986 matches
-
care se întărea o vânzare a "cinci răzoare" de vie între un anume Avruț din Ploiești și logofătul Coresi din Bărcănești. Legenda spune că Mihai Viteazul, în 1597, voind să facă un târg nou pe drumul spre Ardeal, a propus moșnenilor ploieșteni să le cumpere cu bani grei moșia. Aceștia însă, prin pârcălabul lor, au respins mai multe tentative ale voievodului, temându-se ca, odată cu pământul, să nu-și piardă și libertatea, să nu devină rumâni. Mihai a cumpărat o parte
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
piardă și libertatea, să nu devină rumâni. Mihai a cumpărat o parte din moșia Băicoiului și le-a oferit-o în schimb ploieștenilor, care au acceptat „"nu pentru că Băicoiul o fi mai mare, dar pentru că noi ne ținem stepena de moșneni slobozi și Măria-Ta dăruiești Țării Românești un târg nou la coborâtul din plaiuri"”. Ploieștiul devine astfel o bază pentru operațiuni militare și este ridicat la rangul de târg domnesc. Dintr-un document dat de Radu Vodă, la 26 iunie
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
libera inițiativă în sectorul micii industrii și prestărilor servicii precum și în sectorul comerțului. Ca într-o cetate naturală, cu mii de ani în urmă și-au găsit loc de așezare pe aceste meleaguri primii locuitori ai satului Batoți și Batoți Moșneni care și-au construit bordeie la poala dealului dinspre miazăzi. Satele respective erau apărate spre sud-est de dealul Stârmina, cândva împodobit cu păduri seculare, iar spre nord și vest de Dunăre. În partea de răsărit a satului Dunărea Mică și
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
Devesel) încăierării provocate de lupte pentru împărțirea pășunilor de unde "„bat pe toți”" - Batoți. Harta austriacului Hr. Schwantz datată în 1723 este primul document cartografic care menționează numele satelor Batoți - Tismana și Scăpău, satul Dunărea Mică purtând inițial numele de Batoți - Moșneni și datând aproximativ din aceeași perioadă, fiind format prin împroprietărirea țăranilor moșneni din zona muntelui din moșiile ce aparțineau statului. Satul Mileni are de asemenea o vechime destul de însemnată, neatestata documentar, vechime anunțată pe cale orală de bătrânii satului. Astfel se
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
Batoți. Harta austriacului Hr. Schwantz datată în 1723 este primul document cartografic care menționează numele satelor Batoți - Tismana și Scăpău, satul Dunărea Mică purtând inițial numele de Batoți - Moșneni și datând aproximativ din aceeași perioadă, fiind format prin împroprietărirea țăranilor moșneni din zona muntelui din moșiile ce aparțineau statului. Satul Mileni are de asemenea o vechime destul de însemnată, neatestata documentar, vechime anunțată pe cale orală de bătrânii satului. Astfel se spune că locuitorul Ion Buda născut în Serbia în anul 1775, s-
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
a primit denumirea de Robănești. A făcut parte din plășile Tesluiului (1864-1875), Oltețu-Oltul de Sus (1875-1908), Oltețul (1908-1950), raionul Balș (1950-1968). A fost formată din satele Robăneștii de Sus, Robăneștii de Jos, Bojoiu (1864-1925, 1950-1968), la care s-au adăugat Moșneni (1925-1950), Robăneștii de Jos, Bojoiu, Golfin, Lăcrița Mare, Lăcrița Mică, Robăneștii de Sus (1968 - până în prezent). După ultima împărțire administrativă, comuna Robănești se compune din următoarele sate: Bojoiu, Golfin, Lăcrița Mare, Lăcrița Mică, Robăneștii de Jos, Robăneștii de Sus. Localitatea
Comuna Robănești, Dolj () [Corola-website/Science/300415_a_301744]
-
