2,283 matches
-
murit comuniștii. Poetul urmărea în această parte să facem cunoștință cu eroii și să ne introducă în problemele care îl frământă. Și facem cunoștință cu ei. Gavrilă e voinic, foarte masiv și se pare că suferă din această pricină, deoarece mormăie ori de câte ori tovarășii glumesc pe seama staturii sale. Gavrilă e «un uriaș cu suflet de prunc», Călin e cumpătat, Iordache și Bucur «se-mpung în cuvinte», cei doi munteni care mai sunt în brigadă «tac îndelung», «Cercel e vârstnic» și l-a
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lună. Dar era cu adevărat o mână de femeie, nu se putea înșela. Cu un bărbat, totul ar fi fost mai ușor. L-ar fi răsturnat pe spate, iar apoi l-ar fi tras afară din groapă. Dar cu ea... Mormăind înjurături pe care nici măcar nu le auzea, Nikolai scobi pământul din partea de sus a trupului. Degetele lui atingeau niște fâșii din lână aspră și pielea goală care se ivea în locurile sfâșiate. Mai la fund, pământul era călduț, încălzit de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Mai departe, în fundul șanțului, dormeau doi flăcăi beți. Ieșind din iarmaroc împreună cu pădurarul și nevasta lui, un jandarm se opri să-l zgâlțâie pe unul : - Scoală, bă. De unde ești ? Flăcăul ridică pleoapele grele și privi alburiu și fără adresă. Mormăi totuși, încleiat : - î... î... n... Sâ... isti... - Zice că-i din Siliște, traduse râzând femeia. Una din femeile care mânca, colțată și neagră, confirmă : - îi de-a lui Haldan, din Siliște. Jandarmul nu le ascultă. Sprijinind pe flăcău în picioare
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
unul în jurul celuilalt, în semn de dans, în semn de bucurie. Nunta s-a încheiat cu zbenguiala tuturor, se aruncau în zăpadă, trăgeau unul pe celălalt, se împroșcau cu zăpadă, se luptau din joacă, se trânteau copilărește, se rostogoleau veseli, mormăind fericiți, fără prea multe gânduri. După festivitatea respectivă perechile au pornit spre adăposturile lor proprii, mamele și tații șiau luat puii în grijă și fiecare s-a întors la casa lui. Mirii proaspeți porniseră spre nord, iar în drum, Martin
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
știa precis că nu umblase cu ceasul, dar oare ceasornicarul, care e mare specialist, nu va declara totuși, că ea e de vină?! Și în cazul acesta cum își poate dovedi nevinovăția?! Specialistul pe loc a reparat ceasul și a mormăit ceva despre trecerea anilor, și de fapt, timpul era de vină... dar fiindcă timpul trecea și ceasul îl măsura și de acum încolo corect, nimeni nu i-a mai spus nicio vorbă de reproș. Se așternuse tăcerea, nimeni n-o
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Îl Întrebase pe Lefty, care avea pe atunci opt sau nouă ani și, Îmbrățișând stâlpul, Își mișca genunchii În sus și-n jos. Cu o voce calmă, hotărâtă, el Îi răspunsese: ― Încerc să am senzația aia. ― Ce senzație? ― Știi tu - mormăind, gâfâind, dând din genunchi - senzația aia. Dar ea nu știa. Mai erau mulți ani până când Desdemona, În timp ce tăia castraveți, avea să se rezeme de colțul mesei din bucătărie și apoi, fără să-și dea seama, să se rezeme puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
urmă Lefty Începu totuși să Înțeleagă diferența dintre jocul cu cinci cărți și cel cu șapte și, treptat, balanța plăților de la masa de joc Începuse să se Încline. ― Trei din astea, spuse Lefty, arătând trei ași, și bărbații Începură să mormăie. Îl urmăriră mai atent când Împărțea cărțile, confundând neîndemânarea lui cu prestidigitațiile unui cartofor. Lefty Începu să se simtă bine și, după ce câștigă un pot mare, strigă: ― Ouzo pentru toată lumea! Dar cum nu se Întâmplă nimic, privi În jur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Am luat-o din banii ei. Zâmbi cu satisfacție, dar apoi se lăsă purtat de gânduri puțin mai departe și se Întunecă la chip. ― Nu sunt de acord ca femeile să conducă, să știi. Și acum or să și voteze! Mormăi În barbă. ― Mai știi piesa aia la care am fost? Toate femeile sunt așa. Dacă le dai ocazia, toate și-ar pune-o cu un taur. ― Astea sunt basme, Jimmy, Îi spuse Lefty. Nu poți să le iei textual. ― De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Chiar În noaptea precedentă Îmi ajunsese la urechi vocea exasperată a lui Milton: ― Încă te mai doare capul? Iisuse, ia o aspirină. ― Am luat deja, Îi răspunsese mama. Nu mă ajută cu nimic. Apoi numele fratelui meu și tatăl meu mormăind ceva ce n-am deslușit. Apoi Tessie: ― Mă Îngrijorează și Callie. Încă nu i-a venit ciclul. ― Ce dracu’ are de-abia treisprezece ani! ― Are paisprezece! Și uită-te cât e de Înaltă. Cred că nu e-n regulă. Tăcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
