3,149 matches
-
pământ asemeni cadavrelor după bătălie. Dintr-odată, aerul a devenit mai respirabil, oamenii Își dezmorțesc pe furiș mădularele, unii Îndrăznesc să murmure câteva vorbe la urechea cea mai apropiată. Atunci, Înaintând spre spațiul eliberat În mijlocul Încăperii, cadiul se așază În fața monarhului, coboară capul și nu rostește nici un cuvânt. Astfel Încât, atunci când, după un lung răstimp de tăcere, Nasr Îi aruncă În sfârșit, cu o asprime Înmuiată de oboseală: „Mergi și spune-le tuturor ulema din această cetate să vină În zori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
retezat; și nimeni să nu Încerce să fugă, pentru că nici un ținut nu e la adăpost de mânia mea“, toată lumea Înțelege că furtuna a trecut, că se Întrezărește o soluție și că este de ajuns ca preoții să se pocăiască pentru ca monarhul să renunțe la pedeapsă. Prin urmare, a doua zi, atunci când Omar Îl Însoțește din nou pe cadiu la curte, atmosfera este de nerecunoscut. Nasr e așezat pe tron, un fel de divan Înălțat, acoperit cu un covor de culoare Închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acelea de meseriași, arămari, fabricanți de hârtie, crescători de viermi de mătase sau sacagii, ca și comunitățile protejate, evrei, zoroastrieni și creștini nestorieni. Toți Încep prin a săruta pământul, apoi se ridică, salută din nou, cu o temenea prelungită, până când monarhul le face semn să se Îndrepte. Atunci reprezentantul lor rostește câteva fraze, apoi se retrag cu toții de-a-ndăratelea; este, Într-adevăr, interzis să-i Întorci spatele suveranului Înainte de a fi părăsit Încăperea. Un obicei ciudat. A fost oare introdus de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
le face semn să se Îndrepte. Atunci reprezentantul lor rostește câteva fraze, apoi se retrag cu toții de-a-ndăratelea; este, Într-adevăr, interzis să-i Întorci spatele suveranului Înainte de a fi părăsit Încăperea. Un obicei ciudat. A fost oare introdus de un monarh prea grijuliu În privința respectului datorat? De un vizitator deosebit de neîncrezător? Urmează demnitarii religioși, așteptați cu interes, dar și cu teamă. Sunt mai mult de douăzeci. Abu Taher n-a avut nici o dificultate În a-i convinge să vină. Dat fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Trec zece minute. Apoi douăzeci. Nici măcar cei mai tineri nu pot rămâne la nesfârșit Într-o poziție atât de incomodă. Ce-i de făcut, totuși? A te Îndrepta fără a fi primit permisiunea ar Însemna să-ți atragi singur răzbunarea monarhului. Unul după altul cad În genunchi, postură tot atât de respectuoasă, dar mai puțin istovitoare. Numai după ce ultima rotulă a atins pământul, suveranul le face semn să se ridice și să se retragă, fără a le adresa nici un cuvânt. Nimeni nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
regat. După aceea, s-au apropiat ofițeri turci, grupuri de notabilități, ca și câțiva dihkan-i, nobili de țară din satele Învecinate; ei Îi sărută suveranului piciorul, mâna, umărul, fiecare după rangul său. Apoi Înaintează un poet, recită o elegie pompoasă monarhului care, foarte repede, se arată vizibil plictisit. L-a Întrerupt pe poet cu un gest scurt, apoi i-a făcut cămărașului semn să se aplece, dându-i porunca pe care trebuie să o transmită: — Stăpânul nostru le aduce la cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
apleacă deasupra unui taler imens, plin cu dinari de aur, Începe să vâre monedele, una câte una, În gură, În vreme ce asistența numără cu glas tare. Atunci când Djahane Își Înăbușă un sughiț, gata să se Înece, Întreaga curte, În frunte cu monarhul, izbucnește Într-un râs sincer. Cămărașul i-a făcut semn poetei să se Întoarcă la locul ei; s-au numărat patruzeci și șase de dinari. Numai Khayyam nu râde. Cu privirea pironită asupra lui Djahane, caută să Înțeleagă sentimentul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-te, deci, prieten al hanului, Îi aruncă Abu Taher de Îndată ce au părăsit palatul. Voioșia sa e pe măsura neliniștii care i-a uscat gâtlejul, dar Khayyam răspunde cu răceală: — Vei fi uitat oare proverbul care spune: „Marea nu cunoaște megieși, monarhul nu cunoaște prieteni“? — Nu disprețui ușa care ți se deschide, cariera ta la curte mi se pare deja croită! — Viața de curte nu e pentru mine; unicul meu vis, unica ambiție este aceea de a avea, Într-o zi, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lumină, dar hanul era acolo, și cadiul, și Întreaga curte, iar privirea ta s-a oferit. Ca atâția alți bărbați, ai hotărât să nu te oprești. La ce bun să-ți sfidezi soarta, la ce bun să-ți atragi mânia monarhului pentru o biată femeie, o văduvă care nu ți-ar aduce În chip de zestre decât o limbă ascuțită și un nume de rușine? Omar se simte Înlănțuit de o forță misterioasă, nu reușește nici să se miște, nici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
