KorAP: Find »[drukola/base=monsenior & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...33 >

809 matches

Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416

la Iași. În același sens lucrarea evidențiază figurile ilustre de clerici și laici deopotrivă care s-au aflat la conducerea acestor publicații fanion și ale căror portrete le regăsim în paginile ei. Numele "apostolilor presei bune" românești, precum cele ale Monseniorului Anton Gabor (Iași), Carol Auner și Iosif Frollo (București), ocupă un loc aparte în istoria presei românești din prima jumătate a secolului al XX-lea, deoarece au reușit o performanță jurnalistică greu de egalat și au devenit modele pentru noile

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
exact perioada cât a apărut). În finalul cercetării Institutul Presa Bună prezentăm o inițiativă reușită de promovare a presei catolice din România, care a aparținut preoților diecezani din Iași; mai exact, a fost opera și inițiativa mai degrabă personală a monseniorului Anton Gabor, ce a încercat să înființeze instituții de presă care să aibă o reprezentativitate cât mai mare la nivel național. Deși au mai existat încercări de unificare și dezvoltare (după model occidental) a presei catolice românești în prima jumătate

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
liberal; din acest motiv, uneori articolele puteau fi interpretate ca o negare a autorității constituite 217. La inițiativa organizației Opera dei Congressi, a luat naștere în 1880 instrumentul său oficial de informare Il Movimento cattolico, o publicație lunară condusă de monseniorul Jacopo Scotton, împreună cu doi frați de-ai săi218. În 1874 existau aproximativ 17 ziare catolice în Italia, deși probabil doar șapte aveau caracter radical 219; suflul polemic răzbătea și din paginile L'Unità Cattolica, care din 1870 până în 1898 a

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
ausiliarie, sub conducerea lui Giuseppe Toniolo. Revista a început să fie publicată din 1893, iar în 1927 a trecut sub tutela Universității Catolice din Milano. Polemicile erau frecvente; de exemplu, L'Osservatore cattolico al lui Albertario i-a atacat pe monseniorul Bonomelli, pe abatele Stoppani și publicația L'Eco di Bergamo, acuzându-i că cedau în fața liberalismului. A criticat și alte ziare catolice, considerându-le excesiv de moderate, precum Il cittadino (Brescia) sau L'Ordine (Como) publicat la început de trei ori

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
hotăra crearea unei Arhiepiscopii de București cu două dieceze sufragane: la Iași și Galați 262. La 27 aprilie 1883, prin Scrisoarea apostolică a Papei Leon al XIII-lea Praecipuum Munus 263, Vicariatul apostolic al Valahiei devenea Arhiepiscopia de București, iar monseniorul Paoli era numit arhiepiscop; reședința era stabilită la București. La 27 iunie 1884, prin Scrisoarea apostolică Quae in christiani nominis incrementum 264, se înființa Episcopia de Iași. Ambele au fost subordonate jurisdicțional direct Vaticanului (prin Congregația De Propaganda Fide) și

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
Înființarea a fost posibilă și datorită faptului că aceasta era subordonată direct Vaticanului și nu altor structuri din statele vecine, care ar fi putut folosi situația pentru a se amesteca în problemele social-politice ale catolicilor din România. În iunie 1884, monseniorul Paoli a comunicat Sfântului Scaun faptul că regele Carol I era de acord cu numirea monseniorului Niccolo Giuseppe Camilli ca episcop de Iași, fără a crea însă o a treia dieceză la Galați. Prin diploma Apostolatus officium, Papa Leon XIII

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
structuri din statele vecine, care ar fi putut folosi situația pentru a se amesteca în problemele social-politice ale catolicilor din România. În iunie 1884, monseniorul Paoli a comunicat Sfântului Scaun faptul că regele Carol I era de acord cu numirea monseniorului Niccolo Giuseppe Camilli ca episcop de Iași, fără a crea însă o a treia dieceză la Galați. Prin diploma Apostolatus officium, Papa Leon XIII îl numea pe primul episcop de Iași, Camilli, "un pionier al vieții catolice moderne" pentru această

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
destinată preoților și intelectualilor (apărea o dată pe lună312). Revistele Predicatorul săteanului român (1879-1890) și Preotul român (ambele redactate de canonicul Nicolae Fekete Negruțius) și Predicatorul poporului (1894) condusă de preotul Vasiliu Budesco din Ciulești, au apărut la Gherla. La Satu Mare, monseniorul Vasile Lucaciu a fondat Revista Catolică. Din 1883 până în 1891, această revistă a susținut ideea unirii bisericilor. Ulterior, publicația a fost transferată la Baia Mare. Gazeta Răvașul a fost fondată și condusă de protopopul Ilie Daianu (1903-1911). A înregistrat o activitate

