1,324 matches
-
genera monstruozități: "Mateiu s-a visat un mare scelerat concluzionează Ovidiu Cotruș capabil de isprăvi sîngeroase sau monstruoase, un soi de arhanghel răzvrătit împotriva legilor firii, și nu era, omenește vorbind, decît un biet astenic, ale cărui vise fastuoase sau mohorîte pluteau ca o negură între conștiința lui și realitate." E momentul cînd Mateiu pare a cădea în lumea lui Dostoievski, pregătit pentru spovedanie și automărturisire. Cel care pe un blazon ex libris includea inscripția "Ex libris domini Matthaevs Ioan Caragiale
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
la Paris, în 1931, o dimineață cenușie de octombrie. Fațada unei case obișnuite, "străpunsă de două ferestre încadrate de bare metalice masive", o curte îngustă întunecată, spre care se deschide o cameră mare, pardosită cu dale. Un mobilier sărăcăcios și mohorît, cîteva scaune, o masă, etajere din lemn înnegrit, în mijlocul cărora se află un glob terestru mare, "cu diametrul de aproximativ patru picioare, așezat pe un suport de stejar masiv": Se puteau remarca pe acest glob o mulțime de cruciulițe roșii
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de aici înainte voi lucra numai pentru opera lui Nietzsche independent de editare 156. La acest lucru se poate adăuga marturia lui Ernesto Grassi, care povestește că l-a vizitat într-o zi pe Heidegger și l-a găsit foarte mohorât. La întrebările sale cu privire la motivele stării sale de spirit, Heidegger i-ar fi mărturisit următoarele: Am lucrat mult timp la o nouă sistematizare a scrierilor nietzscheene din Voința de putere, în conflict cu cea pe care ne-a lăsat-o
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
se întâmplă nimic / 40 Semnale ciudate / 43 Ultimul congres al Partidului Comunist / 47 Întrebări... / 50 Atunci... / 57 Zoe Petre ROMÂNIA, SFÂRȘITUL LUI 1989 / 63 Noiembrie, ultimul bal... / 63 La capătul puterilor / 66 O liberalizare bine temperată / 73 Național-comunismul / 83 Noiembrie mohorât / 91 A fost sau n-a fost? / 96 Timișoara / 98 Zoe Petre REVOLUȚIA ȘI "REVOLUȚIA ÎN DIRECT" / 101 Instantaneul unei puteri care se prăbușește / 101 Noaptea / 104 Un imaginar care așteaptă să fie descifrat / 105 Jos comunismul! / 111 Armata / 114
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
țară; în timpul unei conversații despre Uniunea Sovietică a lui Gorbaciov, ea lansează un nume care circulă la București, numele unui comunist care ar fi un reformator de tipul lui Gorbaciov: Ion Iliescu. Plouă la Paris la mijloc de noiembrie. Timpul mohorât și umed transformă Bucureștiul într-un oraș mizerabil. Este încă și mai frig în Moldova, la Iași. Responsabilii cu pregătirea congresului partidului desfășoară o activitate febrilă. Un congres românesc menit să închidă gura comuniștilor "revizioniști" de la Moscova și Budapesta. Presa
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
europeană și mondială... Ultimul congres al Partidului Comunist Pregătirea celui de-al XIV-lea Congres abundă în expuneri, lungi expuneri de bilanțuri pozitive, produse de activiștii de partid din diferitele regiuni ale României: o fotografie în stil fotomaton a oratorului, mohorâtă și țeapănă, însoțește textul. Nicio critică sau autocritică în acest gen de expuneri, doar o litanie fără sfârșit lăudând meritele partidului. Atunci când critica apare, ea provine de la un singur șef: șeful partidului din 1965, șeful statului, președinte din 1974, având
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
lui Gabriel Andreescu, Petre Mihai Băcanu, Ana Blandiana, Doina Cornea, Radu Filipescu, Dorin Tudoran, care nu încetau să protesteze, fiecare în felul său, împotriva unui regim tot mai opresiv și mai detestat de cele mai diferite categorii de cetățeni. Noiembrie mohorât La 9 noiembrie 1989, dărâmarea Zidului Berlinului a cutremurat întreaga lume, iar în România a declanșat un seism care amesteca iluzii și disperare. Aflat la Oxford, Petru Creția înregistra acolo la 13 noiembrie un text incendiar, Sfârșit de veac în
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
tresară pe toți cei din coridor care trăgeau cu urechea, rosti tunător: — Să trăiești, măria ta! și-i adresă un zâmbet tatălui său. Postelnicul se făcu și el nevăzut, grăbit să-și îndeplinească treburile privind grija față de persoana domnitorului. Lumina mohorâtă ce pătrundea prin ferestrele largi contrasta cu dispoziția lui Constantin Vodă. Era fericit că în ciuda răcelii de care suferise până zilele trecute, acum este sănătos și va merge la denia mare. Va sta în tronul lui, alături cu doamna, atent