De două ori pe zi, hanul iese, urmat de alaiul apropiaților. Merge să inspecteze o bucată de zid, poporul și soldații Îl primesc cu urale. Pe parcursul uneia dintre ieșiri, unii locuitori tineri ai cetății au căutat să se apropie de monarh. Ținuți la distanță de străji, ei strigă că sunt gata să lupte alături de soldați, să moară ca să apere orașul, pe han și dinastia. Departe de a se bucura de inițiativa lor, suveranul ăși iese din fire, Își Întrerupe vizita și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aveau nici un motiv să-l prefere pe cutare suveran turc cutărui altuia. Se rugau, totuși, căci lucrul de care se temeau era schimbarea de stăpân, cu cortegiul ei de masacre, de suferințe, cu inevitabilele sale jafuri și prădăciuni. Trebuia ca monarhul să depășească orice limită, să supună populația unor biruri exagerate, unor nedreptăți continue, pentru ca ei să ajungă să-și dorească să fie cuceriți de un altul. Nu era cazul lui Nasr. Dacă nu era cel mai bun dintre stăpânitori, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
neplăcute. Ca În acea rece zi de februarie, când i s-a căutat nod În papură, Într-o dispută memorabilă, legată de un catren de tinerețe ajuns la urechea unui invidios. Divanul colcăie, În acea zi, de literați cu turban, monarhul e copleșit, Își contemplă curtea cu o deplină fericire. Când sosește Omar, disputa e deja angajată În chestiunea care-i frământa atunci pe clerici: „Universul ar fi putut fi mai bine creat?” Cei care răspund „da” pot fi acuzați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
direct de ofițerii țarului; În schimb, englezii obținuseră, pe nimic, dreptul de a exploata toate resursele miniere și forestiere ale țării, ca și pe acela de a administra sistemul bancar; austriecii puseseră, la rândul lor, mâna pe poștă. Cerându-i monarhului să pună capăt absolutismului regal și concesiunilor străine, Djamaledin era convins că va Întâmpina un refuz. Or, spre marea sa surpriză, șahul Îi acceptă toate condițiile și promise să se dedice modernizării țării. Djamaledin merse, așadar, să se instaleze În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că aceasta ar fi contrară Legii lui Dumnezeu. Alegeri? Curtenii l-au avertizat că, dacă ar accepta să-și pună În discuție autoritatea, ar sfârși ca Ludovic al XVI-lea. Concesiunile străine? Departe de a le anula pe cele existente, monarhul, aflat tot timpul În lipsă de bani, trebuia să contracteze altele noi: a Încredințat unei societăți engleze, pentru suma modestă de cincisprezece mii de lire sterline, monopolul tutunului persan. Nu numai exportul, ci și consumul intern. Într-o țară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acest comerț era dintre cele mai profitabile. Înainte ca vestea acestei ultime cedări să fie anunțată la Teheran, erau distribuite În secret pamflete care-l povățuiau pe șah să revină asupra hotărârii sale. Un exemplar fu lăsat chiar În dormitorul monarhului, care-l bănui pe Djamaledin că este autorul pamfletului. Îngrijorat, reformatorul se decise să intre În stare de răzvrătire pasivă. E un obicei pesan: când o personalitate se teme pentru libertatea sau pentru viața sa, se retrage Într-un vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din urmă armă care-i mai rămânea pentru a-l face pe șah să cedeze. Indiferent de consecințe. Îi scrise, așadar, o lungă scrisoare conducătorului suprem al credincioșilor persani, cerându-i să-și folosească autoritatea pentru a-l Împiedica pe monarh să le dea necredincioșilor pe nimic bunurile musulmanilor. Urmarea ai putut s-o vezi În ziare. Presa americană, Îmi aduceam aminte, relatase, Într-adevăr, că marele conducător al șiiților pusese În circulație o proclamație uluitoare: „Orice persoană care va consuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
venirea”. De azi pe mâine, nici un singur persan nu-și mai aprinse vreo țigară. Narghilelele, celebrele kalyans, au fost puse la locul lor sau sparte, negustorii de tutun au tras oblonul. Până și printre soțiile șahului prohibiția fu respectată strict. Monarhul Își ieși din minți, Îl acuză, Într-o scrisoare, pe conducătorul religios de iresponsabilitate, „pentru că nu-i păsa de consecințele grave pe care privarea de tutun le-ar putea avea asupra sănătății musulmanilor”. Dar boicotul se Înăspri și fu Însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