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
redactată de profesorii seminarului catolic din oraș; apărea de două ori pe lună. Gazeta Sionul Românesc (conținea informații din viața episcopiei și alte știri de interes general) a fost organ bilunar al diecezei unite de la Lugoj, fondat în 1914 de monseniorul V. Tr. Frontiu și reorganizat în 1920 de canonicul N. Brânzeu 314. Tipăritura Păstorul sufletesc a fost fondată în 1907, la Simleul Silvaniei de preoții uniți Alimpii Coste, Ioan Budisan și Avram Dragos și a încetat să apară în 1914

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
comitet de presă în cadrul AGRU-ului330 de la Cluj, cu sediul pe strada N. Iorga, nr. 6. Acest comitet l-a avut ca președinte pe Ioan Agârbiceanu, membru corespondent al Academiei Române, laureat al Premiului național de Proză literară, iar ca vicepreședinți pe Monseniorul Anton Gabor, Nicolae Brânzeu și Ioan Georgescu 331. Pregătirea profesională a celor care scriau în aceste publicații nu era instituționalizată și nici de specialitate. Nu existau instituții sau asociații de dezvoltare și mediatizare a presei catolice, ceea ce indica încă noviciatul

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
episcopului Netzhammer în perioada 1905-1924, profesorii Ioan Vanca, Hildebrand Frollo și Iosif Frollo, precum și preotul Ioan Bălan, protopopul bisericii unite "Sf. Vasile" din București 341. La această întrunire, arhiepiscopul Netzhammer a prezentat programul special al revistei și lista colaboratorilor ei342. Monseniorul Vl. Ghika și publicistul M. Theodorian Carada au lipsit de la prima reuniune a colectivului de redacție, deși se numărau printre colaboratorii revistei. În "programul special" al publicației erau menționate rubricile principale și colaboratorii ei: "cel dintâi articol scris de părintele

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
a unui grup de preoți din arhidieceza de București, pe motiv că erau "supuși străini" și "potențiali inamici" ordin ce a dus la suspendarea forțată a apariției revistei 385. Printre cei închiși s-au numărat și protopopul Ioan Bălan și Monseniorul Auner. O consecință imediată a acestei măsuri a fost faptul că numărul trei pe anul 1916 al revistei, care fusese pregătit pentru tipar, nu a mai apărut 386. În anul 1921, H. Frollo a sugerat faptul că: "la baza persecuției

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
confesionale care aparțineau Bisericii Catolice sau Bisericii Evanghelice Confesiunea de la Augsburg. Bukarester Katholisches Sonntagsblatt O revistă catolică în limba germană a fost Bukarester katholisches sonntagsblatt, publicată la București între anii 1913-1942423. Gazeta a apărut în urma discuțiilor și a consultărilor dintre monseniorul Carol Auner și arhiepiscopul Raymond Netzhammer (care a avut inițiativa înființării, ca și în cazul Revistei catolice) pe tema apărării oportunității și necesității înființării unei reviste catolice în limba germană la București 424. Publicația a avut ca obiectiv principal problemele

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
din arhidieceza de București. Ultima pagină cuprindea anunțurile parohiilor și ale organizațiilor catolice. Acest proiect a constituit structura efectivă a revistei timp de mai mulți ani426. Colaboratorii revistei aveau următoarele atribuții 427: prima pagină (cu evanghelia duminicală) era redactată de monseniorul Joseph D'Ester, pagina a doua de episcopul R. Netzhammer iar paginile trei și patru de monseniorul Auner, care era redactorul și administratorul revistei 428. Un alt motiv al editării revistei, enunțat încă din primul număr apărut la 16 martie

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
structura efectivă a revistei timp de mai mulți ani426. Colaboratorii revistei aveau următoarele atribuții 427: prima pagină (cu evanghelia duminicală) era redactată de monseniorul Joseph D'Ester, pagina a doua de episcopul R. Netzhammer iar paginile trei și patru de monseniorul Auner, care era redactorul și administratorul revistei 428. Un alt motiv al editării revistei, enunțat încă din primul număr apărut la 16 martie 1913, a fost absența unui organ de informare al Bisericii, fapt care dusese la o participare redusă

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
de 1300 de exemplare și a fost însoțit de un supliment gratuit conținând calendarul diecezan 429. Publicația era un instrument programatic de "învațătură, zidire și anunțuri"430 pentru angrenarea credincioșilor într-o intensă viață comunitară catolică. În articolul-program scris de monseniorul Auner în conformitate cu proiectul episcopului Netzhammer, scopul enunțat al acestei reviste era acela de a reprezenta un instrument de pastorație, adresându-se credincioșilor pentru construirea unei vieți comunitare catolice. Prin limba în care a fost tipărită, ea se adresa exclusiv catolicilor

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
exclusiv religios a fost păstrat și în noul an. S-a menținut suma pentru un abonament de 2,50 lei iar plata s-a putut face la orice parohie sau școală catolică 438. Informațiile referitoare la registrele contabile depuse de monseniorul Auner (în care erau trecute încasările din anul 1913 de pe urma vânzării revistei) au indicat suma de 2.557 lei, ceea ce a însemnat acoperirea tuturor cheltuielilor legate de redactarea și distribuirea revistei, plus realizarea unui mic profit de 58 franci 439

