1,257 matches
-
v-ați certat. (Nu știa, nu-i spusesem adevărul, știa numai că ne-am certat.) Mare greșeală! Caută și împac-o! O fată ca ea nu găsești de două ori. Nu te uita așa la mine, că știu ce spun. Moșneagul descoperindu-i valoarea pe care orbirea mi-o minimalizase, îmi împlînta cuțite în rană. Și astfel întărîtat de marele ei preț, îmi dublam și triplam eforturile de a o găsi. Dar unde s-o caut? Cum să dau de urma
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
care aveam nevoie. Închisese ochii la câteva zile după nunta lui Novac, în urma unei crize care l-a dat gata în câteva zile. Și noi n-am știut nimic. Măcar să-l mai fi văzut o dată! Mihaela izbucni în plâns. Bietul moșneag, înainte de a pleca în neființă tot avusese un gând pentru noi... Îi lăsase Mihaelei, prin testament, albumul cu fotografiile Yvonnei Rossignol și plăcile de patefon care-i plăceau atîta! Și acum avocatul venise să i le aducă. ― Dar casa, cui
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
par acum bucuroși să fie încărcați, acoperiți de acest cojocel ocrotitor; crenguțele lor atârnă sub povara zăpezii care apasă tot mai mult, ca într-un joc... Casele împodobite cu zăpadă cristalină dorm liniștite sub acoperișul din care iese agale un moșneag cu pipă - hornul ce toarce leneș fumul sobelor încărcate de năduf - cenușa. Se văd nasurile copiilor printre florile de gheață ce sunt prinse pe geamurile aburite și reci, dar care te cheamă înăuntru... soarele rotund și firav se arată cu
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
nici de unde... numai vezi că totul a trecut pentru a nu se mai întoarce. Ș-atunci se simte omul bătrân, foarte bătrân, și ar vrea să moară. E mult de atunci, Harietă, de când eram mici de tot și ne spuneau moșnegii povești. Povești sunt toate în lumea asta. Al tău Mihai 169 [HARIETA EMINOVICI] Harietă dragă, Nu-ți pot promite pozitiv că voi putea trimite în fiece lună câte 100 franci, pentru că nu-mi văd capul de mulțimea datoriilor cari le-
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Atunci ceea ce stă în versuri - în aci anexatele versuri a subscrisului, ar zice Roșca - vor fi realitate. Pîn-atunci însă te sărut și te dorlotez, mîțță, și te rog să mă ierți că nu-ți scriu mai mult, dar mă așteaptă moșnegii să le citesc o buletă. Paaa! Momoți! Emin {EminescuOpXVI 193} 179 [VERONICA MICLE] 27 mai [1882] Dragă Nică, Încep prin a-ți spune c-am rămas foarte gelos și că teama mea constantă și dragostea mea se lipesc de tine
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Mai crezi despre mine că sunt un bătrân sâcâitor?” Nici nu mi-a putut trece prin cap așa ceva, sfințite părinte. „Atunci e bine. E chiar foarte bine, fiule, pentru că îmi făceam gânduri. Credeam chiar că vei gândi că sunt un moșneag cicălitor... Asta ar fi fost spre paguba ta și spre părerea mea de rău că nu pot să te ajut.” Mă bucur, părinte, că vei fi alături de mine, pentru că nu-i ușor să mă descurc între atâtea pergamente. „ Și eu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pentru o clipă în crucea zilei. De acolo de sus, ne privea cu înțelegere. Deodată, bătrânul a tresărit: Ptiu! Uite că-i amiaza mare și noi încă stăm aici de vorbă. Așa-i. N-ai ce să-i faci unui moșneag care nu se mai satură de vorbă. Mai bine hai s-o luăm tropățel spre chilie, ca să ne astâmpărăm foamea. Abia și-a terminat vorba și a și luat-o la picior, cu mersul lui mărunt...Cu greu mă puteam
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
zburat fulgerător spre înalturi. Cele două veverițe - sau poate altele - s-au oprit pe o creangă. Cu ochii ca scânteile, priveau spre mine. Am avut impresia - pentru o clipită - că ele încearcă să mă liniștească: „Stai pe pace. El e moșneagul Martin. Îngăduitor și cuminte ca o oaie.” Această părere a venit ca o mângâiere pentru inima mea, care se zbătea să iasă din piept. În cele din urmă, m-am liniștit. Prudent, însă, m-am retras totuși la o distanță
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
