5,397 matches
-
devin proprietarii celei mai mari mori cu aburi din țară. La 14 mai 1853, domnitorul Grigore Ghica i-a acordat lui Panaite Frangopolo un privilegiu exclusiv în vederea înființării unei „mori mehanice” în Galați. Odată cu acel hrisov, Frangopolo a obținut și monopolul măcinării făinii prin mijloace mecanice în Galați pe timp de 20 ani, cu condiția ca moara să intre în funcțiune într-un an și jumătate de la emiterea privilegiului. Acel act domnesc a provocat proteste din partea lui Gueldry, care a pretins
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ca moara să intre în funcțiune într-un an și jumătate de la emiterea privilegiului. Acel act domnesc a provocat proteste din partea lui Gueldry, care a pretins că prin acordarea privilegiului sus-amintit lui Frangopolo i s-ar încălca dreptul său de monopol, care se extindea asupra tuturor târgurilor libere din Moldova. Protestul lui Gueldry a fost respins de către Consiliul Administrativ sub motivul că privilegiile sale au valabilitate numai în acele târguri și orașe în care el ar fi înființat mori, ceea ce nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
obținuse Frangopolo. Prosper Durand era un negustor francez, care avea și în București o moară mecanică și se pare că mai era și un bancher cunoscut. La 20 martie 1856 însă, exceptându-se moara lui Gueldry, a fost anunțată desființarea monopolurilor în domeniul morăritului mecanic. În urma insistențelor lui Durand, avându-se în vedere și faptul că el deja comandase în Franța mașinile pentru punerea în funcțiune a morii, mașini pe care nu le-a putut aduce în țară din motive independente
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pentru punerea în funcțiune a morii, mașini pe care nu le-a putut aduce în țară din motive independente de voința sa, adică din cauza războiului, domnitorul a mai făcut o excepție și pentru Durand, acordându-i la 25 aprilie 1856 monopolul măcinării mecanice în orașul Galați pe timp de 10 ani. La 19 martie 1858, moara a intrat în funcțiune. La acea dată, moara era condusă de către Lucien Gosme, care era gerant al companiei Durand. În iunie 1860, se anunță însă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Catargiu și „compania” în 1853, spătarul Iacovachi Fătu în septembrie 1855, sardinezul G. Pertica, Rudolf Kugler, Alecu Cuza, Panait Donici și Grigore Cozadini etc. Unora dintre ei, acelora care au cerut privilegii după martie 1856, când s-a proclamat desființarea monopolului măcinării mecanice, li s-a refuzat privilegiile exclusive cerute, iar altora, cărora li s-a acordat, nu știm dacă intențiile lor au fost puse sau nu în practică. Informațiile documentare ne îngăduie, fără să ne ofere amănunte, să adăugăm că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
jumătate de galben de fiecare vită tăiată în întreprinderea sa. La 26 iulie 1844, domnitorul Moldovei a acordat lui Goldner autorizația de a întemeia fabrica proiectată de acesta din urmă. Condițiile oferite de Goldner au fost acceptate, precizându-se că monopolul producerii mecanice a conservelor se limita la zece ani, iar importul de vite pentru fabrică era îngăduit numai atunci când Goldner nu va putea să asigure nevoile întreprinderii sale cu vitele din Moldova. Nu știm când anume a intrat în funcțiune
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
producție, căpătând forțe noi în lupta împotriva concurenței străine pe calea dezvoltării unei industrii naționale. Însă nu-i mai puțin adevărat că desființarea fabricii lui Bühl demonstrează cât de dăunătoare pentru dezvoltarea industriei moldovene erau așa-zisele privilegii exclusive și monopolurile care, neîmpiedicând concurența străină, formau o stavilă în calea sporirii numărului de întreprinderi industriale mecanice în ramura respectivă. O altă încercare de fondare a unei fabrici de postav a fost făcută în 1858 de către un alt fost director al fabricii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în acea epocă a fost un proces dificil. Dificultatea provenea nu numai din urmările nefaste ale concurenței externe, din lipsa de specialiști, din lipsa de credit, ci și din politica economică inconsecventă a statului. Până în 1857 a fost în vigoare monopolul producției și al desfacerii atât a lumânărilor de stearină, cât și a celor de seu. Începând cu acel an, statul, păstrând monopolul eforiilor asupra producției și desfacerii de lumânări de seu, a desființat monoplul producției și al desfacerii lumânărilor de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
din lipsa de credit, ci și din politica economică inconsecventă a statului. Până în 1857 a fost în vigoare monopolul producției și al desfacerii atât a lumânărilor de stearină, cât și a celor de seu. Începând cu acel an, statul, păstrând monopolul eforiilor asupra producției și desfacerii de lumânări de seu, a desființat monoplul producției și al desfacerii lumânărilor de stearină, proclamând principiul liberei producții și desfaceri a acestui produs. El a încurajat, după cum am văzut, fabricarea lumânărilor prin acordarea de scutiri
