1,365 matches
-
siguri că națiunea nu va recunoaște nimic din ce au făcut moșierii și seminariștii, nici acum, nici mai târziu. — Na-ți-o bună! Cum poți susține un asemenea paradox, dacă o faci în serios? Nu pot permite asemenea extravaganță la adresa moșierului rus; și dumneata ești moșier rus, îi replică înflăcărat prințul Ș. — Păi nu mă refer la moșierul rus în sensul în care îl iei dumneata. Categoria e respectabilă, măcar prin faptul că și eu îi aparțin; mai ales acum, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
recunoaște nimic din ce au făcut moșierii și seminariștii, nici acum, nici mai târziu. — Na-ți-o bună! Cum poți susține un asemenea paradox, dacă o faci în serios? Nu pot permite asemenea extravaganță la adresa moșierului rus; și dumneata ești moșier rus, îi replică înflăcărat prințul Ș. — Păi nu mă refer la moșierul rus în sensul în care îl iei dumneata. Categoria e respectabilă, măcar prin faptul că și eu îi aparțin; mai ales acum, după ce și-a încetat existența... Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai târziu. — Na-ți-o bună! Cum poți susține un asemenea paradox, dacă o faci în serios? Nu pot permite asemenea extravaganță la adresa moșierului rus; și dumneata ești moșier rus, îi replică înflăcărat prințul Ș. — Păi nu mă refer la moșierul rus în sensul în care îl iei dumneata. Categoria e respectabilă, măcar prin faptul că și eu îi aparțin; mai ales acum, după ce și-a încetat existența... Oare nici în literatură n-a existat nimic național? îl întrerupse Alexandra Ivanovna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nu sunt specialist în literatură, dar, după părerea mea, nici literatura rusă nu-i rusă, poate cu excepția lui Lermontov, Pușkin și Gogol. În primul rând, nu-i puțin și, în al doilea rând, unul era din popor, iar ceilalți doi - moșieri! râse Adelaida. — Chiar așa-i, dar nu jubilați. Întrucât, dintre toți scriitorii ruși, numai aceștia trei au reușit să spună până acum fiecăruia dintre noi un ceva al lor, al lor propriu, neîmprumutat de la nimeni, ei au devenit imediat naționali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru mine. Dar nu cu liberalii am început discuția, ci cu socialiștii, de la ei am ajuns aici; deci, afirm că nu avem nici un socialist rus; nu avem, nici nu am avut, pentru că toți socialiștii noștri sunt și ei din rândurile moșierilor sau ale seminariștilor. Toți socialiștii noștri înveterați, care se afișează, atât cei de aici, cât și cei din străinătate, nu sunt decât niște liberali din rândurile moșierilor de pe vremea regimului iobăgist. De ce râdeți? Dați-mi cărțile lor, dați-mi doctrinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nici nu am avut, pentru că toți socialiștii noștri sunt și ei din rândurile moșierilor sau ale seminariștilor. Toți socialiștii noștri înveterați, care se afișează, atât cei de aici, cât și cei din străinătate, nu sunt decât niște liberali din rândurile moșierilor de pe vremea regimului iobăgist. De ce râdeți? Dați-mi cărțile lor, dați-mi doctrinele lor, memoriile lor și eu, fără să fiu critic literar, vă promit că voi scrie critica literară cea mai convingătoare, în care voi demonstra clar ca lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fără să fiu critic literar, vă promit că voi scrie critica literară cea mai convingătoare, în care voi demonstra clar ca lumina zilei că fiecare pagină din cărțile, broșurile și memoriile lor e scrisă în primul rând de un fost moșier rus. Dușmănia, ura, inteligența lor sunt de moșieri (chiar înainte de Famusov!); încântarea, lacrimile lor, poate, sunt lacrimi adevărate, sincere - dar sunt de moșieri! De moșieri sau de seminariști... Iar râdeți; și dumneavoastră râdeți, prințe? Nici dumneavoastră nu sunteți de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
voi scrie critica literară cea mai convingătoare, în care voi demonstra clar ca lumina zilei că fiecare pagină din cărțile, broșurile și memoriile lor e scrisă în primul rând de un fost moșier rus. Dușmănia, ura, inteligența lor sunt de moșieri (chiar înainte de Famusov!); încântarea, lacrimile lor, poate, sunt lacrimi adevărate, sincere - dar sunt de moșieri! De moșieri sau de seminariști... Iar râdeți; și dumneavoastră râdeți, prințe? Nici dumneavoastră nu sunteți de acord? Într-adevăr, toți râdeau, zâmbise și prințul. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că fiecare pagină din cărțile, broșurile și memoriile lor e scrisă în primul rând de un fost moșier rus. Dușmănia, ura, inteligența lor sunt de moșieri (chiar înainte de Famusov!); încântarea, lacrimile lor, poate, sunt lacrimi adevărate, sincere - dar sunt de moșieri! De moșieri sau de seminariști... Iar râdeți; și dumneavoastră râdeți, prințe? Nici dumneavoastră nu sunteți de acord? Într-adevăr, toți râdeau, zâmbise și prințul. Încă n-aș putea spune de-a dreptul dacă sunt sau nu de acord, rosti prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pagină din cărțile, broșurile și memoriile lor e scrisă în primul rând de un fost moșier rus. Dușmănia, ura, inteligența lor sunt de moșieri (chiar înainte de Famusov!); încântarea, lacrimile lor, poate, sunt lacrimi adevărate, sincere - dar sunt de moșieri! De moșieri sau de seminariști... Iar râdeți; și dumneavoastră râdeți, prințe? Nici dumneavoastră nu sunteți de acord? Într-adevăr, toți râdeau, zâmbise și prințul. Încă n-aș putea spune de-a dreptul dacă sunt sau nu de acord, rosti prințul, încetând brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am iubit-o foarte mult... dar pe urmă... pe urmă... pe urmă a ghicit tot. — Ce a ghicit? Că mi-e numai milă de ea și că... n-o mai iubesc. De unde știi că s-a îndrăgostit într-adevăr de... moșierul la care a fugit? Nu, știu tot; și-a bătut doar joc de el. — Dar de dumneata nu și-a bătut joc niciodată? N-nu. Râdea din răutate; o, atunci îmi reproșa groaznic la mânie; și suferea ea însăși! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
societatea despre care n-avea nici cea mai vagă idee. Mai pe scurt, aveau intenția „să-l arate“. Totuși, serata fusese proiectată foarte simplu; erau așteptați numai „prietenii casei“, cât mai puțini. În afară de Belokonskaia, mai așteptau o doamnă, soția unui moșier care era și un demnitar important. Dintre cei tineri, contau aproape numai pe Evgheni Pavlovici, care trebuia să-și facă apariția ca însoțitor al doamnei Belokonskaia. De faptul că va veni Belokonskaia prințul aflase cu vreo trei zile înainte; despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
profita cu plăcere de multele și variatele lui servicii, l-ar fi înlocuit la repezeală cu un alt funcționar, dacă acest lucru ar fi fost necesar în virtutea unor considerente chiar cât se poate de puțin superioare. Mai era aici un moșier în vârstă, impunător, considerat și el - firește, absolut fals - un fel de rubedenie a Lizavetei Prokofievna, un om cu rang înalt și titlu frumos, bogat și de viță veche, zdravăn și bucurându-se de o sănătate foarte înfloritoare, tare vorbăreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mari greutăți publice trebuie să suporte poporul românesc nedîndu-i-se nimic în schimb, pentru ca în locul boierilor mari ați venit voi. Și, fiindcă Costinescu n-are moșie, ia venitul unei moșii mari de la patrie, fiindcă Carada n-are moșie, ia rentă de moșier de la patrie, fiindcă Stătescu n-are moșie patria trebuie să-i creeze veniturile de boier mare. Este acesta înțelesul d-voastră economic și social, onorabile Caradale cu politica națională, da ori ba? Dacă este, ce ne umblați cu întrebări de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
oferirea de indicații cu privire la drepturile asupra propriet]ții și la moștenire, la copiii n]scuti de soția sau soțiile legale, de sclave sau de prostituate. Nu era recunoscut] egalitatea între b]rbați sau sexe. Unii b]rbați și femei erau moșieri prosperi, alții erau sclavi ce puteau fi cump]rați sau vânduți, desi libertatea putea fi câștigat]. Alte legi priveau etică afacerilor. Lipit-Iștar ne apare că un rege care a redus datoriile, a fixat controale pentru a preveni nedreptatea social] și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pentru acest lucru: Dacă vreți, v-o voi arăta», a răspuns, simțind că trebuie să ia o atitudine promptă, și, retrăgându-se imediat, s-a întors cu copilul; pe care l-a dus în Sala Adunării și a prezentat-o moșierilor, mai ales deputatului - un anume Lars Larsons -, cel care dăduse glas nemulțumirii generale. După o examinare atentă, cel din urmă s-a declarat mulțumit.« Ea este », a recunoscut el.« Are nasul, ochii și sprâncenele lui Gustavus. Ea să fie regina
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
bătrân de tot, uscat la față, dar tot elegant, și aproape nu mai semăna cu cel de altădată. Fălcile îi tremurau când vorbea. Fu Pascalopol acela care recunoscu pe Felix. - Mă mai cunoști? Eu sunt Pascalopol! După câteva vorbe banale, moșierul scoase din buzunar o fotografie care înfățișa o doamnă foarte picantă, gen actriță întreținută, și un bărbat exotic, cu floare la butonieră. Fotografia era făcută la Buenos Aires. - Nu știi cine e? întrebă Pascalopol pe nedumeritul Felix. Otilia! Speriat, Felix se
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
