1,306 matches
-
temele întunecate ale spațiului concentraționar. Spațiul narativ este acum unul american, dar bâlciul existenței umane rămâne același. Tema identității e explorată de această dată din perspectiva, ironic-amuzată, a unui „eu” panicat, care suferă de o „boală fără nume”, asemănătoare cu „moftul” lui I.L. Caragiale. Este un fel de cerc vicios al psihopaților, dintre care personajul bolnav se dovedește cel mai sănătos. Aceeași temă este tratată în nuvela Alegerea, construită cu o tehnică tipic postmodernă: amestecul de realități temporale paralele (lumea avocaților
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
avocat. Urmează școala primară la Mizil și Liceul „Sf. Petru și Pavel” la Ploiești. Frecventează o vreme cursurile Facultății de Drept din București. Funcționar la poștă (1896-1897), conduce apoi publicațiile „Moș Teacă” (1899-1901) și „Zeflemeaua” (1901-1904) și face gazetărie la „Moftul român”, revista lui I. L. Caragiale. Împreună cu N. D. Țăranu editează revista satirică „Furnica” (1904-1916, 1918-1930), pe care o va scrie mulți ani aproape în întregime, cu un remarcabil succes de public. A colaborat și la alte publicații: „Epoca”, „Lupta”, „Povestea
RANETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
umoristică și literară săptămânală, apărută la București, cu întreruperi, între 26 martie 1895 și 18 martie 1901. Inițiatorul acestui „jurnal țivil și cazon” a fost Anton Bacalbașa, iar modelul, în orientarea generală și în mijloacele satirei și ale umorului, este „Moftul român” al lui I.L. Caragiale. De altfel, George Ranetti, care, după moartea prematură a lui Anton Bacalbașa, continuase să redacteze M.T., va opri apariția publicației pentru a trece în redacția noii serii a „Moftului român”, ce va fi inaugurată la
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
mijloacele satirei și ale umorului, este „Moftul român” al lui I.L. Caragiale. De altfel, George Ranetti, care, după moartea prematură a lui Anton Bacalbașa, continuase să redacteze M.T., va opri apariția publicației pentru a trece în redacția noii serii a „Moftului român”, ce va fi inaugurată la 1 aprilie 1901. El recunoștea astfel, tacit, nu numai autoritatea în materie a lui Caragiale, dar și legătura existentă între cele două reviste umoristice, alcătuite, de fapt, de aceeași echipă redacțională (A. Bacalbașa, G.
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
vieții sociale. Din mai 1899, când Bacalbașa, obligat de starea sănătății, părăsește definitiv conducerea, treburile redacționale vor rămâne în seama unui comitet, cu excepția perioadei 17 octombrie 1899 - 20 februarie 1900, când Ranetti figurează ca director. Structural, M.T. se înrudește cu „Moftul român”, înscriindu-se într-o tradiție care pleacă de la gazetele satirice „Nichipercea” sau „Bondarul”. Coperta, ocupată în întregime de o caricatură politică, indică pentru fiecare număr situarea în imediata actualitate socială și politică. Editorialul, redactat mai întotdeauna de Anton Bacalbașa
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
atitudine ale gazetelor din epocă. Un oarecare scepticism, specific lui Anton Bacalbașa, întunecă imaginea vieții literare dintre 1895 și 1900, așa cum este reflectată în revistă. Aici se critică neobosit, dar fără subțirimea de spirit cu care era discutată literatura la „Moftul român”. Acest scepticism este și sursa lipsei de pătrundere cu care sunt ironizate, batjocorite chiar, eforturile de înnoire poetică făcute de Al. Macedonski și de emulii săi. E o adevărată campanie, preluată în liniile ei mari tot de la „Moftul român
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
la „Moftul român”. Acest scepticism este și sursa lipsei de pătrundere cu care sunt ironizate, batjocorite chiar, eforturile de înnoire poetică făcute de Al. Macedonski și de emulii săi. E o adevărată campanie, preluată în liniile ei mari tot de la „Moftul român”, împotriva poeziei „mistico-simboliste”, „decadente-orientale”, „instrumentaliste” etc. Alături de poetul Nopților, sunt ironizați Cincinat Pavelescu, Mircea Demetriade, C. Cantilli și Ion Theo (Tudor Arghezi), acesta pentru exotica poezie Aegypt. Dar mai cu seamă veleitarii și nechemații în lumea literelor constituie o
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
de a lupta împotriva „încornoraților” care înveninează literatura. Revista cuprinde poezii și articole critice (scurte) despre poeți, cu o accentuată preferință pentru literatura mai veche și nemanifestând interes pentru curentul modernist. În numărul 1-2 din 1944 P.c. reproduce din „Moftul român” poezia Da...nebun de I.L. Caragiale. Se publică sau sunt retipărite versuri de I. Merișescu, Zaharia Bârsan, Nicolae Graur, Nicolae Isac, Radu D. Rosetti, Const. Stăvaru, Al. Mateevici ș.a. De altfel, număr de număr se reproduc texte din mari
PAUNASUL CODRILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288728_a_290057]
-
prostia îndoctrinată și impostura mediocrității, sunt revelate perspective alarmante și, nu mai puțin, pentru că în ea sunt incluse confesiuni de o sinceritate «fără gardă»”, va aborda, de asemenea, o paletă amplă de chestiuni, P. analizând în texte precum Principiul ca moft și moftul ca principiu sau Marea tragedie a marionetelor vii atât faptul cotidian, cât și aspecte din sfera literară, religioasă, filosofică sau politică. Paginile din Confesiuni (I-II, 2000-2003), alcătuite din Scurtă genealogie, Devenirea întru sine și Golgota mea cea
PAUSESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288732_a_290061]
-
și impostura mediocrității, sunt revelate perspective alarmante și, nu mai puțin, pentru că în ea sunt incluse confesiuni de o sinceritate «fără gardă»”, va aborda, de asemenea, o paletă amplă de chestiuni, P. analizând în texte precum Principiul ca moft și moftul ca principiu sau Marea tragedie a marionetelor vii atât faptul cotidian, cât și aspecte din sfera literară, religioasă, filosofică sau politică. Paginile din Confesiuni (I-II, 2000-2003), alcătuite din Scurtă genealogie, Devenirea întru sine și Golgota mea cea de toate
PAUSESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288732_a_290061]
-
ales președinte al Conferinței a VI-a Internaționale a Instrucției Publice (Geneva) și, tot atunci, președinte al secției a III-a a Conferinței Internaționale a Învățământului Superior (Paris). În liceu, împreună cu alți colegi, redactează, urmând modelul publicației lui I. L. Caragiale „Moftul român”, revista litografiată „Putregaiul român”. La șaisprezece ani, sub pseudonim, debutează cu versuri, cronici și recenzii în gazeta socialistă „Munca”. A colaborat cu schițe, povestiri, fragmente de amintiri, articole de critică literară și culturală, publicistică socială și multe luări de
KIRIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287714_a_289043]
-
Primăria capitalei, iar din 2002 director al cotidianului „Cronica română”. A debutat în 1955 la „Scrisul bănățean”, iar editorial - în 1962, cu volumul de versuri pentru copii Izvorul. Colaborează la „Argeș”, „Convorbiri literare”, „Flacăra”, „Iașul literar”, „Scrisul bănățean”, „Steaua”, „Urzica” „Moftul român” (serie nouă) ș.a. Ipostaza lirică tradiționalistă - Frumusețile zilnice (1967), Nopțile risipitorului (1969), Teama de oglinzi (1971), Vânătoarea de seară (1975), Murind pentru prima oară (1980), Cu inima în palmă (1981), Poeme pentru mama (1984) - este însoțită la M. de
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
MOFTUL ROMÂN, revistă de satiră și umor apărută la București, bilunar, din ianuarie 1990, editată de Ministerul Culturii. Din colectivul de redacție inițial fac parte Mihai Ispirescu (redactor-șef), Gh. D. Constantinescu (redactor-șef adjunct), Ion Tipsie (secretar general de redacție
MOFTUL ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288204_a_289533]
-
MOFTUL ROMÂN, publicație umoristică, șapirografiată, apărută la Paris în cinci numere (șase în numerotarea revistei, căci multiplicarea numărului 3 a fost intenționat omisă), în 1951 și 1952, fără a se indica datele realizării fiecărui număr în parte și fără să se
MOFTUL ROMAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288203_a_289532]
-
MOFTUL ROMÂN, revistă umoristică și literară apărută la București, bisăptămânal, prima serie între 24 ianuarie și 23 iunie 1893, a doua, săptămânal, între 1 aprilie și 18 noiembrie 1901 și de la 12 la 28 mai 1902 (ultimul număr ieșind sub titlul
MOFTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
ROMÂN, revistă umoristică și literară apărută la București, bisăptămânal, prima serie între 24 ianuarie și 23 iunie 1893, a doua, săptămânal, între 1 aprilie și 18 noiembrie 1901 și de la 12 la 28 mai 1902 (ultimul număr ieșind sub titlul „Moftul”). Cu M. r. I.L. Caragiale își reia activitatea gazetărească, pe care o întrerupsese în 1889. La prima serie Caragiale a fost director (între 24 ianuarie și 20 mai 1893, anunțat ca atare pe copertă), în timp ce Anton Bacalbașa își asuma îndatoririle
MOFTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
director), deși diversele treburi ale publicației sunt rezolvate de George Ranetti, colaborator asiduu și titular de rubrici importante. În 1902 revista nu mai este condusă de I.L. Caragiale, ci de D. Teleor. Caragiale a editat și un calendar intitulat „Calendarul «Moftului român» pe anul 1902”, care cuprinde toate scrierile literare publicate de marele satiric în seria a doua a revistei, însoțite de reflecții, cugetări, anecdote și „sfaturi”. La prima serie a scris, alături de Caragiale și Bacalbașa, ambii într-o permanentă vervă
MOFTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
de actualitate. Rubricile principale sunt dedicate unor chestiuni la ordinea zilei: un editorial (scris de I.L. Caragiale și, mai rar, la prima serie, de Anton Bacalbașa), o cronică a Camerei Deputaților, o alta dramatică, articole de știință și de literatură, „mofturi”, „culmi” și, în sfârșit, o coloană de publicitate. Farmecul periodicului este dat mai ales de schițele și parodiile lui Caragiale, de bătăioasele articole scrise de Bacalbașa, de cronicile rimate și anecdotele lui G. Ranetti. În paginile acestei reviste s-au
MOFTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
de Bacalbașa, de cronicile rimate și anecdotele lui G. Ranetti. În paginile acestei reviste s-au tipărit unele dintre cele mai cunoscute schițe și articole ale lui I.L. Caragiale, printre care Lache și Mache, Moftangiul și Moftangioaica (reluate în „Calendarul «Moftului român»” cu titlurile Rromânul, Rromânca), Justiție (sub titlul Justiția română) - în prima serie, Art. 214, Căldură mare, Diplomație, Bubico - în cea de-a doua serie. R.Z.
MOFTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
de a o promova, de a o face să trăiască intens În conștiința maselor cititoare, de a face din ea o mândrie națională. Ea nu trebuie judecată cu un ruginit iatagan de fabricație apuseană, ci slujită și apărată de toate mofturile, de toate infiltrările, de toate formulele și sloganurile burgheze, cosmopolite, cu spada grea, dreaptă, neșovăielnică, a luptei de clasă”. Reproducerea integrală sau aproape integrală a unor documente nu este Întâmplătoare. Ar fi trebuit să aplic mai des procedeul, căci În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poate astfel da naștere la 30-80 de larve, care se reproduc de la vârsta de 8-10 zile: prin urmare, coloniile de păduchi cunosc o creștere excepțională și invadează foarte rapid culturile! Daunele pe care le provoacă Fără sfială, păduchii nu fac mofturi și atacă aproape orice fel de plantă: salată, bob, mazăre, trandafiri, meri, piersici, viță-de-vie... Se hrănesc cu seva vegetală, pe care o extrag din tulpini, frunze, muguri și rădăcini. Atacurile lor provoacă deformări ale părților vegetale atinse. În plus, pot
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
Îl vom regăsi În procesul intentat lui Caragiale), Traian Demetrescu, H. Sanielevici, Ion Theo (viitorul Tudor Arghezi). Procesul va continua și după moartea poetului (1918). La această campanie au participat publicațiile Adevărul, Adevărul literar, Evenimentul, Românul literar, Viața, Convorbiri literare, Moftul român, Familia, Curierul de luni etc. Inițial, Coșbuc a răspuns acestor acuzații În felul următor: Eu eram În străinătate: un prieten, la care Îmi lăsasem cărțile și manuscrisele, a scos volumul În lipsa mea; Îmi pare rău că el, neștiind, a
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
al problemei Îl găsim În biografia consacrată lui Caragiale de către Șerban Cioculescu (1977, pp. 194-201). Totul a plecat de la un fapt banal: un discipol al lui Macedonski, Const. Al. Ionescu (Caion), a avut proasta inspirație de a trimite la redacția Moftului român (publicație condusă de Caragiale) un poem În proză inspirat de... părul iubitei sale! Caragiale publică poemul sub titlul Un frizer-poet și o damă care trebuie să se scarpine-n cap, cu un comentariu ironic la adresa autorului „lirico-decadento-simbolisto-mistico-capilaro-secesionist, turbat de
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
codul onoarei și al duelului. A fost asasinat de tâlhari în locuința lui din București. C. debutează cu versuri în „Lumea nouă literară și științifică” din august 1896. Publică apoi schițe, nuvele și poezii în „Foaia pentru toți”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Moftul român”, „Convorbiri critice”, „Flacăra”, „Rampa”, „Cosinzeana”, „România”, „Literatorul” „Sburătorul” ș.a. O culegere de schițe satirice, Urmașii Romei (1904), este urmată de alte cărți de versuri și proză: Din lumea gândurilor (1905), Ca fulgu la vânt... (1906), Farmec (1913), Spre zări
CAÏR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286010_a_287339]
-
stihurile vesele” din Ca să-ți treacă de urât (1912, tipărite sub semnătura Jorj de Riac). Autor de versuri pe drept uitate, C. e, în schimb, menționabil pentru o parte din proza lui. Schițele satirice, multe apărute mai întâi în revista „Moftul român” a lui I.L. Caragiale și reluate în volume, ca și cele două-trei tentative, rămase în acest stadiu, de roman, cu toate slăbiciunile, stau mărturie a unei vocații, din păcate neîmplinită. Cu adevărat reușite sunt notele dintr-un carnet de
CAÏR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286010_a_287339]