, însă, făceam scrisori, denunțam infamii, îmi înde plineam conștiincios rolul impus de dânsa, dar în ochi și în suflet n-o aveam
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
clarificării poziției lui În societate, găsirea unui loc de muncă. Constată de fapt, apsolut toate trusturile de construcții civile făceau angajări de personal tehnic: se putea prezenta imediat la lucru. Nu se grăbi să se Înroleze: prea sătul de munca mizerabilă de șantier, ar fi dorit altceva. Anume ce? Efectiv, umbla toată ziua colindând orașul, fără un scop bine precizat... La un moment dat, văzu un anunț În ziar ce scria cu certitudine, o Cooperativă de reparații-construcții angajează imediat tehnicieni constructori
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se declanșa dincolo de orice imaginație.Era irascibil, șicana pe toată lumea indiferent cine era persoana iar dacă nu aprobai toate prostiile debitate, Îți dădeai „foc la valiză”. Mai avea o manie suficient de periculoasă aducând la șantier În biroul său prostituate mizerabile racolate prin piață și ademenite cu bani și băutură desigur din buzunarul oricărui tehnician care avea ghinionul să intre În biroul lui. El nu avea predilecție cu ce fel de prostituată făcea dragoste: fie tânăra ori bătrână,dacă era veneric
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tineri care au Încercat ecaladarea frontierei Jugoslave, fiind prinși cu destulă ușurință...!” „Întradevăr, preciză tânărul - zona de frontieră cu țara vecină Jugoslavia e Împânzită cu grăniceri analfabeți special instruiți și tot felul de civili informatori ce te vând pentru o mizerabilă bucată de pâine...!! Fi-ți fără grijă...! Am experiență și data viitoare nu voi mai greși. Prefer riscul unei morți onorabile decât umilirea mea de către fanarioții ce guvernează țara...!” Tony Pavone niciodată nu avusese prea bine conturată În minte dece
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]