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și desfaceri a acestui produs. El a încurajat, după cum am văzut, fabricarea lumânărilor prin acordarea de scutiri de plată a taxelor la export lui Th. Ghica și celorlalți întreprinzători. Dar nu toate aceste măsuri au fost puse în practică. Desființarea monopolului asupra producției și desfacerii lumânărilor de stearină, de pildă, n-a fost pusă în aplicare în mod consecvent. Invocând deficitul financiar al unor eforii, statul, încălcând propria-i hotărâre, a continuat să acorde privilegii exclusive unor solicitanți, care se angajau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o „prosfora” (taxă) eforilor. Ioseph Gering s-a plâns Sfatului Administrativ că în 1860 i-a fost oprită „fabrica” sa de lumânări din Piatra Neamț „sub cuvânt de prosfora la Eforie ca să plătescu”. El s-a „jăluit însă în zadar că monopolul este acum ridicat”. În concluzie, subliniem că în ramura producției de lumânări au funcționat între anii 1848 și 1864 cel puțin trei fabrici de lumânări, două mai mici și una mai mare. Aceasta din urmă, cea mai mare întreprindere industrială
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
33.815 lei, dând un material finit („sticle și geamuri”) în valoare de 60.000 lei anual. La 19 ianuarie 1855, A. Cihac aducea la cunoștința Sfatului Administrativ că a început pregătirile „pentru înființarea unei sticlării, fără nici o pretenție de monopol”. Nu știm însă dacă Cihac intenționa să construiască o manufactură sau o fabrică și nici dacă și-a pus în practică proiectul. Așadar, între anii 1848 și 1864 a funcționat în Moldova o singură instalație mecanică de producere a sticlei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mai bucura de favorurile cu care îl copleșise Mihail Sturdza. Atunci când în 1852, la expirarea privilegiului primit în 1841, Gh. Asachi a cerut lui Grigore Ghica un privilegiu exclusiv pe doisprezece ani, cererea a fost respinsă sub motivul că „nu monopolul, ci calitatea cea bună și prețul cel măsurat fac concurența atât întru perfecția lucrului, cât și întru întrebarea lui”, iar în 1856 motivul respingerii a fost că fabrica lui Asachi „nu mai este un ram nou” pentru a se bucura
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Asachi nu avea capital suficient pentru a extinde și perfecționa fabrica, iar pe de altă parte, el nu mai ocupa în vremea lui Gr. Ghica poziția pe care o avusese sub domnia lui Mihail Sturdza, pierzând, o dată cu expirarea dreptului de monopol obținut în 1841, și privilegiile inițiale. Dacă adăugăm la aceasta și concurența puternică a celor 12 întreprinderi de producere a hârtiei din Transilvania, care, asociindu-se, au redus prețul topului de hârtie de la 25 lei la 18 lei, declarând „războiul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
breslele de după intrarea în vigoare a Regulamentului Organic au pierdut din rigiditatea cu care era reglementată cantitatea și calitatea producției, promovarea de la o treaptă la alta în ierarhia breslei, primirea de noi membri etc. După cum se știe, Regulamentul Organic desființează monopolul breslelor de producție și de vânzare, deschide larg porțile breslelor oricui dorește să se califice ca meșteșugar și să practice această profesiune, cu condiția să plătească patentă. Mai mult, oricine se poate califica drept meșteșugar sau calfă, chiar în afara breslei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ritm mai rapid decât în epoca precedentă. Cei mai numeroși dintre lucrătorii de la saline, rufetașii, aveau în folosință terenuri pe care practicau agricultura ca o îndeletnicire complementară, izlazuri pe care creșteau vite, se foloseau de păduri, de anumite drepturi de monopol asupra unor iraturi ale Tg. Ocna. Or, în perioada 1848-64, pământurile lor erau rășluite sistematic, iraturile trecuseră asupra eforiilor, încât și această categorie de lucrători se afla în plin proces de despărțire de mijloacele de producție, proces care, ce-i
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
puterea aburului, ci cea naturală sau animală, volumul producției industriei mecanice în raport cu cel al industriei meșteșugărești era mult mai scăzut, deținând o pondere mică în producția industrială a țării. Adăugând la cele de mai sus politica economică a statului, de la monopolul pe ramură, atribuit primei întreprinderi mecanice întemeiate, la monopolul de stat sau particular asupra multor categorii de mărfuri, apoi liber schimbismul proclamat în 1859 politică oficială de stat, prin care porțile țării au continuat să rămână larg deschise concurenței străine
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