ale Moldovei) și Insula Șerpilor. Urmându-i domni mai slabi, ce s-au aflat mai mult sau mai puțin sub tutela boierimii, Moldova a decăzut și a sărăcit: nu mai avea flotă, comerțul era periclitat, iar armata, inițial compusă din moșneni și răzeși capabili să lupte îndârjit pentru pământul lor, a fost treptat înlocuită prin trupe de mercenari albanezi sau maghiari, pe măsură ce șerbia deposeda țăranii și-i lega de glie. În aceste condiții, Moldova a căzut sub influența puterii otomane în
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
Pietrari este o comună în județul Vâlcea, Oltenia, România, formată din satele Pietrarii de Sus și Pietrari (reședința). Străveche așezare de moșneni, comunitatea umană are origini îndepărtate pe teritoriul localității. Urme materiale ale culturilor neolitice au fost identificate întâmplător cu ocazia unor săpături în cătunul Ogrăzi. Au fost scoase la iveală fragmente ceramice, topoare din piatră și bronz și urme de construcții
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
Biserica este de tip navă, cu pridvor mic, susținut de stâlpi de lemn și are o singură cameră cu funcție de naos și pronaos. Tradiția istorică spune că monumentul a fost ridicat în ultima parte a veacului al XVIII-lea de către moșnenii din sat; credem însă că la această dată a fost refăcut altarul din zid, iar ca tipologie, monumentul se înscrie în clasa bisericilor din lemn, de la sfârșitul veacului al XVI-lea, începutul veacului al XVII-lea. Biserica veche din Pietrari
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
se cultivă în grădinile închise și nu departe de casă;iar dintre legume: ceapă, fasole, usturoi, varză, roșii, vinete, etc. în grădina de zarzavat în jurul locuinței. Este cunoscut faptul că majoritatea locuitorilor din comună au fost clăcași și o parte moșneni, iar prin legea rurală din 1864, un număr de 174 clăcași au fost împroprietăriți din moșiile proprietarilor Barbu Belu și alții cu moșii mai mici. Datorită așezării comunei în zona subcarpatică pe dealurile acoperite cu păduri și plante cultivate, ocupația
Comuna Vârfuri, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301196_a_302525]
-
23 August (în trecut, Tatlageac/Tatlâgeac Mare și Domnița Elena, în turcă "Büyük-Tatlıcak") este o comună în județul Constanța, Dobrogea, România, formată din satele 23 August (reședința), Dulcești și Moșneni. Comuna se află în zona central-estică a județului, pe malul Mării Negre (deși niciunul din sate nu este chiar pe malul mării), și pe malul lacului Tatlageac. Este traversată de șoseaua națională DN39, care leagă Constanța de Mangalia și de Balcic
Comuna 23 August, Constanța () [Corola-website/Science/310368_a_311697]
-
de locuitori în satele Mungeapunar de Tatlageac, Tatlageacu Mare, Tatlageacu Mic și Pervalia. În 1931, comuna a căpătat alcătuirea actuală, după ce satul Tatlageacu Mare a luat denumirea de "Domnița Elena", satul Tatlageacu Mic a fost rebotezat "Dulcești", iar satul Pervelia "Moșneni"; comuna însăși a primit numele de "Domnița Elena". După al Doilea Război Mondial, regimul comunist a decis schimbarea numelui comunei și satului de reședință în "23 August". Comuna a trecut la raionul Constanța din regiunea Constanța, apoi după 1960 a
Comuna 23 August, Constanța () [Corola-website/Science/310368_a_311697]
-
Tatlageac, cu vestigii ale unor așezări din epoca romană și din Epoca Medievală timpurie, aparținând culturii Dridu (secolele al VIII-lea-al X-lea). Al patrulea obiectiv este villa rustica aflată la 1 km sud-vest de fostul IAS din satul Moșneni.
