9,547 matches
-
pe care vei încerca toată viața s-o îndrepți. Geamul electric al Lincoln Town Car-ului zumzăie, coborând un centimetru, și Ellis aruncă ilustrata afară în suflul lui A-5. Eu scriu: Toată viața încerci să devii Dumnezeu și apoi mori. Ellis scrie: Când nu-ți mărturisești problemele, urăști să asculți problemele altora. Eu scriu: Dumnezeu nu face decât să ne privească și să ne omoare când devenim plictisitori. Nu trebuie niciodată, absolut niciodată să fim plictisitori. Sari la noi citind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la Brandy pe jumătate stoarsă de sânge pe podea, cu mare parte din sânge șters de mine ca să am cu ce scrie, Brandy mijește ochii ca să citească în vreme ce focul ne înghite istoria familiei, rând după rând. Rândul Și Nu O Să Mori este aproape de plintă, chiar în fața ochilor lui Brandy. — Dragă, zice Brandy, Shannon, dulceață, știam toate astea. A fost opera domnișoarei Evie. Ea mi-a spus de tine că ești în spital. De accidentul tău. Sunt deja o mano-manechină. Și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
chilerul casei unde mai mirosea încă a nucă și a ceară de albine și a fuioare de cînepă topită și melițată, intra acolo și își plimba palma peste cotoarele cenușii. Praful se aduna ca o pulbere de făină dintr-o moară unde se măcinau destine, ducea degetele la gură și simțea pe buze și pe vîrful limbii gustul dulceag al colbului de hîrtie și cel amar al prafului de pământ. Se amestecau în cerul gurii sale cum s-au amestecat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mișcăm încheieturile, să vedem că viața merge înainte, nu stă pe loc. Uitați prea repede de tinerețe, parcă noi n-am fost ca ei, energici, înflăcărați, naivi, de o sfîntă naivitate, care, din păcate, s-a pierdut în rutină, în moara politicii, domnule" acesta putea fi un răspuns pe care singur și-l închipuia, un răspuns la îndemîna oricărui general ori înalt demnitar, un răspuns pe care nu voia să-li audă și de aceea nici nu pusese o întrebare potrivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Veneau unii, plecau alții, oamenii lui Averescu lăsau locul cald pentru cei ai lui Tătărăscu, ăștia erau zburătăciți de Argetoianu ori de Filipescu, ori de Brătianu, ori de Vaida, ori de oricare alții. Asta era un fel de roată a morii, care se tot învîrtea, dar apa mergea înainte, piatra macina, făina curgea și nimeni nu se gîndea să schimbe moara cu altceva și nici rînduiala cu devălmășia ori cu bunul plac. De aceea dormise liniștit și cînd afla ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ori de Filipescu, ori de Brătianu, ori de Vaida, ori de oricare alții. Asta era un fel de roată a morii, care se tot învîrtea, dar apa mergea înainte, piatra macina, făina curgea și nimeni nu se gîndea să schimbe moara cu altceva și nici rînduiala cu devălmășia ori cu bunul plac. De aceea dormise liniștit și cînd afla ce se mai punea la cale în Bufetul Parlamentului, ori în casele boierești din Cîmpineanu, ori la moșie, între două petreceri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
moșie, între două petreceri cu lăutari; dormea liniștit în primul rînd pentru că știa și, în al doilea rînd, pentru că tot ce știa nu era mare lucru, nu însemna un capăt de țară. Cum s-ar zice, se schimba morarul, dar moara măcina înainte în felul știut și nici rînduiala nu era dată peste cap. Dar acum lucrurile stăteau altfel! Altfel și numai dacă socotea că Serviciul nu pierduse nici un agent, nici un inspector, nu fusese măcar zgîriat în decursul aflării știrilor, secretelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trăiesc din ajutor social... Sau pentru travestiți. Pentru oameni care te urăsc, și pentru oameni care te-ar numi erou. N-ai cum să faci diferența când îți vine sorocul. — Și dacă ești prost de-a binelea, spune Directoarea Tăgadă, mori făcându-ți încă speranțe. Că ai făcut lumea puțin mai bună. Și că poate, poate că moartea ta e ultima. Exod O poveste de Directoarea Tăgadă Să ne înțelegem. Nimeni de-aici nu-i ia apărarea Corei. Cu vreo doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se scălda în gârla secată pe jumătate. Au stat întinși la soare, bucurându-se de odihna binemeritată. Nici măcar Luanei nu-i mai venea să