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai fie și bun. Impasul în care mă aflam era însă cert și de aceea am devenit atent cu omul din fața mea. Era clar, vroia să mă ajute, încît am tăcut mai departe, să-l aud ce spune. Dar el, mohorât, tăcea și el. Am înțeles că asta era tot și că trebuia să plec. M-am ridicat. Mi-a întins mâna și am ieșit. Nu comunicasem, dar nu eram supărați unul pe altul. Cel puțin așa credeam. Era o neânțelegere
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mână l-au silit să iscălească un act că le-a vândut lor magazinul cu tot ce era în el... - Și? - Și l-au dat afară. Dacă nu iscălea, îl împușcau... Nu stau ei mult, mai adăugă el cu o mohorâtă convingere, nu neatinsă de îndoieli: și dacă totuși stăteau? Cine să-i gonească? Lumea își vedea de treabă, umbla pe străzi, prin magazine, prin tramvaie... Sau stăteau prin berării ca noi și beau bere. Ce-o să se întîmple? Cum o să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
îl anunț și vă poate primi, ce nevoie aveți de scrisoare? - Nu, am răspuns, am să viu mâine... A dat din cap cu neîncredere: - Bine, zice, veniți și mîine! După exaltarea din ajun a doua zi eram liniștit, chiar puțin mohorât, vizitat de îndoieli... Și dacă... O să vedem... Fapt e că am viața înainte... istoria asta care părea așa de simplă, cu examenele în particular, în realitate mă încătușa... Domnul Georgescu Delafras, un domn mic de statură, bondoc chiar, cum mi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
FI CĂUTAT CEVA, PE URMĂ CITI: \ "UN CAZ CLAR DE TRĂDARE". Este parafat, domnule. Sentința este Moarte. Marin nu întrebă de ce ancheta preliminară nu fusese introdusă în procesul-verbal. Consiliul ținea să dea impresia că Marele Judecător nu intervine în deliberări. Mohorât, el bănui că simpla idee că un savant putea adopta o poziție critică îl deranjase pe cel care stăpânea pământul din anul 2140 e.n. MARIN ÎȘI MUȘCĂ BUZELE, CLĂTINĂ DIN CAP ȘI SE CHINUI SĂ ZÂMBEASCĂ. ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
SALE INVENTIVE. LUCRUL ACESTA ÎL FĂCU MAI UMAN, IAR MARIN SIMȚI CUM DEVINE CEVA MAI PRIETENOS. \ Trask, întrebă el cu blândețe, unde ai dus instrumentul? Am nevoie de el. EXALTAREA CE STRĂLUCEA ÎN OCHII CELUILALT SE STINSE. FIZICIANUL ÎL PRIVI MOHORÂT. \ DAVID, ACUM SUNTEM PARTENERI, FIE CĂ ÎȚI PLACE, FIE CĂ NU. NU ÎȚI DAI SEAMA DE ASTA? \ Îmi dau seama doar că tu ai să faci ce îți spun eu, răspunse Marin clătinând din cap. \ Tot ce am de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
dar au și început din nou vocile, imaginea se rupe, sub arsura încă unei clipe, se pierde. — Și eu am cunoscut un fel de rudă a doamnei, își amintește regizorul. La cinematografie mai domnea până acum câțiva ani un tip mohorât și viclean. Pe baza faptului că dovedise înrudirea cu tovarășa și deci cu tovarășul Hariga. — N-ar fi imposibil, se întoarce spre noi Poetul. Mi-a vorbit chiar ea despre înmulțirea bruscă a rudelor. Unele necunoscute, gata să se acomodeze
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
câteva coperișe țuguiate de paie și turnul bisericii, spintecat de un obuz. Spre miazănoapte se vedeau ruinele gării și linia ferată ce închidea zarea ca un dig fără început și fără sfârșit. Șoseaua, însemnată cu o dungă dreaptă pe câmpul mohorât, venea din apus, trecea prin sat și se ducea tocmai pe front... ― Urâtă țară aveți, muscale! zise deodată caporalul, întorcîndu-se spre gropari și uitîndu-se cu necaz la țăranul care se oprește să răsufle. Auzi?...Țara... locurile... niet frumos! adăugă apoi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o ură nouă, plămădită în sufletul lui pe nesimțite. Klapka, parcă povestind și-ar fi ușurat inima, vorbi pe urmă numai de reflectorul rușilor, prinse să arate pe hartă, să măsoare, să combine cifre și formule... Bologa îl asculta din ce în ce mai mohorât, fără să mai rostească un cuvânt. Glasul căpitanului, în care bâlbâia numai frica, începu să-l indigneze. Se stăpânea, simțind însă cum i se infiltra ura în sânge, cum îi alerga prin toate vinele, ca o otravă. Se uita pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
face el asemenea ticăloșie și bucurîndu-se că a făcut-o. Stătu buimăcit un răstimp, având conștiința că ar trebui să mai facă ceva și neputîndu-și aminti ce anume. Apoi deodată, speriat, simți receptorul telefonului și strigă: ― Rachetele!... Rachetele!... Pe cerul mohorât se ivi, sfârâind mânios, un glob de lumină ca un ochi iscoditor. În punctul unde fusese reflectorul, Bologa văzu prin binoclu mulțime de viermișori negri zvîrcolindu-se neputincioși. Iscoada din văzduh însă se stinse repede, și tot atunci tunurile amuțiră singure
