1,595 matches
-
asupra bărbatului ei... O privire tristă, îndurerată și stăruitoare, parcă l-ar fi întrebat: ”Mă lași aici?!”. El a înțeles-o... A fost nevoit să-și întoarcă privirea, și pentru o clipă inima i se înecă, pusă pe plâns... ... Deodată, moara de tocat gânduri s-a oprit, bătrânul Iorgu revenind în realitate... cu inima pusă pe plâns. Era prea dureroasă amintirea aceea. - De s-ar face ziuă mai repede!... murmură el, ștergându-și lacrimile cu dosul palmelor. Noaptea, timpul parcă se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de a o mângâia... De mulți, foarte mulți ani... de-o viată, nu se despărțiseră nici un singur ceas, zilele și nopțile erau în întregime ale lor. Un vânt proaspăt dinspre vremurile de odinioară, din Cetinei, le-a adus liniștea. Și, moara de tocat gânduri continuă... ...Prima duminică la Butea, îi stărui în minte lui Iorgu. Toată noaptea aceea, înspre duminică, el n-a pus geana pe geană o clipă, așteptând să se facă ziuă, să vină Avel cu mașina și să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lacrimi. Ce-o să facă, ea, acolo... fără mine, fără bagaje si fără bani... ce-o să facă?!.. Iartă-mă, Fata, iartă-mă!”. Se trezi din somn plângând... plângea deadevăratelea. Inima îi bătea cu putere în piept, să i-l spargă. Și, moara de tocat gânduri începu ca o avalanșă... gândul îl purtă la visele care l-au năpădit în ultimele nopți. -Ce știm noi despre taina viselor?!.. Nimic!.. murmură bătrânul. Visele sunt spirit, aparțin Divinului... rămân taine!... Visul e o întâlnire în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
VI), unele având ornamente incizate (secolele VIII-IX și X-XI). Cercetare Gh. Coman, 1970. Materialul se află în colecția Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui. Bibliografie: Coman 1980c, p. 48; Teodor 1997c, p. 39. 4. Armășeni (comuna Bunești-Averești), județul Vaslui a) Moara Negruți: la circa 200m de moara menționată și la aproximativ 2 km sud de sat, pe stânga Pârâului Crasna, s-au descoperit fragmente de vase-borcan modelate la mână, caracteristice secolelor VI-VII, precum și cioburi, făcute la roată, ornamentate cu incizii
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
spus gardianului: Domnule șef, cu ziua de azi, intru În greava foamei și refuz mâncarea, până nu vine doctorul, sau până nu-l duceți la spital pe colegul meu George Manu. Asta e lipsă de omenie, să lăsați omul ca să moară ca un câine și să nu-l tratați medical. După ce gardianul a Închis ușa, George Manu m-a sărutat și nu și-a putut ascunde o lacrimă, când mi a spus: De ce faci asta? Pentru că tu refuzi să te Îngrijești
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
trei. O să le vedeți, ceva mai târziu. O să vă placă. Avem și câte un hectar de lucernă. În spatele casei. Că, doar, n-o să hrănim animalele cu nisip. Da. Bine. Bine, zic și eu, Însă, mai zic ceva. Ce? Unde-i moara, ați adus-o? Da. Unde este? La mine acasă. Las-o acolo. Dar unde credeai că o s-o duc? Nicăieri n-o s-o ducem. Ăsta va fi ploconul nostru, ploconul familiei noastre, de la revoluția calicilor. Descărcăm, dosim bine totul, apoi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
zile la rând. - Și cât ai făcut? Cinci dolari? Opt? Nu vezi că ești patetic?! - Sunt patetic, am zis trist. Pentru că nu știu, si învăț fiecare lucru pe pielea mea. Și nu e ușor. Și nu vreau să merg la „moară” lui Dragan, să împrăștii făină. Nici nu mai sunt tânăr, să învăț să fur din magazine! Dar poate că totul a început atunci, în acea noapte - ultima noapte! - petrecută în Praga. - Ești sigur că te-ai ferit? Nu am pastile
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
poștale și să cotrobăiască în ele. Dar cutiile erau goale. Dintr-una din ele își luă însă zborul un fluture. — Ia te uită, spuse fata, poate că sunt făcute pentru fluturi. — nu trebuia să-l gonești, spuse Victor, acum o să moară din cauza căldurii, peste cîteva ore. — Găsește el o altă căsuță, chicoti fata apropiindu-se de Victor și înlănțuindu-l cu brațele de gît. Victor încercă să se debaraseze de ea, dar fata era mult mai vînjoasă decît părea în realitate
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
