KorAP: Find »[drukola/base=morfem & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...29 30 >

749 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

întâmplă în georgiană. Legate (2008: 56) arată că absolutivul este o generalizare greșită, care ascunde o mare varietate de tipare de marcare cazuală. Legate (2006b: 151) a formulat următorul argument: în timp ce toate celelalte cazuri sunt marcate sufixal, absolutivul e nud; morfemele cu realizare fonologică zero sunt tipic "default". Explicația formulată pentru limbile de tip (a) este valabilă pentru limbile cu partiție bazată pe ierarhia nominală. Existența limbilor de tip (a) demonstrează relațiile apropiate, dar imperfecte dintre Cazul abstract și cazul morfologic

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
acordă numai cu argumentele lipsite de Caz (Van de Visser 2006: 69). Cazul acuzativ este prezent întotdeauna, chiar dacă e invizibil. Limbile cu marcare cazuală diferențiată a obiectului (engl. differential object marking) rezervă acuzativul marcat pentru un anumit tip de obiect. Morfemele de acord sunt pronume care au fost generate în poziții argumentale și apoi s-au cliticizat (Van de Visser 2006: 70−71). În logica acestei teorii, acordul obiectului este aparent și trebuie analizat ca dublare clitică; v nu are trăsături

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
argumentului aflat în poziția cea mai înaltă din ierarhia sintactică (în D-Structură), iar Tema nu este relevantă (Pesetsky 1995: 63). Pesetsky (1995: 63) susține că predicatele de tipul annoy 'a (se) enerva' sunt complexe morfologic, fiind alcătuite dintr-un morfem cauzativ cu realizare zero și o rădăcină. Levin și Rappaport Hovav (2005: 14) acceptă ideea că verbele psihologice au proprietăți diferite. Autoarele preiau de la Belletti și Rizzi (1988) și Grimshaw (1990) ideea că aceste verbe iau ca argumente un Experimentator

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
argument NP. Regula propusă de Woolford explică diferența dintre pasivele simetrice (ambele obiecte se pot pasiviza − norvegiană, suedeză) și pasivele asimetrice (numai un obiect se poate pasiviza), legate de verbe ditranzitive. În germană și în latină există pasive impersonale intranzitive (morfemul pasiv nu absoarbe cazul), dar nu există pasive impersonale tranzitive: din cauza Blocării Cazului acuzativ; inacuzativele funcționează ca pasivele asimetrice. Regula este o alegere parametrică. Analizând raportul dintre relațiile tematice și Caz, Reinhart (1996: 47) ajunge la concluzia că acuzativul este

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
verb ușor" (reprezentat ca v sau Pr − o categorie funcțională reprezentând o generalizare a v −) sunt împărțite, în sistemul propus de Bowers, între v/Pr și Tr. În limba engleză, Tr nu are realizare fonetică, dar există limbi care au morfeme speciale pentru marcarea tranzitivității. Sistemul propus de Bowers (2002) are legătură cu Ipoteza scindării proiecției v, însă autorul atrage atenția asupra faptului că Tr nu poate fi redus nici la un set de trăsături φ, pentru că nu este obligatoriu ca

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
separată de agentivitate. Bowers (2002: 210−211) arată că există o legătură fundamentală între tranzitivitate și pasivizare. Aparenta absorbție a Cazului acuzativ din structurile pasive englezești este determinată de faptul că Tr poate fi realizat prin trăsături φ sau prin morfemul pasiv -en, dar nu prin amândouă deodată. Dacă Tr se realizează prin trăsături φ, obiectul primește Cazul acuzativ și se deplasează în Spec, Tr. Dacă Tr se realizează prin morfemul -en, obiectul primește Cazul nominativ de la T, după ce a trecut

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
că Tr poate fi realizat prin trăsături φ sau prin morfemul pasiv -en, dar nu prin amândouă deodată. Dacă Tr se realizează prin trăsături φ, obiectul primește Cazul acuzativ și se deplasează în Spec, Tr. Dacă Tr se realizează prin morfemul -en, obiectul primește Cazul nominativ de la T, după ce a trecut prin Spec,Tr. În această interpretare nu este nevoie să se stipuleze că argumentul extern a fost suprimat sau absorbit. Un verb tranzitiv are proiecția Tr indiferent dacă este la

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
b) Bill melted the ice, Sue opened the door, Bill sank the ship 'Bill a topit gheața', 'Sue a deschis ușa', 'Bil a scufundat vasul'. Pesetsky (1995: 98) arată că direcția derivării este reflexive > nonreflexive și se întreabă de ce dispare morfemul se în cauzativizare. Pesetsky (1995: 214) arată că verbe de tipul break 'a sparge, a rupe' și grow 'a crește', care alternează între sensul incoativ și cel cauzativ, par să implice morfemul CAUS. În unele cazuri, trebuie să presupunem existența