zburde, îl privea pe Oliviu, frumușel foc și tot numai zâmbet, cum turuia întruna, ca o moară stricată, cu ochii lui Dan și-ai Emei ațintiți asupra lui. Renar, sătul de sporovăiala binecunoscută a fratelui său, se oprise pe buza unei râpe și săgeta orizontul cu o privire tăioasă. Ochii alungiți i se zăreau sporadic pe sub bretonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și lipsite de culoare. Dincolo de asta, angajatele din atelier se dovediră a fi prea tinere și lipsite de experiență pentru un astfel de țel. Cusăturile strâmbe și neprofesionale stricau și mai mult aspectul nereușit al hainelor. Luana se lupta cu morile de vânt și totuși continua să spere că, în final, va ieși ceva bun. Copacii dădură în floare și vremea se încălzi iar într-o dimineață, una din acelea când cei dragi abia așteaptă să deschizi ochii și să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
încruntat. Știi că politica firmei nu-mi permite să angajez cunoștințe. E vorba de un mare favor, cum spunea nenea Iancu. Ce te face să-mi ceri asta? Fosta mea soție, Cristian. N-o pot lăsa, iar, să lupte cu morile de vânt. Cred că știu cam ce-ți trebuie ție acolo și sunt convins că ea este omul pe care-l cauți. E inteligentă, muncitoare, devotată și gata, oricând, să învețe ceva nou. Merg prea departe dacă-ți spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lungi, mai Întunecați și mai reci trei ani din viața mea. Adam a tăcut. Ar fi vrut el să pună o sută de Întrebări despre Olanda, toate Întrebările la care Karl refuzase fără drept de apel să răspundă: dacă erau mori de vânt și canale liniștite cu apă rece și clară, ori vaci grase, albe cu pete negre, ori străzi calme, pavate cu piatră, dar știa că n-o să capete răspunsuri de la Din. — A fost chiar atât de Îngrozitor? a Întrebat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu înțelegeți? îi strigă. Ni-mic! Nu voia nimic și totuși exista acolo, printre ei, te împiedicai de figura lui crispată la fiecare pas, te incomoda cu prezența lui. Un astfel de om, gândi Marcu e ca o piatră de moară. Se interesă pe la băieți. Îl văzuse careva cu vreo fată? Da, îl văzuseră mai mulți, vorbea cu una, Viorica, funcționară la telefoane, o fată urâtă plină de coșuri pe față, dolofană, cu ochii puțin sașii, muma pădurii, ce mai, precizaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o căpiță să-și tragă sufletul. Fânul mirosea adânc și răscolitor. Era greu să poți realiza un asemenea moment de beatitudine cu mijloace atât de terne. Și totuși era posibil. Soarele arămea totul în jur. Să nu te lupți cu morile de vânt Știa că avea să plece, chiar dacă somnul lui părea adânc, semăna cu o eternitate. Una mică de tot. Bărbatul ședea cu fața în sus, poziție de om mulțumit. Lipită de el, Carmina îi simțea vena gâtului caldă, pulsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
una cădea pe capacul tronului, picătura se împrăștia în alte zeci de picături mărunte, dispuse ca razele soarelui. Și acesta e un punct de plecare, stabilise Carmina, sunt atâtea lucruri de făcut pe lumea asta. Pe urmă se luptase cu morile de vânt, voise să descopere mai mult decât esența vieții, așa, direct, fără nici o altă pregătire dar se lovise de profesorii Alexe și de șaradele lor încâlcite, ei nu au făcut decât să îndesească hățișul și dacă vreodată ajunsese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nu ne mai înțelegeam, vă dezamăgisem, în mine zăcea un ochi deschis tot timpul, pus să-mi atragă atenția asupra celor mai neimportante nereguli, îmi era mai ușor să rezolv totul așa, prin absență, decât să continui o luptă cu morile de vânt. Între timp ajunseseră în fața ieșirii din sala de expoziție. Lumina de afară pătrundea în voie prin geamurile uriașe. Rubiniul, auriul erau culorile ce dominau tablourile expuse. Noi mai rămânem, au spus soții Alexe. Prinși de discuție am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