Comuna 23 August, Constanța () [Corola-website/Science/310368_a_311697]
-
sinceră și serioasă, va avea imitatori”") și Nicolae Iorga (",Broșura dl. D. Brezulescu, avocat ... are mai întâi o semnătate științifică prin datele și numele ce cuprinde în legătură cu stăpânirea în comun a multora din munții noștri de către urmașii moșului - întâi proprietar, moșnenii. E apoi strigătul de alarmă al unui tânăr iubitor de țară și țărani împotriva anarhiei sălbatice în care se învârte viața acestei proprietăți în devălmășie”"). Prin intermediul băncii, în anul 1908 a cumpărat Moșia Novaci, pe care a împărțit-o novăcenilor
Dumitru Brezulescu () [Corola-website/Science/321545_a_322874]
-
aproximativ 0,676% din suprafața totală a județului Gorj. Primele atestări documentare în documentele vremii la 1438 menționau ca fratii Dan, Dragomir, Patru și Cornea fii lui Stoian și Stanca Sârbu aveau în stăpânire muntele Bărbat folosit pentru pășune, fiind moșneni ai ținutului Bărbătești Începând din sec.XV Muntele Bărbat și Poiana Cucului este efectiv stăpânit de toți locuitorii din Bărbătești, dându-l în arendă ciobanilor crescători de oi din Novaci și Cernădie, iar toamna în fiecare an la 8 septembrie
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
așezată biserica satului erau până acum câțiva ani arbori de soc, grupați. Cel mai vechi sat din Bărbătești este satul Socu. Aceasta se vede din actul de hotărnicie făcut de un grup de boieri cu părintele Dosoftei Brăiloiu și cu moșneni din sat. Satul este menționat în crisovul lui Basarab Vodă cu leatul 1026 menționat în actul de hotărnicie cu data de 7254(1746) martie 3. Actul este copiat de Petre C.Popescu (Pătru popii) din Socu la data de 15
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
Înainte de Brâncoveanu , așezarea purta numele de , Neagra “. Atunci , locuințele erau împrăștiate în grupuri mici pe întreaga moșie a comunei și erau denumita astfel : Geru ( pe valea Găvenii ), Nigrișoara ( pe valea Negrișorii ), Ciocănești , Țigănușa și altele . Aceste așetări erau locuite de moșneni , care s-au vândut cu loturi lui Brâncoveanu la 1688 , fiind scutiți de bir și dijmă și primind în schimb , locuri pentru pășuni și fânețe , necesare pentru animale , mai ales pentru oi . Atrași probabil de condițiile de existență mai bune
Comuna Slobozia, Argeș () [Corola-website/Science/300643_a_301972]
-
de bir și dijmă și primind în schimb , locuri pentru pășuni și fânețe , necesare pentru animale , mai ales pentru oi . Atrași probabil de condițiile de existență mai bune și de suprafețele mari pentru pășunat , pe teritoriul localității s-au adunat moșneni și clăcași , veniți din diverse regiuni ale țării , mulți dintre ei ca păstori . Cei mai mulți păstori însă , au venit în timpul domnitorului Știrbei Vodă ( 1849 - 1856 ), printre aceștia numărându-se , oltenii “, care au venit comuna Butoiești , județul Mehedinți ,, jienii “, ce au venit
Comuna Slobozia, Argeș () [Corola-website/Science/300643_a_301972]
-
cunoscută apartenența confesională. Denumirea comunei are ca etimon cuvântul maghiar "köves", "kövesd", care se traduce prin "de piatră, pietros". Toponimii similare există în Transilvania (Coveș, Cuieșd), Moldova (Cuejdiu, Chiojdeni) și în Ungaria (pentru amănunte: Legenda istorisește despre o familie de moșneni care s-ar fi statornicit în localitatea Bătrâni (azi comună de sine stătătoare) care avea doi flăcăi și o fată. Când le-a venit sorocul, feciorul cel mare s-a așezat pe valea Chiojdului, întemeind o așezare nouă: Chiojdul Mare