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
este reflexive > nonreflexive și se întreabă de ce dispare morfemul se în cauzativizare. Pesetsky (1995: 214) arată că verbe de tipul break 'a sparge, a rupe' și grow 'a crește', care alternează între sensul incoativ și cel cauzativ, par să implice morfemul CAUS. În unele cazuri, trebuie să presupunem existența morfemului CAUS pentru că a fost suprimat Cauzatorul Ambiental; în alte cazuri, CAUS adaugă numai un argument la predicatul incoativ la origine. Pesetsky (1995: 109) vorbește despre un it ambiental, care apare numai

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
se în cauzativizare. Pesetsky (1995: 214) arată că verbe de tipul break 'a sparge, a rupe' și grow 'a crește', care alternează între sensul incoativ și cel cauzativ, par să implice morfemul CAUS. În unele cazuri, trebuie să presupunem existența morfemului CAUS pentru că a fost suprimat Cauzatorul Ambiental; în alte cazuri, CAUS adaugă numai un argument la predicatul incoativ la origine. Pesetsky (1995: 109) vorbește despre un it ambiental, care apare numai în poziția de subiect: It is raining ' Plouă'. Ruwet

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
clitic reflexiv), a dus la apariția unor interpretări diferite, unele care încearcă să unifice analiza, altele care încearcă să separe valorile. 6.2.1. Alboiu, Barrie, Frigeni (2004: 2−4) prezintă tipurile de interpretări ale elementului se (argument sintactic vs morfem care reduce o valență) și problema statutului de argument intern vs argument extern al lui se. A. Se argument (a) În analiza tranzitivă/pronominală, susținută în studii precum D'Alessandro (2001)143, Dobrovie-Sorin (1998), Fontana, More (1992)144, Rizzi (1986

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de verificare cu T, care asigură Cazul nominativ acestui DP și legitimează, prin legare, cliticul se. Diferența constă în faptul că, în analiza tranzitivă, Cazul acuzativ trebuie și el verificat în derivare, pe când în cea inacuzativă, nu. B. Se nonargument (morfem de reducere a valenței, a cărui prezență e importantă semantic, nu și sintactic). Abordarea de acest tip este lexicală. (c) În analiza inacuzativă, susținută de Bouchard (1984), Grimshaw (1990), Marantz (1984), se este un morfem care suprimă argumentul extern. DP

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
inacuzativă, nu. B. Se nonargument (morfem de reducere a valenței, a cărui prezență e importantă semantic, nu și sintactic). Abordarea de acest tip este lexicală. (c) În analiza inacuzativă, susținută de Bouchard (1984), Grimshaw (1990), Marantz (1984), se este un morfem care suprimă argumentul extern. DP nonclitic e argument intern. TP 3 DPi1 T' 3 TNOM VP 3 SE + V DPi1 Analiză inacuzativă a elementului se nonargument (Alboiu, Barrie, Frigeni 2004: 4) (d) În analiza inergativă (Chierchia 1989, Grimshaw 1982, Reinhart

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
argument intern. TP 3 DPi1 T' 3 TNOM VP 3 SE + V DPi1 Analiză inacuzativă a elementului se nonargument (Alboiu, Barrie, Frigeni 2004: 4) (d) În analiza inergativă (Chierchia 1989, Grimshaw 1982, Reinhart 1997148, Reinhart, Siloni 1999149): se este un morfem care suprimă argumentul intern, iar DP nonclitic este argument extern. TP 3 DPi1 T' 3 TNOM vP 3 Ti1 v' 3 v VP 4 SE + V Analiza inergativă (Alboiu, Barrie, Frigeni 2004: 4) Reconsiderând analizele propuse și argumentele aduse în favoarea

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
trăsăturile φ ale v și primește Cazul acuzativ de la v; în poziția de argument extern, DP intră în relație de Acord cu T, valorificând astfel trăsăturile φ ale T, iar T atribuie nominativul Țintei. Astfel, toate trăsăturile au fost verificate. Morfemul se este suficient de subspecificat (în limbile romanice, nu are un set complet de trăsături φ, ci este specificat numai pentru persoană) pentru a fi potrivit în poziția copiei de jos. Prin urmare, se este o copie vizibilă a unui

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
1988), care arată că antipasivul presupune un argument încorporat, care poate fi exprimat ca un grup oblic opțional. 6.2.2. Dacă analiza prezentată mai sus urmărea unificarea interpretărilor pentru se, în analiza propusă de Cinque (1988) se susține că morfemul si (considerat ca fiind un morfem independent, identic ca realizare cu persoana 3 a reflexivului) din limba italiană are două utilizări, una argumentală și cealaltă nonargumentală. Cinque (1988: 530) precizează că statutul de argument sau de nonargument al elementului si