L-am Întâlnit acolo, am discutat Îndelung cu el; mi se părea descumpănit, nu făcea altceva decât să repete: „Șahul trebuie răpus”. Era un om rănit, umilit, nu se gândea decât să se răzbune. Cu atât mai mult cu cât monarhul, urmărindu-l cu ura sa, Îi scrisese Lordului Salisbury: „L-am expulzat pe acest om pentru că acționa Împotriva intereselor Angliei, și unde merge el să se refugieze? La Londra”. Oficial, i se răspunsese șahului că Marea Britanie era o țară liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sale. Justificarea e simplă: În ținuturile musulmane, nu există nici măcar un singur colț În care să pot trăi la adăpost de tiranie. În Persia, am vrut să mă refugiez Într-un sanctuar care beneficiază, după tradiție, de deplină imunitate, soldații monarhului au intrat acolo, m-au smuls din mijlocul sutelor de vizitatori care mă ascultau, și, aproape fără o nefericită excepție, nimeni n-a mișcat, nici n-a cutezat să protesteze. Nici un loc de cult, nici o universitate, nici un adăpost În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spuneți, fără Îndoială: cum aș putea oare să mă Înfățișez, În fața unui reprezentant al guvernului persan, cu recomandări din partea unui proscris? Aflați că am discipoli pretutindeni, În toate orașele, În toate mediile, până și În cel mai apropiat anturaj al monarhului. Acum patru ani, când mă găseam la Londra, publicam, Împreună cu un prieten armean, un ziar care pornea, sub forma unor mici colete discrete, spre Persia. Șahul s-a alarmat, l-a convocat pe Ministrul Poștelor și i-a poruncit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
covoarele și servitorii tăi. — Care sunt monedele străine care au curs În Persia? — Imperialii rusești, carboavele și ducații din Olanda. Monedele franceze și engleze sunt foarte rare. — Cum se numește actualul rege? — Naser al-Din Șah. Se spune că este un monarh excelent. — Da, este nespus de binevoitor În privința străinilor și extrem de generos. E foarte instruit, cunoaște istorie, geografie, desen; vorbește franceza și stăpânește foarte bine limbile orientale: araba, turca și persana.” Odată sosit la Trapezunt, m-am instalat la Hôtel d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu prilejul suirii pe tron, de un tălmaci ca să se adreseze supușilor săi. Se părea, totuși, dobândise, de-atunci, o mai bună cunoaștere a persanei. Trebuie spus că timpul nu-i lipsise. La sosirea mea la Teheran, În aprilie 1996, monarhul se pregătea să-și aniverseze jubileul, cel de-al cincizecilea an de domnie. În onoarea lui, orașul era pavoazat cu stema națională, purtând simbolul leului și soarelui, veniseră notabilități din toate provinciile, numeroase delegații străine și, deși cei mai mulți dintre delegații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tulburată; ori de câte ori deschide gura, face rău cauzei noastre. — Unde se află acum? De câteva săptămâni, trăiește În mausoleul de la Șah-Abdul-Azim, vagabondând prin grădini sau pe coridoare, printre clădiri, vorbindu-le oamenilor despre arestarea lui Djamaledin, Îndemnându-i să-și răstoarne monarhul, povestindu-și propriile suferințe, strigând și gesticulând. Nu Încetează să repete că seyyed Djamaledin este Imamul Timpului, cu toate că persoana vizată i-a interzis să mai profereze fraze atât de nesăbuite. Nu țin deloc să fiu văzut În tovărășia lui. — Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
loc, mă scutură de umeri. — Vino-ți În fire, Într-un sfert de ceas ești un om mort! Ceea ce mi-a adus la cunoștință Fazel, În câteva fraze Întretăiate, avea să știe lumea Întreagă, din ziua următoare, prin magia telegrafului. Monarhul se dusese, la amiază, la sanctuarul de la Șah-Abdul-Azim pentru rugăciunea de vineri. Era Îmbrăcat În veșmântul de gală confecționat pentru jubileul său, cu fire de aur, podoabe de turcoaz și smarald, tocă Împodobită cu pene. În marea sală a sanctuarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
idee de a se deghiza În mullah”. Ceea ce nu era prea departe de adevăr, totuși. Deși, pentru Șirin, premizele revoltei vor fi fost sesizabile din anul 1900, de la cura la Contrexéville a șahului. Dornic să meargă acolo Împreună cu suita sa, monarhul avusese nevoie de bani. Cum vistieria sa era goală, ca de obicei, Îi ceruse un Împrumut țarului, care-i dăduse 22,5 milioane de ruble. Arareori a existat un dar mai otrăvit. Ca să se asigure că vecinul de la sud, aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]