să vadă parcă pe nimeni și toți se uitau lung după domnul acela ,,bine". Vardali, simțind pe Ada neliniștită, se oferise galant să o servească! - Si la princesșe avait quelque chose ă dire au pere eprouve! Ada fu recunoscătoare. Numai moșnegii știau să mai facă curte așa de generos. - Da! Ar fi vrut să știe dacă cortegiul are cumva nevoie de automobilul ei! De fapt, Ada vrea să afle dacă Lică se ducea sau nu la cimitir. Lică tocmai își punea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a vă contrazice, dar / Moșneguț eu nu v-ași zice / Nici măcar la centenar! Ca o replică a „Destăinuirii” autorului: Anii trec, nu stau pe loc,/ Și i-am prins pe un șirag:/ La un capăt sunt boboc / Iar la celălalt, moșneag! Această ultimă carte a lui Ștefan BobocPungeșteanu, aniversară, îl consacră ca epigramist și îi probează maturitatea deplină a unui talent ce explorează o zonă a literaturii, unde se intră cu greu, pentru că așa cum observa Mihai Batog - Bujeniță despre autor: „Nu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
slinoase, îi contura tenderul. Cu bărbiile revărsate, fața ciupită lucea de grăsime ; nasul gros și buzele vinete țineau bună companie unor ochi bolovăniți. Afacerea cu golitul haznalei numai Voicea o angaja. După ce făcea prețul, își căuta tovarăși : de obicei un moșneag tăcut și singuratic care mirosea de bătrânețe ; un fost tăietor de lemne și, câteodată, căpitanul Meițanu. Mic, cu chiștocul lipit pe buză, bătrânul nu apărea decât la treabă. Cu o grimasă, da păhăruțul peste cap apoi se apuca tăcut de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
hazna pe care cei patru tovarăși au golit-o a fost cea a doctorului. Bătrânul care, tăcut, căra găleată după găleată, se oprise să-și aprindă o țigară. Luna lucea sub meri. În mormanul de murdărie răsturnat la o rădăcină, moșneagului i se păru că sclipește ceva ; scociorî cu un vreasc și scoase o linguriță. O șterse în iarbă și de turul pantalonilor. Deși pe loc nu i-a dat importanță, o băgă totuși în buzunar. Când să scoată cârpa cu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
nu i-a dat importanță, o băgă totuși în buzunar. Când să scoată cârpa cu care, după ce termina treaba, se ștergea pe mâini, bătrânul a dat peste obiect în buzunar. Scoase lingurița s-o mai privească o dată. Mai priceput decât moșneagul, țiganul a băgat de seamă că este de argint. - Dă-mi-o mie ! bolovăni el ochii. De nu ia-r fi cerut-o, moșul ar fi uitat de dânsa și Voicea ar fi putut pune ușor mâna pe linguriță. Dar, așa
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Trezit deodată din beție, tăietorul înțelese cel mai bine cuvintele lui Meițanu. Dispăru în întuneric și după un timp reapăru. - Aduceți-l încoa. Ține bine. Sub o tufă de agriș, se vedea o groapă proaspătă. L-au îndesat acolo pe moșneag, puseră la loc brazdele și toți trei sau împrăștiat. Peste mulți ani, când orașul se înnoi, s-a deschis printre livezi un bulevard. Deasupra unei movile de țărână lama buldozerului scoase un schelet. S-a vorbit atunci de crimă dar
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
să inspecteze casa. Din bucătărie mama îl dădu afară după ce, pe o farfurioară, i-a pus o chiftea fierbinte. Grav, Lică intră cu mâinile în buzunare în sfatul celor doi jandarmi întrebându-i dacă știu cum se pescuiesc balenele. Obtuzi, moșnegii răspunseră în doi peri : - Dă, don’ ingineri de unde, păcatele, să știm !... Când plutonierul sosi din cercetare, întrebarea lui Lică a fost ultimul semn reconstituit asupra dispariției. Iosifan se așezase obosit pe scaun și-atunci lipsa băiatului fu observată de toată lumea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
răspunseră în doi peri : - Dă, don’ ingineri de unde, păcatele, să știm !... Când plutonierul sosi din cercetare, întrebarea lui Lică a fost ultimul semn reconstituit asupra dispariției. Iosifan se așezase obosit pe scaun și-atunci lipsa băiatului fu observată de toată lumea. Moșnegii l-au zărit strecurându-se în grădină dar, deocamdată, altceva nu mai știau. Când plutonierul se rățoi la dânșii că ce paștele mamei lor pasc bobocii în jandarmerie, Cojoc și-aduse aminte de ceva. Îngustă ochii cu viclenie : - Cică și-
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
zână albă și un popor de gângănii cu rubine strălucite în ochi care îi aținteau bețigașul cu care ea zămislise această vrajă... Doream atunci s-aud glasul necuvântătoarelor și mormăitul scorburilor din sălcii. Deodată mi-au ieșit în cale doi moșnegi. Glasurile lor domoale se auzeau de departe. În miezul umbrei felinarul lor pâlpâia un cerc cretos. Bătrânii zeflemiseau pe-un leneș. - Pesemne a strâns mìșună de parale, ca șoarecii grâu, toamna. - Cât s-audă cucul ! Unul din ei purta o
