978 matches
-
Golia din colecția Pinacotecii ieșene. Dominat de turnurile Goliei și ale Palatului Culturii, orașul de pe șapte coline, apare adâncit într-o liniște încărcată de istorie, de poezie, de reverii și meditații cuprinse de cețurile gri-albăstrii, care coboară învăluitoare dinspre dealurile molcome ale Buciumului, ale Cetățuii și Galatei. Ne întampină aici, în primul plan, copaci cu frunzișul pârguit, ruginiu, surprins în ocruri coapte, dincolo de care se desfășoară în planuri succesive, colinele unduioase ce se pierd în depărtări albastre învăluite în cețurile difuze
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
originală a experiențelor de învățare de la coordonatele unui deziderat la realității unor experiențe școlare obișnuite, cu direcționări clare, precise, într-un climat de încredere și siguranță. In sunetul blând al acestor strategii educaționale personalizate percepem clinchetul vesel de clopoțel, foșnetul molcom al frunzelor de toamnă, chemarea întâiului catalog de învățăcei pe care dăscălița îi adună cu grijă și bunătățile în orice recreație, din prima zi de școală, până în ultima recreație profesională. Fie ca seriozitatea jocului păstorit de învățătoare să-i însoțească
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
matcă, umplând de noroi străzile. Întreaga acțiune a romanului are loc pe fundalul unei urgii a stihiilor dezlănțuite: ploaie cu găleata, furtună, beznă, revărsarea puhoaielor. Aparent poate fi singura întâmplare ieșită din comun, de vreme ce viețile locuitorilor se scurg din totdeauna molcom și previzibil. Rino trăiește din sporadice munci la o fabrică de mobilă, apoi la un șantier de construcții, crescându-și de unul singur fiul, părăsit de mamă pe când acesta avea trei luni. Este un tip irascibil, misogin, un anarhic radical
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
scriitorului ardelean. Subiectul este simplu, ca în proza lui Agârbiceanu 63: un mocan de pe Mureș, tată al unui copil întârziat mintal, crede despre fiul său că a fost schimbat la naștere de către diavol. Țăranul își povestește, pe un ton egal, molcom, aventura vieții. Într-o noapte, decide să meargă la pescuit împreună cu un prieten. Trimis de acesta înainte, să întindă plasele, mocanul simte, pentru prima dată în viață, fiorii spaimei: "Luna intrase după un brâu de nori când mi s-a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
XIX și început de secol XX - Focșani, Bacău, Piatra-Neamț, Roman, Tecuci, Bârlad ș.a. -, acolo unde, pentru a prelua o reprezentare a lui Mihail Sadoveanu devenită loc comun, pare „să nu se întâmple nimic”, în care viața își urma un curs molcom, tradițional, neafectat de schimbările trepidante pe care le cunoștea societatea timpului. Imagine falsă, sugerează autorul, preocupat să descrie și să înțeleagă mai curând transformarea, impunerea noului, modul în care comunitatea urbană se modifică radical, sub presiunea diverșilor factori modernizatori, politici
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
se zbenguiau păsărelele [...]. Mă dusei să mă așez lîngă un izvor de apă limpede, ferit de soare de către niște crengi dese. Și mă simții cuprins de o plăcere nespusă, mîncînd și bînd apa aceea minunată. Pe deasupra, o adiere dulce susura molcom prin ramuri și îmbia la odihnă. Așa încît mă întinsei pe iarbă și mă lăsai toropit de somn în răcoarea și în miresmele aerului de acolo. O mie și una de nopți, Cea de-a doua povestire a lui Sindbad-marinarul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
frumoase, cel puțin pe străzile pe care m-am plimbat eu, în 1998. Mirat, contrariat, am întrebat câțiva scriitori de acolo care-i explicația, dar, mai întâi, dacă ei știau că au femei foarte frumoase. Mi s-a răspuns firesc, molcom, că femeile slovace sunt recunoscute pentru frumusețea lor adică doar eu nu auzisem și că explicația stă în metisajul datorat întretăierii de drumuri europene la Bratislava, în istorie. Ce era așa de greu...? Liviu Antonesei: Nu mă îndoiesc că vor
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
neamului său de ciobani și de țărani, al căror suflet picură în lacrimile doinei a căror jale tremură în notele fluierului și ale buciumului". Psihologia rasei își spune așadar cuvântul (exact ca în teoriile criticului Lovinescu), îmblânzind sufletul și așa molcom al moldoveanului școlit la Paris, spre satisfacția voluntarei "franțuzoaice", care se vede din nou stăpână pe situație. Pe scurt, înclinația către "duioșie" și milă (aprobată și de propria judecată) s-ar datora moldovenismului temperamental, pe când dorința de răzbunare ar fi
