1,112 matches
-
49 Ibidem. 50 P. Miquel, op. cit., p. 66. J. Fleckenstein, op. cit., p. 140. Istoria diplomației, I, p. 111. 51 M. Bloch, op. cit., p. 259. Gh. Bichicean, Monarhia și Adunările de stări în Europa medievală. Dreptul la rezistență și limitarea puterii monarhice, A.T.U., Sibiu, 1996, pp. 21-29. 52 Gh. Bichicean, Monarhia și Adunările de stări în Europa medievală, ed. a II-a, Thausib, 2000, p. 26. 53 H. Pinnow, Histoire d'Allemagne, Paris, 1931, p. 21. R. Manolescu, Istoria Evului
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a "precarității" poziției stărilor pentru statele germane: monarhul avea în realitate deplinătatea dreptului, stările dispunând de acesta numai în limita privilegiilor, reînnoite la fiecare schimbare de domnie. Observația lui Tezner se poate raporta însă la o perioadă târzie, a absolutismului monarhic, când regele este deja considerat "deasupra legii" (princeps legibus solutus). Teoria lui a deschis o aprinsă polemică, în care a intervenit și Rachfahl, susținător al caracterului constituțional al stărilor, care reprezintă și sunt "țara" față de principe. Teoria originii adunărilor se
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
care vor vedea în noua lor prosperitate semnul unui succes demn de a fi onorat. Astfel se explică faptul că în această parte a Europei o societate legitim organizată prin fragmentarea feudală în interstiții urbane sau ecleziastice preexistă dezvoltării statelor monarhice centralizatoare. Aceasta este și baza prealabilă pe care Biserica are inițiativa de a crea instituțiile medievale reprezentative nu-mite în funcție de zonă state generale, dietă, Cortis, casa comunelor sau a seniorilor, în care puterii regale i se opun mandatarii celor trei clase
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
recentă, ce separa lumea ex-comunistă de democrațiile occidentale. În intervalul secolelor XV-XVIII, iobăgia dispare pe spații largi în Europa de Vest, cel puțin în formele sale cele mai dure, în vreme ce în Europa de Est toc-mai se instalează, cu o intensitate fără asemănare. Deși absolutismul monarhic se instalează în același timp în ambele regiuni, el nu are nici aceeași față, nici aceeași semnificație. Absolutismul regal din Vest se poate interpreta ca "o compensație pentru dispariția iobăgiei" și acesta se dezvoltă într-un context din ce în ce mai urban, asupra
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
statului modern, creînd premizele naționalismului de după 1800. Ideea de frontieră, așa cum o înțelegem noi astăzi, începe să existe abia în secolul al XVII-lea ca urmare a tratatelor Westphalice din 1648.85 Accepția teritorială a ideii de naționalitate definește statul monarhic absolutist, conferind termenului de națiune înțelesul său actual, politic și geografic totodată. În consecință, na-țiunile medievale trebuie considerate dintr-un alt punct de vedere, unul politic, desigur, dar nu numai atît, ci și antropologic, dacă putem spune așa. Privind din
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ca acela al sfîntului de la Reims. De asemenea, monarhii spanioli nu au făcut nicio-dată caz de talente miraculoase vindecarea scrofulozei, de exemplu, cum se credeau obligați s-o demonstreze regii Franței sau suveranii normanzi ai Angliei. Între spanioli și instituția monarhică nu există o astfel de distanță. Regii nu aveau nici o nevoie de "escrocheriile de dincolo de Pirinei"105 pentru că du-pă secolul al XV-lea identitatea lor politică era suficient de puternică. Națiunile medievale Nu e cazul să luăm drept literă de
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
diferit de ideea patriotismului național al secolelor XIX-XX. Fragmentate în caste, urmînd mai curînd un pricipiu al incomunicabilității, ansamblurile sociale ale Evului Mediu sau ale vechiului regim au ignorat total omogenitatea culturală a societăților industriale. Acestea făceau parte din state monarhice a căror logică politică nu necesita deloc mobilizarea popoarelor. Acestea puteau rămîne acolo unde se aflau, fără ca guvernanții să le solicite în alt mod decît ca mînă de lucru pentru pămînturi, pentru noile șantiere sau pentru armatele cu efective reduse
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
poporului.Punctul de plecare al acestei schimbări constă în lupta corporațiilor de artizani împotriva patriciatului urban ce bulversează Florența și mai ales Flandra, în special la Gand în 1379 sub egida lui Van Artevelde. Fenomenul afectează de asemenea și statele monarhice prin revolte conduse de Étienne Marcel la Paris (1357-1358) sau prin cea purtată de Van Tyler în Anglia (1384). Ea se manifestă în chipuri multiple care, adesea, reînvie "erezii sociale"117 de tip albigeois, jacquerii țărănești clasice ca acea din