însă îl zbuciumă pe papa degeaba. Acum trebuie să fie cu el, nici vorbă. Ce este pentru mine dacă mă cheamă Giurgiuveanu sau Mărculescu? La banii lui papa nici nu mă gândesc, nici nu-mi trece prin cap că are să moară vreodată. Și dacă s-ar întîmpla asta cândva, mă poți închipui pe mine stând aici, nas în nas cu tanti Aglae? Uuff! În cele din urmă, am să dezleg eu problema asta. Otilia luă o prăjitură de pe masă, mușcă din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aglae, soacră-mea, e o vrăjitoare, n-are inimă nici de un gram. Îi moare bărbatul, și se tocmește cu doctorul. Și e plină de bani. Iar Olimpia asta stă ca o dobitoacă, nu cere nimic, nu descoperă nimic, o să moară toți, și n-o să-i rămână nici un ac. Mi-am legat viața de o insensibilă. Firește, moare ta-su, și Titi se leagănă. Ce idiot!" Până în casă, Stănică trecuse printr-un șir întreg de asociații, al căror punct de plecare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și mai încăpățînată decât el. Ea are în cap pe Titi și pe Aurica, și nu mai poți scoate nimic de la ea. - Da, da, oamenii nu sunt eterni, știi, nu vreau să temîhnesc, ipoteza e îndepărtată, într-o zi o să moară și ea. Eu vreau s-o învăț să-și facă bine interesele, să-și consolideze averea, la care, într-o zi, poate să ai și tu parte. - Lasă, că mama știe să-și facă mai bine interesele decîtcrezi. Și apoi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gîndesc! N-am decât o scuză, că n-am avut parte de ceea ce meritam." 1Tînărul lefter (fr. - n. red.). Stănică lăsă mâna jos, cast, și zise cu taină lui Toader: - Mă Toderiță, ce nu mai aruncați și voi rugina? Tot moară, tot moșie, tot fabrică de zahăr. Numai avere și avere. Mai sunt pe lume și alte bunuri, morale, mă-nțelegi. Lumea evoluează, se subțiază. Să dai tu perlă de fată pe mâna unuia care stă în tărîțe! Mă, am un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
domnule (știu că dumneata ești idealist!), însă-ți spun, are avere. Nu pretinde de la ginere nici o meserie; îi ține pe amândoi tinerii ca pe niște cănărași în colivie. Oh, Doamne, fă-mă iar tînăr! Văru-meu are moșie, îl știe Pascalopol, moară mare mecanică, la Obor, e senator, e putred, dă-l dracului. Eu ți-aș spune dumitale un lucru, dacă m-ai înțelege bine. Un tânăr sărac, cum ești dumneata, în definitiv, căci prea bogat nu ești, cu inteligență, cu capacitate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
scurt episod. Dar în casa Aglaei ura se dezlănțui din nou furioasă împotriva familiei de dincolo, și intențiile de împăcare fură din nou abandonate. Titi spusese întunecat, apăsat, ca atunci când vestea că e bolnav de inimă și credea că are să moară, că el vrea de nevastă pe Lili. Aglae, departe de a se mira și de a găsi această dorință ridicolă și extravagantă, răspunse ambițioasă: - Ți-o dau de nevastă, să știu că mă tai în cuțite cu Costache! Ocările împotriva
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Oh, o dor labele? - Da. De la lonjeroane. De la scule și dispozitive... Sedevistică. - O, ce interesant. Sedevistică... 218 DANIEL BĂNULESCU mate s-o apuce pe-acolo. Dacă nu par receptive la music, dau drumul mai tare la stații și una o să moară de inimă și alta de ficat." De fapt, urcând scările, Pinky se întreba dacă există pe lume două biete bătrâne capabile să-l înțeleagă. Dacă existau, ar fi teribil de neînțeles să locuiască atât de aproape de strada lui, pe Mihăileanu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să urle... Tu atunci te-ai speriat, n-aveai decât 17 ani. Ți-era groază să fiți anchetați de procuratură și condamnați. Erați împreună la primul vostru avort. Și, în loc să chemi Salvarea, ai fugit la tine acasă. Credeai c-o să moară... - Cine mai știe de asta? - Dar n-a murit. Credeam că-și mai amintește și ea. - Tony avea o colegă, Doinița Vlad, care era la curent cu problema voastră, fără ca tu să știi că ea-i la curent... Ea a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