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
luptă, pustiu și tăcut, se legăna în ceața înserării. Stepa părăginită se desfășura nemărginită, netedă ca o foaie de hârtie de împachetat, boțită și pătată, înțepată cu copaci răzleți, desfrunziți și sfâșiați de obuze. Pozițiile se desenau ca niște dungi mohorâte, tremurate, cârligate și capricioase, fără început și fără sfârșit. În apropierea bateriei, Bologa se opri căutând, în zigzagul de șanțuri, postul cel mai înalt de observație, unde a fost și azi-noapte. Când i se păru că l-a găsit, gândurile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pieri brusc, și în inima lui Apostol coborî o liniște mare. Privirile lui îmbrățișau munții, și văile, și cerul... Prin răpăiala motorului furios auzea limpede zumzetul frunzelor tinere de fag și clinchetul sec al acelor de brazi din depărtare. Verdele mohorât al pădurilor se îngîna într-o armonie caldă cu albastrul alburiu al văzduhului... 9 Automobilul opri scurt în fața unei ogrăzi largi, cu poarta deschisă. Bologa sări jos, așteptă două clipe pe plutonierul care spunea ceva șoferului, și intrară împreună, în vreme ce
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
două ori, în mers, sudoarea de pe obraji. In sfârșit, sosi într-o poiană, unde cărarea se pierdea. " Mi se pare că aici se împart căile", socoti Bologa, dibuind zadarnic să regăsească drumul. Vârfurile brazilor se conturau mai negru pe cerul mohorât, descriind cu o linie tremurată marginile poienii. Apostol porni spre punctul cel mai jos, unde trebuia să înceapă altă vale. Și cum intră iar în pădure, simți într-adevăr o cărare umblată. Se opri, să se odihnească un minut și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
note mari, ba chiar am rămas și corijent, dar nu la română, româna mi-a plăcut, la chimie eram timorat, dacă pot spune așa... Gicu rămâne cu privirea pironită În halbă ca și cum s-ar vizualiza așezat pe banca din taverna mohorâtă. Sandu Îi face semn patronului, iar acesta se conformează și dă muzica mai tare. Noi suntem români, noi suntem români, noi suntem aici pe veci stăpâni! Intervine Gore, după ce ascultă câteva secunde: Mai puțin În ținutul secuiesc, ne roade extremismul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Ea? De-o intra în templu, sub negre boltituri Al morții spirit doară îl simte în tăcere, Căci nu-țelege blândul cuvânt de mângâiere Din paginele unse a sfintelor scripturi. {EminescuOpIV 363} Ce-nseamn-acele candeli ce ard în orice colț Sub chipuri mohorâte cu-adînci și slabe fețe? Ce-nseamn-acea cântare pătrunsă de blândețe, Ce împle tânguioasă puternicile bolți? Rugămu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor! Din valul ce ne bîntue Înnalță-ne, ne mîntue! Privirea adorată Asupră-ne coboară, O maică preacurată Și pururea-fecioară, Marie! Răpită de duiosul organelor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mai tăcut. Cei doi bărbați nu mai au speranțe, cel mic s-a învinețit, nici nu are putere să scâncească, nu scoate nici un sunet, abia mai răsuflă și Pompilia este disperată. - Cel puțin să-l botezăm, să moară creștin. Spune mohorât Gică, tatăl băiețelului, - Hai la preot... îl anunțăm să vină acasă, luăm și cazanul de la biserică! Își îndeamnă Mitică, prietenul și cumnatul, - Mă duc eu, la preotul Vârnav să-l chem, voi aduceți cazanul. Intervine Decebal unul dintre frați. - Bine
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Radu, care se simțea jenat, fără a-l privi pe doctor, zise cu glasul scăzut: -Mulțumesc, fiindu- i recunoscător că nu-l întrebase nimic. După plecarea doctorului din salon, Radu se duse lângă fereastră privind afară. Era o dimineață cenușie, mohorâtă, aidoma stării lui sufletești. în minte i-a revenit momentul când Ramona l-a sărutat pe frunte și deodată i-a apărut imaginea chipului ei, atât de blând. Atunci a început lupta cu propria lui conștiință, datorită situației în care
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
impresionant se însenină puțin. Privindu-și fiica, care în acel moment își mângâia copilul, admirându-i atitudinea comportamentului în această grea situație de a-și proteja și îmbărbăta fiul. în ziua înmormântării vremea se încălzise producând topirea zăpezii. Cerul deveni mohorât, cu nori groși, peisajul devenind unul de toamnă târzie cu copaci desfrunziți, cărări și uliți desfundate și noroioase. în momentul plecării cu mortul spre cimitir începu o ploaie muruntă și rece a cărui picuri se amestecau cu lacrimile. întreg peisajul
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]