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
un argument încorporat, care poate fi exprimat ca un grup oblic opțional. 6.2.2. Dacă analiza prezentată mai sus urmărea unificarea interpretărilor pentru se, în analiza propusă de Cinque (1988) se susține că morfemul si (considerat ca fiind un morfem independent, identic ca realizare cu persoana 3 a reflexivului) din limba italiană are două utilizări, una argumentală și cealaltă nonargumentală. Cinque (1988: 530) precizează că statutul de argument sau de nonargument al elementului si este rezultatul unei alegeri parametrice; spre deosebire de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
o dovadă că apariția elementului se nu este corelată, în română, cu incapacitatea verbului de a atribui/verifica trăsătura de Caz acuzativ, nici cu o reducere a valenței, așa cum s-a propus (vezi Capitolul 3, 6.2.), ci este un morfem mai degrabă lexical/inerent, a cărui apariție nu are consecințe sintactice, așa cum am arătat în concluziile Capitolului 3. Testul complementului intern se poate folosi, însă cu prudență: pentru stadiul actual de limbă, verbele inacuzative nu acceptă obiectul intern, care însă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de timp și de persoană. Propozițiile care conțin verbul 'a fi' sunt considerate ca având același statut cu al propozițiilor nominale. Hjelmslev (1948)6 susține că nu există o opoziție de natură între propozițiile nominale și cele cu a fi, morfemele verbale (de timp, de aspect, de mod, de persoană, de gen și de număr) fiind caracteristici ale propoziției în ansamblu, și nu numai ale categoriei verbale. Concluzia lui Hjlemslev este că a fi copulativ are sens zero, fiind numai un

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
identității; (b) lexicală, de verb plin. În timp ce 'a fi' lexical s-a moștenit din indo-europeană în majoritatea limbilor din această familie, 'a fi' gramatical poate avea drept corespondente, în anumite limbi (rusă, maghiară, limbi semitice, limbi arabe), propoziția nominală, un morfem zero sau pauza. În limbile în care există, copula marchează, din punct de vedere logic, un raport de identitate, exprimat prin: ecuație formală (Roma este capitala Italiei), includerea într-o clasă (Câinele este un mamifer) sau participarea la un ansamblu

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
1998b) ajunge la concluzia că datele din această limbă contravin interpretării verbului a avea ca o formă augmentată (prin încorporare) a lui a fi. Argumentul cel mai puternic este că, la prezent, a fi nu este un verb, ci un morfem de timp, iar a avea este un verb inacuzativ polimorfemic cu două argumente interne. A avea nu dispune de Caz structural pentru obiectul direct pentru că nu are subiect extern (subiectul este generat în interiorul VP), prin urmare, obiectul trebuie să părăsească

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Limbă austroneziană din familia muskogean, vorbită în SUA. Limbă cu partiție morfologică ergativ/acuzativ. CHOL Limbă din familia MAYAN, vorbită în statul mexican Chiapas. 100 −150 de mii de vorbitori (surse diferite). Relațiile gramaticale sunt marcate printr-un set de morfeme atașate predicatului (setul A: ergativ, genitiv; setul B: absolutiv; pentru persoana 3 nu există setul B). Partiție ergativă determinată de timp/aspect. Ergativul și genitivul sunt omonime. CHORTI Limbă din familia MAYAN. 20 de mii de vorbitori (populație tribală). Partiție

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
dacă sunt pronume de persoanele 1 și 2. Morfologia acordului pronominal urmează tiparul nominativ la orice timp−aspect. Nu are decât prefixe pentru persoanele 1 și 2. La persoana 3 (grupuri nominale și pronume), acordul se face sufixal, printr-un morfem sincretic conținând informațiile de timp și de număr. Mărcile de acord sufixal nu sunt strict personale, ci flexionar-temporale. Pronumele pline de persoanele 1 și 2 sunt diferite de toate celelalte nominale, pentru că nu au mărci cazuale explicite. Cazurile morfologice nominativ

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Limbă din familia salish, vorbită în Canada (Columbia Britanică) și în SUA (nordul Washingtonului). Circa 200 de vorbitori, dintre care, în 2000, numai 12 nativi. Limbă cu ergativitate derivată, nu primitivă. Proprietățile ergative derivă din sintaxa tranzitivității și din distribuția morfemelor de acord. Verbul se acordă numai cu subiectul tranzitiv, nu și cu cel intranzitiv. Partiție determinată de persoană: pronumele de persoanele 1 și 2 urmează tiparul nominativ−acuzativ, adică verbul se acordă cu subiectul indiferent dacă este tranzitiv sau intranzitiv

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]