industriei mecanice în raport cu cel al industriei meșteșugărești era mult mai scăzut, deținând o pondere mică în producția industrială a țării. Adăugând la cele de mai sus politica economică a statului, de la monopolul pe ramură, atribuit primei întreprinderi mecanice întemeiate, la monopolul de stat sau particular asupra multor categorii de mărfuri, apoi liber schimbismul proclamat în 1859 politică oficială de stat, prin care porțile țării au continuat să rămână larg deschise concurenței străine, în sfârșit, lipsa de capital și credit, insuficiența mijloacelor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și inedite, de natură să ne ofere fie și un minimum de certitudine asupra datelor pe baza cărora tragem concluzii. Socotim că erorile care n-au putut și nu pot fi corectate nu modifică concluziile generale care se impun. Abolirea monopolului otoman asupra comerțului exterior (1829), anularea unor taxe și practici feudale interne, instituirea prin Regulamentul Organic a unui regim de ordine relativă în administrație și finanțe, obținerea de către orășeni a unor drepturi limitate de autoconducere și îndeosebi rapida dezvoltare a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Marea majoritate a târgușoarelor și multe din capitalele de ținut (Dorohoi, Vaslui, Fălciu, Romanul până la mijlocul secolului al XIX-lea) erau proprietăți particulare, boierești și mănăstirești. Locuitorii lor aveau obligații feudale. Dreptul de a vinde bunurile de primă necesitate era monopol al proprietarilor. Chiar în orașele zise libere, libera concurență era îngrădită; asupra desfacerii bunurilor de primă necesitate (pâine, carne, băuturi, iluminare) era instituit monopolul eforiilor. Imigrarea țăranilor în orașe era împiedicată prin prevederile restrictive ale Regulamentului Organic și, ulterior, prin
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și mănăstirești. Locuitorii lor aveau obligații feudale. Dreptul de a vinde bunurile de primă necesitate era monopol al proprietarilor. Chiar în orașele zise libere, libera concurență era îngrădită; asupra desfacerii bunurilor de primă necesitate (pâine, carne, băuturi, iluminare) era instituit monopolul eforiilor. Imigrarea țăranilor în orașe era împiedicată prin prevederile restrictive ale Regulamentului Organic și, ulterior, prin așezământul din 1851. În pofida principiilor proclamate prin Regulamentul Organic, circulația oamenilor precum și a mărfurilor se lovea de numeroase piedici (taxe de intrare în orașe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
chiar în târgurile cu activitate industrială mai avansată, ca de pildă Tg. Ocna și Piatra, fără să mai vorbim de micile târguri particulare, în care majoritatea populației o formau birnicii clăcași, care se ocupau cu agricultura, și unde trona atotputernicia monopolurilor și a privilegiilor proprietarilor feudali. Târgoveții aveau reglementate relațiile cu proprietarii pe baza unui hrisov asemănător chartei, pe care orășenii din Europa apuseană o obțineau în Evul Mediu de la rege în vederea asigurării independenței lor. Numai că la noi hrisovul era
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ei cu o parte a boierimii și rolul pe care l-a jucat această din urmă pătură socială în evenimentele epocii. Categoria socială a marii burghezii din orașele Moldovei era compusă din câțiva mari bancheri, antreprenori care luaseră în regie monopolurile desfacerii bunurilor de larg consum în orașe și câțiva negustori de cereale și mărfuri de lux. Mulți dintre ei erau legați într-o măsură mai mare sau mai mică de boierimea feudală, de procedeele tipic feudale aplicate în domeniul aprovizionării
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
relațiilor feudale. Burghezia mijlocie era alcătuită din starostii de bresle, din o parte a meșterilor și negustorilor patentari de starea I-a și a II-a ș. a., care beneficiau și ei de regimul feudal în măsura în care aveau acces la dobândirea monopolului asupra unor antreprize, la conducerea breslelor și a eforiilor. Ei puteau fi aleși în acest din urmă organ când depășeau vârsta de 30 de ani, aveau un capital negustoresc de 25.000 lei, o casă și erau pământeni. O dată ajunși
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ahtiați după brațe de muncă necesare punerii în valoare a uriașelor suprafețe funciare virgine. Nu intră în obiectul studiului de față analiza detaliată a tratatului din 1774. Vom sublinia doar că, prin reconfirmarea autonomiei Principatelor, prin lărgirea fisurii produsă în monopolul otoman (care n-a fost niciodată total) asupra comerțului exterior, prin reglementarea raporturilor româno-otomane în toată întinderea lor, actul prezuma desprinderea Principatelor Române de Imperiul Otoman chiar dacă n-a fost aplicat integral. Fără să-și fi pierdut caracterul „intern”, statutul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]