face toată viața amor cu Dina. Indiferent de ce conduită o să aibă, dumneavoastră, din fata asta, o să scoateți o târfă... Muriți, vă calcă tramvaiul și eu tot o să vă simt în pat, lângă mine, mângâind șoldurile Dinei, chiar dacă, să presupunem, o să moară și ea. - Costache, zic. Asta e arta! 338 DANIEL BĂNULESCU Tînără! Madama nu-i ajungea nici până aici. (Doru habar n-avu ce loc să-și arate sieși în minte.) În sfârșit, categoric, doamna Nicolici nu măsura mai mult de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și, prin oricâte căldări cu zoaie și suldămi de mumă te-o scălda, pentru numele lui Dumnezeu, dumneata îmbunează-l și răspunde-i că da..." Era prea emoționat că păstrează legătura cu capul sectorului și părea că, în curând, o să moară de inimă. Mie-mi transpiraseră palmele. Apuc receptorul. "Tovarășe responsabil - bubui, în microfon, vocea deloc enervată a prim-secretarului. Ești conștient... nu... că... ăăă... E adevărat că un animal de la voi din liceu, din clasa a noua, unul, paștele mă-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
târgul Oborului, se amestecă Oacă. Fața lui ciupită de vărsat se strâmbă într-un râs scurt. - Și cum a fost? întrebă tăinuitorul. - Cum să fie? Ei țipau și noi îi cujbeam! rosti scurt, cum îi era obiceiul, Nicu-Piele. - Leagă cățeaua, moară neferecată ce ești! - Mucles! Dă-te-n cîștig! Glasurile se ascuțeau, pungașii vorbeau mai repede, înveseliți. Oboseala se lăsa în picioare. Soarele strecurat prin șipcile putrede ale șopronului le încălzea spatele. Un câine mare și lățos se gudura la picioarele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Vă spun, da ce-mi dați? - Io ți-adun chiștoace! - Io fur bani de la mama... - Io ți-aduc țuică... - Bine, se învoia ăl mare. Întâi u jura pe toți: - Să moară mă-ta, Petre, că nu spui la nimeni? -Să moară! - Să moară mă-ta, Naie? - Să moară! Și se întorcea către fetele acarului: - Iar voi, amărâtelor, dacă suflați ceva, dă benga-n voi! Dacă te uitai la el, nu-l bănuiai. Era un băiat bălai, blând după priviri. Avea o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Îl ardea cântecul. Anghel nu terminase. O luă mai repede: Nu te blestem ca să mori, Te blestem ca să te-nsori Și să ai vreo trei feciori, 302 Trei feciori ca trei bujori Și să faci vreo trei copii, Și să-fi moară ăl dintfi, Și să-ți moară ăl dintfi... Bozoncea a vărsat paharul pe dușumele. A privit crunt împrejur. S-a ridicat. Era negru și avea o față sălbatică, înspăimîntătoare. - Gata! Merge toată lumea cu mine! A strigat și la negustor: Să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fură legați. - Dați drumul roților! strigă acum bătrânul. Roțile începură a se-nvîrti și pietrele morii se-nvîrteau durduind și măcinîndu-se pe ele însele. Vuietul cel cumplit al pietrelor goale, vâjâitorul zgomot a roților, ce făceau să spumege apa ce le mișca, moara, ce începuse a se legăna și trosni în toate încheieturile, întreceau țipetele cele slabe și înfundate a celor legați. Vro câțiva voinici se suiră pe acoperământul morii și începură a da cu topoarele în el, zvârlind bucățile de șindrili tură
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spectacolului feeriei anodine; poeziile sale pornesc de la notarea unor fapte cum nu se poate mai banale („ascult beatles. mănînc ciocolată chinezească. citesc o antologie de poezie canadiană” sau „apoi mergeam dacă-ți amintești să facem clătite și pe geamul bucătăriei moara dâmbovița,/zornăia de fișicurile fantomelor deratizate”) și ajunge la dezvoltările cele mai fanteziste, dovedindu-se de neîntrecut atunci cînd este vorba de a provoca vertijuri (ale limbajului și ale realității): dar oare poate exista dragoste în ceața cețurilor? în ceața
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
bine vei face! Să plîngi! Însă lacrimi să nu poți vărsa, Și orice dorință, și orice-ți va place Să nu poți, tirane, să nu poți gusta! Să crezi că ești geniu, să ai zile multe Și toți ai tăi moară; iar tu să trăiești! Și vorba ta nimeni să nu o asculte, Nimic să-ți mai placă, nimic să dorești!” unde sînt invocate pedepsele lui Ianus și Sisif, cu o fantezie legată mai mult decît În alte poeme de viața
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
măsurase cu neîncredere, ascunsese la iuțeală în buzunar bancnota primită, dar n-a vrut s-o însoțească. Îi arătase doar, spre marginea cimitirului, locul unde erau îngropați săracii care se ascundeau prin tunelele metroului sau sub capetele de pod, ca să moară singuri. Crucile, încropite la întâmplare, nu purtau niciun nume. Oricare putea fi mormântul lui Alexandru. Rada avu pentru toate câte o lumânare și-și rosti rugăciunea. Apoi îi spuse povestea vieții ei : „Pe mine m-au iubit, de când mă știu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]