și tot el răspunde, fără să încerce a intui întrebările spectatorului și a le răspunde, atunci nu e un film mut, dar e un film surd. Temele de propagandă în cinematograful deceniului 6 sunt : - Colectivizarea, căreia i se opun chiaburii, moșierii și „cozile lor de topor” (În sat la noi, Mitrea Cocor, Desfășurarea, O mică întâmplare). - Lupta entuziastă a tinerilor cu natura pentru moderniza rea României, la chemarea și sub conducerea Partidului (Răsună valea, Brigada lui Ionuț, Erupția). - Rezistența anticapitalistă și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Georgescu și Victor Iliu își iau o sarcină grea : să convingă țăranii să se înscrie în colectivă. Structura clasei țărănești după război era următoarea : micii proprietari de pământ însumau, după împroprietăririle interbelice succesive, 89,6% din suprafața cultivabilă a țării, moșierii, doar 10,4%. Existau și țărani cu pământ puțin sau deloc, care munceau la alții, așa-numitul proletariat agricol, în număr nesemnificativ. Acest proletariat agricol trebuia asmuțit împotriva marii mase a țăranilor așezați, care își lucrau pământul. Dușmanul principal nu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
10,4%. Existau și țărani cu pământ puțin sau deloc, care munceau la alții, așa-numitul proletariat agricol, în număr nesemnificativ. Acest proletariat agricol trebuia asmuțit împotriva marii mase a țăranilor așezați, care își lucrau pământul. Dușmanul principal nu era moșierul, ci așa- numitul chiabur, țăranul înstărit. Georgescu și Iliu con struiesc deci o realitate cu totul paralelă, un sat de operetă, al bunei lumini, în care chiaburul este o bestie incorigibilă, un neom menit exterminării. Când Dumitru, fiul de chiabur
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
subiect de către propagandă. Vultur 101 (1957) sau „Agenturili” Fabricarea legendei propagandistice a „spionului imperialist” începe cu Viața învinge (1951) și continuă cu Vultur 101 (1957) în regia lui Andrei Călărașu. Dacă până acum dușmanul noii orânduiri era la vedere - chiabur, moșier, patron și cozile lor de topor - sau se ascundea în munți, iar răii erau marcați fizic, grași sau uscați, urâți, privind tot timpul chiorâș, pentru a fi identificați cu precizie de spectator, în Vultur 101, pentru prima dată, dușmanul se
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Trebuie să fie țiței pentru că noi toți avem nevoie de el. Fără țiței nu mai însemnăm nimic, murim”. Și, pe cale de consecință, țiței se făcu. Tot în premieră, în Erupția apar primele secvențe „capitaliste” în care protagoniștii nu sunt burghezo- moșieri, ci tovarăși ai zilelor noastre. Muzică de jazz, restaurant-bar, toalete de seară sofisticate, cocteiluri - într-un asemenea mediu se mișcă niște tovarăși ingineri, care mai au și munci de răspundere ? Cum e posibil ? Cheia incredibilelor imagini este prezența tovarășei Vasilica
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
acum n- o mai face sub scutul unui clasic al literaturii, ci pe un scenariu original despre august 1944, întreprindere în premieră, mult mai dificilă. Mai întâi, Popovici elimină complet din film lupta de clasă. Nici un moment nu apar burghezi, moșieri, în contrast cu proletari, cu săraci. Nimănui nu i se dezvoltă conștiința de clasă revoluționară. Dușmanul este „aliatul” hitlerist. Ținta luptei personajelor pozitive nu este lichidarea exploatării omului de către om, ci eliberarea României. Iar aceste personaje nu sunt ilegaliști în care se
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de arme româno-rusă, dar aceasta e o coproducție România-URSS, care așază militarii români pe picior de egalitate cu cei sovietici. Setea (1961) și Când primăvara e fierbinte (1961) marchează încheierea în forță a colectivizării în 1962. Conflictul dintre chiaburi și moșieri, de o parte, și țărani cu vederi progresiste și comuniști, de partea cealaltă, încă prezent în aceste pelicule, va fi înlocuit de acum cu „contradicțiile neantagoniste” dintre colectiviștii înaintați ai satului și cei înapoiați, serie deschisă de Lumina de iulie
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
din nou, aici ar fi oprit lucrurile un propagandist de duzină. Dar delenii lui Titus Popovici sar ca arși : adică de ce să ia moțoganii pământ, ca să le rămână lor mai puțin ? Setea de avere, rezervată până la acest film chiaburilor și moșierilor, iată că îi roade și pe țăranii săraci, îngerii moralei de odi nioară. Moț rezolvă „magistral” problema, demonstrându-i lui Ardeleanu că are „nivel politic” : le urlă delenilor săi că până ieri n-aveau nimic și acum au, că le
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]