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
s-audă cucul ! Unul din ei purta o căciulă „acră”, ceea ce vrea să însemne ascuțită. Sub ea se zbârlea o barbă aspră. Cu chip lemnos și plin de țepi, celuilalt îi flutura, goală, o mânecă. În timp ce ne lăsam la vale, moșnegii tăcură. Se ghicea lângă plopii în care șuiera subțire vântul o râpă. Cel cu căciula explică : - Devale nu-i loc curat. Acolo a murit la coasă Cot cel bătrân. Acuma iese și se uită la cei ce trec... Ptiu ! - Ei
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
se uită la cei ce trec... Ptiu ! - Ei, ce te potrivești. - Nu se știe, răspunse evaziv celălalt. Demult oamenii așa credeau... Când a ieșit întăi bicicleta, adusese boierul Savastian una de-și da drumul până la Curte. Și, într-un rând, moșneagul Gavrilei - l-ai apucat și tu, măi Toá, că tot ești vechi - îl vede pe boier cum se slobozea din deal, din Cotu Morii : călare pe o roată, cu picioarele cârligate și mânurile întinse, boierul venea cu fierăraia scârțâind. Moșneagul
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
moșneagul Gavrilei - l-ai apucat și tu, măi Toá, că tot ești vechi - îl vede pe boier cum se slobozea din deal, din Cotu Morii : călare pe o roată, cu picioarele cârligate și mânurile întinse, boierul venea cu fierăraia scârțâind. Moșneagul cu baba erau în căruță, pe bostani. Cum s-a arătat boierul așa, îndată au sărit și și-au făcut cruce. De pe bostani, baba nu prididea la bătut mătănii. - Ce-i, moșule ? i-a zis un mehenghi. Ai văzut ceva
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
sunt pornite, cu patru odăi și cerdac ! Iar fetele n-au rușine, se uită peste umăr la bărbat. ’Arracan de mine ! ’Nainte ferea fumeia în șanț când trecea omul pe drum !... După tăcerea care se lăsase între noi, unul din moșnegi oftă. - De-acuma vine căldura. Dar tot miaș face de-o căciulă. - Să vii la mine, că-ți aleg eu pielcele, îl pofti cel’lalt. Amândoi începură să tacă moșnegește. La o răscruce ne-am despărțit. Mulțumindu-le de tovărășie
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
fi o certitudine că, cel puțin, veacul a fost atins. Lucru atestat, de altfel, și de documentele de identitate, care, din momentul când au devenit un lucru obișnuit și obligatoriu pentru fiecare sătean, au pornit de la numărul declarat, atunci, de moșneag. «A fi, sau a nu fi, aceasta-i întrebarea!» Dar, ce importanță mai au câțiva ani în plus sau în minus? Omul a existat, există, încă, în memoria multor locuitori ai satului: sfătos, hâtru câteodată, însă vânjos și harnic, generos
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mînue cociorbe Iar Maria toacă hribii, Iar ciobanu-și pune gluga, Mai îndrugă câte - ndrugă, Ese-n noaptea cu scântei Ș-o tuli urât de fugă, Parcă-i dracul în călcăi. Iar la colțul marei vetre Stau pe laiți, lângă spuze, Un moșneag și trei cumetre, Povestesc mișcând din buze. Tinerica puica nașa Prejmuește tot pe moașa, Pe când spală la un blid, Iar bătrâna gată fașa Și cumetrele se râd. - Măi ciobane ortomane, Unde-mi mergi așa pe frig? - Da la râșniță la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
74} {EminescuOpVI 75} Deci Miron o ia de mână Ș-o arată pe la oaspeți, Cu-a ei ochi numai lumină, Cu obrajii fragii proaspeți. Ș-au pornit frumoasă nuntă De sărea până și ciunta Și ologi-și făceau grabă Și moșneag juca mărunta Curtenind pe lângă babă. Dar deși ferice încă, Totuși el în pieptul lui O dorință are - adâncă, Neștiută decât lui, Dorul după ce-i mai mare N-astă lume trecătoare, După ce-i desăvârșit, Și tot sufletul îl doare După cum a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu skiptru-n mâna dreaptă. Iar l-a tronului picioare Se înșiră pe covoare Jețuri de lemn de stejar Săpate cu meșteșug; Icea șese, colo șese Pentru boierii alese: Vornicul țării de jos Sta în scaun luminos, Un bătrân și blând moșneag Cu albastrul lui toiag, Ce-i cu aur împletit Cu pietre acoperit; .................................. Cel din Neamț și de la Vrance Rezimat stetea pe lance, Dar pe toți i-ntrece-n slavă Pârcălabul de Suceavă. Și astfel jur împrejur Șed în blane de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]