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de "toscanofoni" fac astfel încît 10 % dintre persoane îi înțeleg în mod pasiv.153 Mai rămîne să aflăm esențialul. Cum au putut aceste limbi să devină naționale fără a fi familiare imensei majorități? Nu trebuie să ne înșelăm asupra centralismului monarhic cînd acesta a existat, cu atît mai mult asupra fondatorilor intelectuali ai sintaxei și vocabularului recunoscute mai tîrziu drept norme literare. În Anglia, Wycliffe realizează o traducere deja clasică a Bibliei din 1382. În Spania, Antonio de Nebrija publică o
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
o manieră ce nu-l contrazice cu nimic pe Hobbes. Ambii, ca și Hobbes, consideră că națiunea este regele, acest Léviathan 159 a cărui putere nu are limite pentru că el se identifică cu supușii săi. Însă în același timp, statul monarhic se modernizează profund. În Franța mai cu seamă, birocrația devine "rațională", o dată cu reformele lui Turgot, Malesherbes și Maurepas de după 1750, sau cu crearea semnificativă a școlii de drumuri și poduri. Presiunea fiscală este în creștere. În Anglia, aceasta trece de
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
1783 și la 27 % în 1801160, în timp ce acestă prelevare atinge în Europa de Vest o creștere între 15 și 30 % în secolul al XVIII-lea, față de 5-10 % în secolul al XVII-lea și 3-5 % în secolul al VI-lea161. Această schimbare a statului monarhic afectează profund întreaga Europă, în mod deosebit țările mai puțin dezvoltate supuse unor despoți luminați cum ar fi în Prusia Frederic II, apoi Frederic Guillaume III, în Austria Josef II, în Spania Charles III și chiar în Portugalia. În cazul
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
numărul cît și mizeria. Societatea civilă britanică atinsese stadiul de ma-turitate încă din 1750. Însă ea excludea poporul și avea toate motivele să rămînă insensibilă față de ideea unei comunități naționale lărgite la nivelul întregii populații. Devenită mai puternică decît puterea monarhică, societatea conducătoare nu încearcă nici o nevoie de-a reclama un sprijin popular, de care se temea mai mult decît de orice. În fapt, cînd elitele britanice vorbeau despre "binele public" se refereau la binele lor ce era foarte diferit de
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
manieră diferită, în altă parte. Peste tot în Europa se simțea o nevoie presantă, desigur, în grade diferite, de a reînnoi in-dicii de autoritate, întrucît moartea fizică sau simbolică a regi-lor crease o atmosferă de deteriorare, de abandonare a prince-piului monarhic propriu Vechiului Regim. Sigur, englezii, ce inauguraseră seria regicidelor moderne decapitîndu-l pe Charles I în 1649, au putut să amortizeze progresiv această transgresie ireversibilă a unei ascultări, pînă atunci sacre. Dar către sfîrșitul secolului al XVIII-lea, asemenea asasinate s-
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Vechiul Regim, prin Testamentul politic al lui Richelieu; fuseseră aplicate du-pă tratatul de la Utrecht, pentru a delimita provincia franceză Dauphiné de regiunea învecinată a Piemontului; în plus, existau de mult, în stare latentă în opinia publică. Cu toate acestea, guvernanții monarhici nu le luaseră deloc în serios, ministrul Vergennes, spre exemplu, argumentînd că "Franța, așa cum este constituită, trebuie mai curînd să se teamă de extinderi decît să le provoace". În ianuarie 1793, Danton adoptă o cu totul altă atitudine: "Hotarele Franței
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
nordică se organizează într-un număr restrîns de mari unități politice și nimic nu anunță încă proliferarea micilor State din sud-est, prin dezmembrarea imperiilor turc și austriac. Obosiți de atîtea războaie fals liberatoare, europenii par a consimți la restaurarea legăturilor monarhice și a reparațiilor teritoriale pe care Herder le găsea bizare. Bizareria acestora se păstrează cu unele simplificări. Italia rămîne împărțită în opt state, dar noua Confederație germanică nu adună decît 39 de state suverane din cele 320 cît avea Sfîntul
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fost integrate în Confederația germanică în vreme ce altele nu se bucură de această onoare. Aceste edificii baroce sînt atît de fragile și vulnerabile încît suveranii trebuie să le susțină invocînd rațiunea divină devenită deja anacronică, nu atît pentru a sacraliza autoritatea monarhică cît pentru a mai potoli cel puțin, febra naționalistă. Ar fi greu de găsit un alt liant mai bun, capabil să concilieze popoare heteroclite care, din fericire, împărtășesc aceeași religie, și cu atît mai mult, populații de confesiuni diferite. Mistic
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
regăsit. Instrumentele acestei acțiuni sînt cu-noscute; ele aparțin repertoriului perfect rodat al ritualurilor inventate în secolul al XIX-lea de către naționalismul de stat și versiunea sa liberală și civică. Acest repertoriu este folosit în Anglia, unde exaltarea deliberată a legăturii monarhice se oprește la vremea reginei Victoria, și unde celebrările pe jumătate regale, pe jumătate parlamentare percepute ca fiind tradiționale nu sînt în realitate cu nimic mai vechi. În sens mai larg, rețetele acestui ritual au servit în ansamblul întregii Europe