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
contextul izbucnirii Primului Război Mondial. Pe lângă aceste materiale, ce cuprindeau anunțuri și prezentau principalele evenimente desfășurate în dieceza de București și nu numai, existau și unele articole tematice. În numărul 7 din 27 aprilie 1913, s-a relatat încercarea de asasinare a monseniorul Iulius Hering (paroh la Bărăție), de către un sârb de religie ortodoxă pe nume Stoianovici, care a tras trei gloanțe asupra monseniorului. Atentatul nu a reușit, iar atacatorul a fost arestat și s-a constatat că suferea de "mania persecuției", el

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
existau și unele articole tematice. În numărul 7 din 27 aprilie 1913, s-a relatat încercarea de asasinare a monseniorul Iulius Hering (paroh la Bărăție), de către un sârb de religie ortodoxă pe nume Stoianovici, care a tras trei gloanțe asupra monseniorului. Atentatul nu a reușit, iar atacatorul a fost arestat și s-a constatat că suferea de "mania persecuției", el acuzând clerul catolic că îl discriminează pe baza unui conflict legat de căsătoria sa mixtă 448. Decesul Sfântului Părinte Pius X

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
mensuală de limbă germană ce suplinise parțial golul lăsat de revista Bukarester katholisches sonnatagsblatt"452. Omilia pentru evanghelia duminicală era redactată de părintele Iosif Schubert, parohul Catedralei "Sf. Iosif". Structura revistei a rămas neschimbată, iar redactor a continuat să fie monseniorul Carol Auner. Un eveniment deosebit s-a petrecut în anul 1924, când episcopul Raymund Netzhammer și-a dat demisia. Acest lucru a fost dezbătut pe larg în paginile publicației, unde a apărut și reproducerea textului original german al demisiei episcopului

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
lui Dumnezeu în limba maternă"455. Următorul număr al revistei a fost dedicat în întregime, ca un tribut, personalității episcopului Netzhammer. S-a realizat o biografie a acestuia, apoi s-au enumerat realizările sale cele mai importante din perioada 1905-1924. Monseniorul Auner a lansat ipoteza referioare la "existența unor atacuri nedrepte și acuzații de nedovedit la adresa episcopului, care au vizat o presupusă atitudine neloială manifestată în perioada 1916-1918 față de statul roman; acestea și-au pus amprenta pe starea de sănătate, care

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
prezentate diverse evenimente legate de viața diecezei, de comunitatea catolică din România și cea din străinătate, precum: publicarea Bulei Papale de numire a lui Alexandru Th. Cisar în funcția de arhiepiscop de București 457, începutul construcției Palatului Episcopal 458, instaurarea Monseniorul Auner în funcția de promotor apostolic la data de 30 ianuarie 1927459. Pe parcursul anilor 20, în paginile revistei au apărut o serie de articole referitoare la lupta ideologică și culturală purtată de unele dintre curentele teologice ale vremii (care promovau

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
său colaborator Șt. Dumitrescu, la data de 12 ianuarie 1933 în ziarul bucureștean Epoca, în care erau evocate personalitatea și meritele sale în dezvoltarea vieții catolice din episcopia de București(și nu numai), sub toate aspectele 491. Opera științifică a monseniorul Auner a fost publicată în numeroase reviste și a inclus studii științifice despre istoria catolicismului din țara noastră. Carol Auner a efectuat numeroase cercetări referitoare la istoria Bisericii Catolice din România, mai ales în perioada în care a ocupat funcția

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
lucrări, istoriografia maghiară îl va cita deseori (practic cu orice prilej) pe Auner în susținerea tezelor privind originea catolicilor moldoveni. Scrierea a fost repudiată ulterior de Auner, fiind chiar omisă în general în autobiografiile sale; însă "răul" fusese făcut deja. Monseniorul Auner nu a oferit niciodată o explicație privitoare la această gravă eroare istoriografică, dar nici în ceea ce privea schimbarea totală a opticii istoriografice, la numai patru ani de la apariția controversatei cărți. În perioada apariției Revistei catolice (1912-1916) la București, Auner

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
des utilizată în cercetarea istoriei catolicismului din România; acest fapt se datorează folosirii cu predilecție a documentelor de arhivă, pe care el le obținea fie personal, fie prin colaboratorii săi (arhiepiscopul Netzhammer, istoricii I. C. Filitti, C. Karalevschi, pr. I. Bălan, monseniorul Vl. Ghika). Principalele articole publicate în Revista catolică au fost: "Începuturile Episcopatului de Bacău"496, "Episcopia Milcoviei"497, "Episcopia Milcoviei"498, "Episcopia de Siret"499, "Episcopia Catolică a Argeșului"500, "Episcopia de Baia"501, "Moldova la soborul de la Florența"502

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]