Comuna Chiojdeanca, Prahova () [Corola-website/Science/300763_a_302092]
-
a județului Prahova, având aceeași componență ca și astăzi, cu o populație totală de 2222 locuitori. Comuna avea școală din 1883, în anul 1892 învățând acolo 70 de elevi (dintre care 11 fete); în comună existau trei biserici ortodoxe. Locuitorii moșneni se ocupau doar cu agricultura, având și trei mori pe râul Chiojdeanca. În 1924, comuna este atestată de Anuarul Socec din acel an cu aceeași componență, plus cătunul Puterău, o populație de 3072 de locuitori și aparținând aceleiași plăși. În
Comuna Chiojdeanca, Prahova () [Corola-website/Science/300763_a_302092]
-
la 2 septembrie 1580, lui Toma, Stanciul și lui Tatu Moșia Cermegești și îi mai întărește lui Toma moșia în Cermegeștii de Sus, partea lui Dârjala, toată.Cs și celelalte sate din com. Lădești, Cermegeștii au fost, dintotdeauna, sat de moșneni, de oameni liberi.Cermegeștii de Sus, se vor numi, mai tarziu, Chiricești. Satul mai apare menționat în vremea lui Matei Basarab v.v, la 13 iunie 1634, cănd domnitorul întărește răcsumpărarea din rumânie a moșnenilor din Oteșani pentru satele Cermegești
Lădești, Vâlcea () [Corola-website/Science/325243_a_326572]
-
au fost, dintotdeauna, sat de moșneni, de oameni liberi.Cermegeștii de Sus, se vor numi, mai tarziu, Chiricești. Satul mai apare menționat în vremea lui Matei Basarab v.v, la 13 iunie 1634, cănd domnitorul întărește răcsumpărarea din rumânie a moșnenilor din Oteșani pentru satele Cermegești și Măciuca. Satul CHIRICEȘTI - Fostul sat Cermegeștii de Sus apare sub acest nume în documentul din 2 septembrie 1580.[Documenta Romaniae Historica -Țara Românească vol. XV d/N nr.476] Deoare ce numele de Chiric
Lădești, Vâlcea () [Corola-website/Science/325243_a_326572]
-
promovat un examen de diferență, aprobat de Ministerul Învățământului, a urmat și absolvit în 1952 ultimii doi ani ai Școlii Medii de Comerț Exterior Nr. 2, din București, după care a fost repartizat ca funcționar la B.N.R.- Ploiești - filiala Puchenii Moșneni. Tatăl său a fost un mic negustor în București până în anul 1949 când a fost obligat să-și radieze firma. În 1952 a fost arestat pe stradă de securitate și condamnat politic de Tribunalul Militar - București la doi ani muncă
Ștefan Radof () [Corola-website/Science/303046_a_304375]
-
păstrate în familie generație după generație, dacă nu erau vândute către altă spiță de boieri. În acest caz, trebuia plătită către domnie o sumă care ajungea chiar până la jumătatea valorii moșiei vândute. Pe o treaptă inferioară se situau cnezii (sau moșnenii), oameni liberi care-și lucrau singuri pământul. Și în cazul vânzării, și în cazul moștenirii, către domnie trebuia plătită darea calului (un cal, sau un cal și o cupă) pentru confirmarea stăpânirii în continuare asupra pământului de către cumpărător ori moștenitor
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Dan al II-lea. Ei erau călări, sau pedeștri, în număr de câteva sute, "„pesemne aleși dintre orășenii sau țăranii mai săraci, fără pământ, obligați să-și câștige viața cu leafă.”" În oastea lui Mircea, cavaleria ocupa un loc important. Moșnenii și boierii erau datori să dea „darea calului” către domnie la moartea lor sau în alte situații (tranzacțiile cu pământuri etc.). Pe lângă caii acestora, mai existau herghelii ale domniei lăsate în grija anumitor sate. Caii din urmă erau duși să
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]