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
august 1944. Monarhia s-ar număra printre acele "instituții fundamentale pe care nu s-a gândit nimeni să le atingă". Să fi fost Călinescu atât de naiv încât să fi crezut în ideea unei monarhii comuniste sau a unui comunism monarhic? În fine... Acuză fățiș epurarea din universități a cadrelor cu păcate politice. Dă în vileag o realitatea cumplită, neconvenabilă oficialităților: foametea cumplită, mizeria, invazia de purici, lipsa săpunului, prețurile enorme, umilirea intelectualilor. De data aceasta, publicistica sa nu mai e
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
noneroic, apare oa nouăa poeticăa urbană, cu un nou potențial. Din punct de vedere al filozofiei istoriei, odată cu trecerea la modernitate, s-a trecut de la spațiu la timp, de la substanțialitate la fluiditate, de la seria tradiție, pământ, cetate, castel, nobilime, absolutism monarhic, renta funciară, proprietate imobiliară la seria mare, monarhie parlamentară, oraș, burghezie, comerț, bani, proprietate mobilă [v.Patapievici, p.154]. Orașul este un spațiu care are ca vocație distribuirea și transferul de sensuri și de valori grație unui schimb continuu. Individul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Pariziana, în special, efectuează o ruptură în această schemă. Din punct de vedere intelectual, femeile franceze ies în evidență în secolul al XVII-lea, epoca în care se dezvoltă viața mondenă și se răspândește cultură. În tradiția franceză a societăților monarhice și de viață la curte sexele erau amestecate, iar schimbul lor permanent da naștere unui farmec subtil al relațiilor. Microcosmosul parizian amintește de atmosfera care prevală altă dată la Curte, atmosfera în care doamnele își au cuvântul lor de spus
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și Spania, Portugalia, Polonia, Ungaria și regatele scandinave, în timp ce în Germania și Italia sistemul privilegiilor de tip feudal a rezistat încă mult timp. Emanciparea de sub tutela tradiționalelor puteri universale și crearea unor domenii teritoriale permanente a fost rodul consolidării instituțiilor monarhice structurate în jurul suveranului și a curții sale. Procesul a fost întărit (așa cum am amintit mai sus) de criza papalității (captivitatea de la Avignon și marea schismă a Occidentului) și de primele deficiențe ale unității și stabilității doctrinare a Bisericii prin răspândirea
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
lui Constantin cel Mare și a urmașilor săi a existenței în Răsăritul creștin a acestei "Biserici imperiale", însă nu putem "izola" această înțelegere de Occident, pentru că și acolo s-a creat tot un "imperiu eclezial" în care, până la consolidarea instituțiilor monarhice naționale structurate în jurul suveranului și a curții sale, papa a jucat un rol de conducător chiar politic, poate de multe ori identificat cu un fel de "suveran al suveranilor". Așadar, dacă ne referim și la latura în care Biserica a
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
unui astfel de subiect, dar, pentru a înțelege cât de cât care e miza descentralizării, se cuvine amintită măcar tradiția de organizare a statului căreia România i se alătură. Franța, prin revoluția sa celebră care a decapitat (la propriu!) principiul monarhic, instituind, în loc, o Republică autoritaristă și centralizantă, bazată legislativ pe Codul lui Napoleon (cel care impune preeminența clară a statului în defavoarea cetățeanului, care evacuează credința și viața religioasă din spațiul public și școală, care transformă birocrația în regulă și nou
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
care o avem despre Finlanda este aceea că au existat și de aici membri care s-au alăturat celor 80 de delegați prezenți la "Convorbirea cu delegațiile muncitorești străine" care a avut loc în data de 5 noiembrie 1927642. Soluția monarhică, articol semnat de Gheorghe Grigurcu, reprezintă o meditație asupra modului în care cursul istoriei a influențat destinul monarhiei. Autorul articolului pomenește numele Finlandei în contextul "în care președintele republicii are un rol și mai estompat decât un suveran, un rol
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
strategiei editoriale. Studiu de caz: Editura Humanitas, în "Transilvania", nr. 5-6, 2012, p. 147. Graur, Valeriu, Războiul dezrobirii, în William Totok, Sacrificarea lui Antonescu pe altarul diplomației (IV), în "Observator cultural", nr. 77, august 2001, p. 16. Grigurcu, Gheorghe, Soluția monarhică, în "Acolada. Revistă lunară de literatură și artă", an V, nr. 9, septembrie 2011, p. 28. Groza, Caudiu, În "Atelier". La Baia Mare, în "Tribuna", serie nouă, an X, nr. 213, 16-31 iulie 2011, p. 20. Guro, Elena, Poeme, în "Familia
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]