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
așeză ducând mâna stângă spre mijloc, dreapta i-o ținea Ștefan strâns în ale sale după ce îi sărutase inelul cu pecete. — Să trăiești și domnia ta. Iar cu gânduri întunecate? — Iertare, măria ta. Drumul de la curțile brâncovenești până la Mitropolie în trap molcom nu dura mai mult de un sfert de ceas, așa că prințul trebuia să se grăbească. Aci, în ritmul egal al copitelor cailor, era singurul loc în care puteau vorbi fără să fie ascultați de urechi nedorite. Deodată, lui Ștefan îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din bunătăți! - De acord, Îmi șoptești tandru, la ureche. Ieșim. Albul zăpezii ne orbește. În liniștea care ne Înconjoară, se simte doar aburul cald care iese odată cu respirația noastră pe care Îl taie ca un cuțit, gerul. Încă mai ninge molcom, cu fulgi mari și deși. Mă uit În sus. Dansul lor parcă seamănă cu niște Îngeri minusculi care vin spre pământ, Însoțiți de o muzică divină. Simt mâinile tale cum mă cuprind Într-o Îmbrățișare tandră și Începem să dansăm
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
semn de iubire Domnește atâta liniște în jurul meu și iarna mi se pare ca o vrăjitoare. Parcă și-a pus capcane de fulgi de nea în ochi, n-a mai fost demult atât de acaparatoare... Pământul o primește atât de molcom și o îmbrățișează cu tandrețe, iar eu îi simt gustul pe buze: atât de candidă și, totuși, rece! Îndepărtez gerul doar cu un semn de iubire când suntem amândoi îmbrățișați. Căldura ce emană din trupu-mi, ca blana de hermină, Ți
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
rost. Îi vedem destul tot anul. — Mâine. Plătesc hotelul, las valiza în gară la Constanța și facem plajă cu ei. — Da, așa m-am gândit și eu. Astăzi ar fi prea mult. Ne simțim bine aici. Aproape de aceeași statură, cadențând molcom, priviri înviate de plăcerea dialogului. Blondul oferea în răstimpuri bruște precipitări de ritm. Celălalt zâmbea doar, masiv, prudent, și legăna jacheta de lână. Târziu, reveniră la hotel ; deschiseră fereastra, apoi cărțile. În patul de-alături, lucioasa pijama se ridică, trecu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Se afla în vecinătatea unui cuplu bizar. Un popă sau rabin dolofan, cu bărbuță argintie, se bălăcea drăgăstos lângă consoartă, ca într-un tandru leșin copilăresc și impudic. Amintirea barbișonului răsărind cu intermitențe deasupra apei, lângă delicata femeie lăptoasă, zbenguiala molcomă, puerilă, înlănțuirea ireală reveniră multă vreme. Noaptea, trenul. Călătorul pendula pe pernele compartimentului gol. Încerca să rețină sub pleoape calmul mării fraterne. Coboară, răsuciți, din troleibuze, sar de pe scările autobuzelor, vin și dinspre stațiile de tramvai. Mers grăbit, agitat. Grupuri
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în vecii vecilor! ― Pentru neamul părinților, șopti Apostol, adîncindu-și obrajii în mirosul de tămâie, uitând îndată cuvintele, ca și cum mintea lui n-ar mai fi fost în stare să păstreze nici un înțeles... Într-un târziu ușa se deschise singură, se învîrti molcom în țâțâni și se propti de perete. În bezna pervazului stătea preotul, ca o chemare mută. Popa Constantin se aplecă peste capul lui Apostol, blând ca un părinte care deșteaptă din somn un copilaș iubit: ― Scoală, fiule, și fii tare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lotru de băiet, Într-o răspînție uzată Și-ntinde-un orb mâna uscată, Hamalul trece încărcat, Și orologiile bat - Dar nimeni mai nu le ascultă De vorbă multă, lume multă. {EminescuOpIV 196} MURMURĂ GLASUL MĂRII Murmură glasul mării stins și molcom Încunjurând a Italiei insulă mândră - O luminați, a cerului stelele albe, Câmpilor noștri. Vă vărsați icoanele voastre în Tibur, Nori, zugrăviți pe câmpie umbre fuginde, Tu, măreție a nopții, a mării, a lumei Împle Italia. Mare, poartă pe undele tale
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
însă tace chitic. Tac și eu, privind în jur cu nesaț. Toată firea pare scăldată în pulbere de aur. Rugina viilor printre care pășim așează impresiile în sufletul nostru cu puterea lucrului bine făcut. Soarele ne mângâie cu o căldură molcomă și o lumină de miere. Mă simt ca și cum o zână m-ar ocroti la sânul său. Funigeii veniți de nu știu unde plutesc ca fantasme în aerul dimine ii. O liniște tihnită ne cuprinde ca o vrajă. Pășim furați de minunea fără