plăcea când făcea asta. Acum asistenta strecură mâinile sub mine. Așa că mi-am ridicat și eu șoldurile. Mi-au apucat chiloții. Au tras de ei În jos. Elasticul se prinse În pielea mea, apoi cedă. Doctorul se aplecă mai aproape, mormăind În barbă. Asistenta făcu ceva destul de neprofesional: Își duse o mână la gât și, chipurile, Își potrivi gulerul. Cehov avea dreptate. Dacă pe perete există o pușcă, ea trebuie neapărat să tragă. În viață Însă nu știi niciodată unde stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
chiar dacă pentru mine nu conta prea mult. Știam că acele denumiri însemnau ceva pentru ei. "Kelarin, Veraen, Forred'nin, Eoriyd..." pentru mine erau cuvinte goale. Atât timp cât nu mă răneau, nu mă interesa. Și-a ridicat privirile spre mine și a mormăit: "Ca un adevărat împărat!". S-a afundat înapoi în întunericul cutiei. A întins mâna după ceva și atunci mi s-a părut că am văzut o străfulgerare de lumină, preț de o clipă, în negrul umbrei lemnului. Se mișcă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cînd interoghezi un suspect? ZÎmbiră amîndoi. — SÎntem la sfîrșitul lui iunie. La Paris e caniculă. Așa că vei pleca frumușel În vacanță, fără să lași adresa dacă e posibil, În orice caz, fără să telefonezi zilnic la Poliția Judiciară. Se poate, mormăi el. Căsuța noastră de la Meung-sur-Loire... Vei avea destul timp să te bucuri de ea la pensie. Anul ăsta am alt plan În ceea ce te privește... Ai fost vreodată la Vichy? — N-am pus niciodată piciorul acolo, deși m-am născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
comisar, pe care haina aproape albă Îl făcea foarte diferit de omul pe care Îl Întîlneai la Poliția Judiciară. Ce părere aveți, șefule? — Trebuie să plec... Mă așteaptă soția. — Și primul pahar cu apă! — Și asta știe poliția din Vichy? mormăi Maigret. — Mai veniți? Poliția Judiciară n-are birou la Vichy. Mă Întorc În fiecare seară cu mașina la Clermont-Ferrand, e la vreo șaizeci de kilometri. Comandantul poliției de-aici mi-a propus să-mi pună la dispoziție o Încăpere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
misterios, exprimînd bucuria de a trăi. Era o poză mărită, și după frunziș se putea presupune că fusese făcută În pădure. Ai fi zis că se uiă la obiectiv cu tandrețe. — Aș fi curios să aflu cine a făcut fotografia, mormăi Maigret spre Lecoeur, care venise după el. — Ciudată fată, nu? — Presupun că te-ai ocupat de chiriași? — M-am gîndit și eu că asasinatul ar fi putut fi comis de cineva din interior. Despre văduvă nu poate fi vorba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
nu știe ce se va Întîmpla. A vrut neapărat să fie amenajată o cameră mortuară, dar nu cred că vecinii vor veni. Eu am primit instrucțiuni să stau aici, să-i observ discret pe vizitatori, În caz că... — O zi bună totuși, mormăi Maigret, ieșind din bucătărie. Apucă cu un gest mecanic cartea legată În piele neagră de pe gheridonul care fusese probabil În salon și Îl aduseseră În sufragerie cu restul mobilei. Era Lucien Leuwen. HÎrtia Îngălbenită păstra mirosul deosebit al cărților din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
primești o rentă la date diferite și la intervale neregulate? — Asta mă Întreb și eu... Trigaud se uită la chiorîș la Maigret, convins că-i ascundea ceva sau că rîdea de el. — Aș fi preferat să mă ocup de spargere, mormăi el. CÎnd e vorba de borfași, cam știi cum să-i dibuiești. Îmi cer scuze că v-am deranjat. Respectele mele, doamnă. Se ridică, stînjenit, neștiind cum să plece, și soarele Îi intra direct În ochi. — Acum e prea tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
unu, și li se servise escalopul. Și chiar atunci cineva Îl căută la telefon. Aparatul se afla Într-un salon mic, ale cărui ferestre dădeau spre stradă. — Alo!... Nu vă deranjez?... Erați deja la masă? Recunoscu vocea lui Lecoeur și mormăi: — Dacă asta e mîncare! — A apărut ceva nou. Am trimis un om să supravegheze Hotelul Gării. Și a avut ideea, Înainte de a-și lua postul În primire, să Întrebe de numărul camerei unde stă Francine Lange. Omul de la recepție l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