doar el venise acolo la ea pentru dragoste, trupul ei îi stătea la dispoziție, doar să întindă mâna. De câteva săptămâni o stăpânea ideea că totul era în van, o imensă deșertăciune, trebuia să înceteze să se mai lupte cu morile de vânt, tot mai greu amorul reușea să-i compenseze nemulțumirea, avea impresia că satisfacțiile ei începeau să devină sărace în comparație cu exasperarea produsă de comportarea lui Ovidiu. Și totuși gândul la el continua s-o tortureze, s-o însoțească pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cofetarii. Se așeză la o masă cu ochii pe arțarul din fața lui, cu frunzele îngălbenite și ceru o cafea. Cuprins: Ioan HOLBAN Viața ca un hățiș foarte des 5 Cârtitorii 11 Te fură viața 121 Să nu te lupți cu morile de vânt 211 În colecția Epica au apărut: (alfabetic): Constantin PÎRÎIALĂ DOROȘ, Cuib de litere Vasile IFTIME, De la Petru citire Romel MOGA, Drumul regăsirii Gheorghe SCHWARTZ, Hotarele istorice Constantin SIMIRAD, Pelerin prin două milenii Dan TOMORUG, Hotarul zeilor Eugen URICARU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de aruncat pe piept fără prea multe frânghii: cu el 4 ani, 3 ani jumate cu el... îi învidiez tinerețea, eșecul meu pare mai grav, deși cu fusta scurtă, duc o luptă inutilă, truda mea e în gol, pietre de moară suite pe deal pe care nu știu ce forță le teleportează la poale în fața privirii mele prostite, nu înțeleg mecanismul, nu înțeleg rațiunea acestor apariții și dispariții, nu înțeleg nimic din fizica neuronilor când ceva nu se vede și are asemenea rezultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
burtă, răspunse Șam. Adrian zâmbi. — Sună binișor. Acum ți-a venit? — E un citat, recunoscu Șam. Nu zău? se miră Adrian. De unde? — Din penultimul meu serial. — Șam, îl dojeni Eleanor, ce ți-o fi venit să-i dai apă la moară femeii ăleia să-ți ia interviul? Probabil i-ai citit și tu articolele. — Cred că da... Nu țin minte, răspunse Șam. Sunt atâtea, cu toate rubricile și interviurile alea ale lor, de... — Dar ea-i celebra, stărui Eleanor. — Nu, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
tavă la bucătărie. Adrian puse suplimentul lui Sentinel pe masă. — Ei bine, l-am terminat. — Mi se pare normal să fii prudent cu ea, zise Șam, dar dacă ți-ai publică articolul odată cu al ei, i-ai lua apă de la moară. — Nu mi-e frică de Fanny Tarrant, spuse Adrian. — Sau, si mai bine, înainte să și-l publice ea pe-al ei! turui Șam, ignorând replică lui Adrian și urmându-și firul gândurilor. Poate că Sentinel n-o să mai publice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
bancă-n Cișmigiu. Pălăriile albe paie au rămas cu borurile pleoștite de soarele care-și face de cap. Și dacă asculți și mai atent, urechea prinde zvonuri tocmai din țara Ardealului; acolo, munții sunt grei de balade și povești, o moară fără noroc taie cu aripile ei luna, când un bărbat cu ochii verzi și cu cămașa albă cu floricele își alungă calul peste drumurile pustii. Strânge căpăstrul și încruntă sprâncenele și se vede că-i om rău, după cum își roade
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
verzi și cu cămașa albă cu floricele își alungă calul peste drumurile pustii. Strânge căpăstrul și încruntă sprâncenele și se vede că-i om rău, după cum își roade mustața și după cum sparge zările tot una cu calul în spume. La ,,Moara cu noroc”, banii curg valuri și mâinile care tremură și-i pipăie nu mai sunt curate și aspre, căci între galbeni și om se strecoară o umbră de sânge. Ne-am obișnuit să vorbim despre dragoste cu vorbele lui Eminescu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în curând în satul meu, la casa noastră, să sărut cât mai curând mâna ta de maică iubitoare. Parcă te văd, ca într-un vis tainic, cum stai în căsuța de pe malul apei, unde se întâlnesc cărări ce duc la moară. În jurul tău e numai tristețe, apele curg în vale cu vuiet puternic și plopii în umedul amurg doinesc eterna jale. Mi te închipui, frumoasă și firavă, cum taci îngândurată. Știu că nu ai bani și că poate în vatră nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a C Năsăud, 1900 Dragă mamă, De când am plecat de acasă mă gândesc mereu la tine și la surorile mele, care cred că acum sunt mari. Când am părăsit căscioara de pe malul apei, unde se-împletesc cărări ce duc la moară, totul era la fel, dar acum mi te închipui stând lângă vatra veche în care, ard pocnind din vreme-n vreme trei vreascuri rupte dintr-un gard și torcând împreună cu cele două fecioare. La plecarea mea, tu erai tristă, iar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]