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în sus. În această atmosferă de pace socială ordonată, cu un mecanism bine pus la punct până în cel mai îndepărtat cătun, așa cum este Boțoaia, autorul își instalează atelierul de creație, un adevărat punct de observație, pe malul istoriei ce curge molcom prin matca ce i-a fost hărăzită de o putere nevăzută, căreia nu te poți opune. De acolo, din observatorul existent chiar în carte și în sat, autorul ridică planuri, dovedindu-se un adevărat maestru al detaliului, sugerând idei și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
gândi să mai stea. Soldații îl mai așteptau două zile. Nu mâncase, dar nu-i era foame. Își sprijini ceafa de pământ. Apoi simți ceva mătăsos și rece trecîndu-i ușor pe frunte. Zâmbi, fără să ridice pleoapele. Simți gustul vântului molcom pe buze. Se gândi la aceea pe care de câțiva ani, cu încuviințarea ei, o prefăcuse în zeiță, fără să aibă nici parte de ea, nici măcar speranță. Își aduse apoi aminte de timpul petrecut în Ta Kemet și de convorbirea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și fum s-a ridicat din fântână, ca fumul unui cuptor mare, și soarele și văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii. În ziua aceea țâșniră toate izvoarele marelui adânc și stăvilarele cerului se crăpară... Povestitorul se opri. Legănați în molcomă visare, de vin sau de povestirea sa, stăpânii țării pierdute adormiseră. Șirurile de corăbii pluteau acoperind marea. În fruntea lor deschidea drumul marea corabie regală. Apele se liniștiseră aproape cu totul. Dar unul dintre preoți îl trezi pe bătrân și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Sindromul armăsarului tânăr. Ray pare că s-a Îmbujorat. — Nu știe nimic despre cocaină, nuiașa? șoptește el cu nerăbdare În voce. — M-aș mira, zâmbesc eu. Mă uit la horoscopul meu În vreme ce, da, aproape că pot s-aud, sunetul ăla molcom și Încântător scos de labagiu ăla, Ray Lennox, fierbând În sucul lui propriu de rahat. Semnul meu e Taurul, boul. Se potrivește la greu pencă numa din ăștia am paici, mai ales bulangiul ăla patetic de Toal. Nu. Greșit! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu trosnete crâncene; la suflarea lui aprigă se rup și pomii din livezi, pe călători îi pleacă și-i supune, lovește 47 dârz în ziduri bine încheiate de piatră sau de bârne. Primăvara adie cald, topind zăpezile din munți, alunecă molcom peste locurile joase, trecând printre flori albe de măslin, umezește cu aburul mării insulele verzi, vara holdele se clatină în bătaia lui, plecându-și spicele, iar mai târziu, la treieriș, vântul suflă pe arii, grăunțele cad dese, țărâna albește de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
frâng cu trosnete crâncene; la suflarea lui aprigă se rup și pomii din livezi, pe călători îi pleacă și-i supune, lovește dârz în ziduri bine încheiate de piatră sau de bârne. Primăvara adie cald, topind zăpezile din munți, alunecă molcom peste locurile joase, trecând printre flori albe de măslin, umezește cu aburul mării insulele verzi, vara holdele se clatină în bătaia lui, plecându-și spicele, iar mai târziu, la treieriș, vântul suflă pe arii, grăunțele cad dese, țărâna albește de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
subțire de nori, în straturi de puf alb. Zarzării înmugurise și dădură în floare. Bătrânul Toma stătea la marginea patului, cu inima încrâncenată, urmărindu-i toate mișcările feciorului său, de parcă i le număra. De afară, pătrunse un dondănit de oameni, molcom, din care se desprinse o chemare: „Antoane..., măi Antoane..!“ El a sărit ca fript de pe laiță, parcă ar fi călcat pe cărbuni aprinși, cu piciorul gol. Erau câțiva oameni din Șuletea, leat cu el, cu care vorbise decuseară, când mersese
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
departe, tainică și tăcută, ca întotdeauna... CAPITOLUL V Povestiri din război... Ceara, caldă. Luna răsărise de după creastă, devreme și se suise la vreo două sulițe pe cer. Era pe la 1881... în ajun de Sânt-Ilie... La casa pădurarului, în ceardac... dondănit molcom de oameni. Anton povestea întâmplări, din război, cutremurătoare și despre Anul mântuirii... Bătrânul Toma, cu barba sprijinită în pumn, pufăind rar tabac, asculta cu fața încremenită. Și Domnica, sora lui Anton, cu Anuca în poale, netezindu-i cu degetele rășchirate
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la dreapta și la stânga, și să-i mâne spre apus... Noi, cu ochii ațintiți la vânzoleala de pe cer, am uitat de fortărețe și de turci. De departe, ca din adâncurile pământului, se auzea din când în când, câte un tunet molcom, cu ecouri în depărtări care se pierdeau în tăcerea nopții. Nu se mai vedea la doi pași împrejur. Ne uitam cu ochii țintă, acolo, unde ar fi trebuit să fie fortărețele, dar, în bezna nopții, nu le deslușeam. De jur
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]