de oglinzi, cei doi doctori îi examinează rectul. — Lasă, că te-am mai văzut dezbrăcat, rostește Livia înțepată. Ajunsă lângă el, îl mângâie liniștitor pe frunte. Se întoarce apoi către medici: — Ce s-a întâmplat? — Blestemata asta de constipație rebelă, mormăie Musa, manipulând spatula cu grijă, pentru a obține dilatarea dorită. Murmură ceva ininteligibil către colegul său. — Ia nu mai șușotiți acolo pe grecește, de parcă ați avea secrete, se impacientează împărăteasa. Vorbiți tare, să vă auzim și noi. — Cred că nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ajunge la apogeu: — ...a mea? Femeia se foiește, neliniștită. Își dă seama că trebuie să pro cedeze cu mai mult tact. — Nu vreau să spun că e necesar să-i cruț, pur și simplu, pe cei care se fac vinovați, mormăie împăciuitor Augustus. Doar că răzbunarea, departe de a îndrepta lucrurile, nu face decât să le agraveze. Face câțiva pași și se oprește. Înalță din umeri. — Aș da impresia că pe unii îi ucid din lăcomie pentru ave rile lor, pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fluierat ușor, ca un sforăit. — Tu m-asculți, ori ba? îl scutură impacientată Livia. — Da?! Tresare speriat. — Ce s-a întâmplat? Mișcă din mâini dezordonat ca omul trezit brusc când e pe punctul să ațipească. — Ce țipi așa? Unde suntem? mormăie ipocrit, rotindu-și ochii de jur împrejur. — Flaccus mi a povestit că Li..., omul acesta, nu știu cine e..., adaugă repede. Prea repede ca să nu stârnească și mai mult suspiciunea so țului. Nici nu vreau să știu, accentuează Livia. Atunci ducă-se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din urmă. Mai e ceva, se repede Livia. Pe chip i se citește deziluzia, dar și hotărârea de a merge până la capăt. — Flaccus Vascularius a uitat de treaba asta... — Cred și eu, dacă nu-l mai deranja putreziciunea din gură, mormăie malițios Augustus. E mai presus de puterile lui să nu o tachineze. — ...pănă într-o zi, continuă bătăios Livia, când o altă cu noștință de-a lui, un cavaler de rang nu prea ilustru, unul, Trio Fulcinius... — Parcă și numele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bună și pentru potență, deși probabil că nu-i prea mai folosește. Instantaneu, zâmbetul se transformă într-un rânjet autocompătimitor. Râde ciob de oală spartă, se admonestează singur. — Antonius Musa mă pune să mă hrănesc cu mâncarea asta de iepuri, mormăie Augustus cu gura plină. Termină de mestecat și înghite de mai multe ori ca să facă ierburile să alunece pe gâtlej în jos. Ceva dreptate tot are, grăiește apoi. Se scobește tacticos cu unghia între dinți, după care își șterge degetele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ei sunt nobili, descendenți din consuli, și nu trebuie să-mi dea nici o socoteală mie, un amărât de sclav eliberat. Devine conștient de sudoarea care i se prelinge pe față. Până și picioarele îi par dintr-odată grele ca plumbul. Mormăie: — Ei sunt nobili. Se pregătește de o nouă izbucnire din partea împăratului, de mânie, indignare, eventual sprijin față de el, măcar de câteva sudălmi la adresa senatorilor, dar bătrânul principe tace, imobil. Numai buzele i se mișcă în gol, fără să emită vreun
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu este de loc po trivnic dorinței nesăbuite din sufletul lui Narcissus. Din contră. Se grăbește să șteargă cu poala suflecată a tunicii firișorul rubiniu ce se scurge printre hârtiile rămase. — Coponius ăsta e înrudit de departe cu Seius Strabo, mormăie printre dinți. — Știu, răspunde acru Augustus. De aceea l-am numit prefect în Iudeea. Tușește iritat. — O decizie prostească din partea mea și o recomandare și mai prostească din partea lui Strabo. În ochii lui sclipește iarăși o luminiță șireată. — S-o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-ți pese, nu de cloanța scorpiei ăleia fudule și a nerodului de bărbatu-său. Îi face semn să-și strângă calabalâcul. — O s-o pun pe Livia să vorbească cu Urgalania, iar Claudius o să-i dea peste bot nevesti sii. Mormăie încet: — De-o fi în stare... Își coboară greoi picioarele de pe taburet. — Vei începe chiar de astăzi să-l pregătești pe Narcissus să preia cât mai repede noul post de procurator. Ianuarius își aduce vag aminte că mai are niște
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]