1,711 matches
-
locuitoarea Sionului. "Sîngele meu să cadă asupra locuitorilor Haldeii!" zice Ierusalimul. 36. De aceea, așa vorbește Domnul: "Iată, îți voi apăra pricina, și te voi răzbuna! Voi seca marea Babilonului, și-i voi usca izvorul. 37. Babilonul va ajunge un morman de dărîmături, o vizuină de șacali, un pustiu și o batjocură, și nu va mai avea locuitori. 38. Vor răcni împreună ca niște lei, vor țipa ca niște pui de lei. 39. Cînd vor fi încălziți de vin, le voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
anii unui simbriaș, slava Moabului va fi disprețuită, împreună cu toată această mare mulțime și ce va rămîne, va fi puțin lucru, aproape nimic." $17 1. Proorocie împotriva Damascului: "Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de dărîmături; 2. cetățile Aroerului sunt părăsite, sunt date spre pășune turmelor, care se culcă nestingherite acolo. 3. S-a isprăvit cu cetățuia lui Efraim, și s-a sfîrșit cu împărăția Damascului; dar rămășița Siriei va fi ca slava copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
bătrînilor Lui. $25 1. "Doamne, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine Te voi înălța! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate, planurile Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioșie. 2. Căci ai prefăcut cetatea (Babilon) într-un morman de pietre, cetățuia cea tare într-o grămadă de dărîmături, cetatea cea mare a străinilor este nimicită, și niciodată nu va mai fi zidită. 3. De aceea Te slăvesc popoarele puternice, și cetățile neamurilor puternice se tem de Tine. 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
mele voi seca toate rîurile Egiptului." 26. Dar n-ai auzit că am pregătit aceste lucruri de demult, și că le-am hotărît din vremuri străvechi? Acum însă am dat voie să se împlinească, pentru ca să prefaci cetăți tari în niște mormane de dărîmături. 27. Și locuitorii lor sunt neputincioși, spăimîntați și uluiți: sunt ca iarba de pe cîmp și verdeața fragedă, ca iarba de pe acoperișuri, și ca grîul care se usucă înainte de a da în spic. 28. Dar Eu știu cînd stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
pielea fină al grecului, care își ispășea astfel cine știe ce păcat îngrozitor săvârșit în alte vremuri, în alte ținuturi, cu vreo fată poate tânără, poate nespus de frumoasă și pe care poate o va fi chemat Felicia. în mijlocul camerei, înconjurată de mormane de flori putrede, era o masă mare de stejar. Pe ea zăcea răstignit, ținând într-o mână o cruce mare de lemn înnegrit, trupul gol și în descompunere al armatorului. Își dăduse duhul la ultima ședință de tortură, plătindu-și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dăduse duhul la ultima ședință de tortură, plătindu-și astfel pentru totdeauna păcatul, al cărui secret l-a dus cu el în moarte. Un trup cândva cu pielea fină, brăzdată de vinișoare și mirosind a mosc, zăcea acum putrezit printre mormane de flori efemere, care fuseseră cândva superbe, viu colorate și cu parfumuri suave. Cineva a încercat să aprindă o lumânare, să i-o pună la căpătâi, dar gazul emanat de materia în descompunere a explodat și toată casa s-a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
incendiu cu trepte lipsă și semicercuri de sârmă care te împiedicau să cazi pe spate. Urcă anevoie prin trupul de omidă al scării, oprindu-se des. Jos imaginea se schimbă. Verdele deveni cenușiu, iar brusturii, pierzându-și înălțimea, păreau un morman de urechi de elefant. La capătul scării era o ușă suspendată, în care ciocăni dintr-o poziție incomodă. Nici un răspuns. Bătu violent cu pumnul și își ascuți auzul. Nici un răspuns. Apăsă pe clanță și intră o dată cu lumina de afară. Din cauza
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
care au pus o firmă: BLĂNĂRIE. Făceau negoț cu tot soiul de blănuri și afacerile mergeau destul de bine. Bunicul și tata se ocupau de prăvălie, mama gospodărea, iar eu, când nu ajutam la tejghea, mă jucam în podul casei pe mormanele de blănuri ale unor animale necunoscute... Aici vocea ternă, de somnambul, a macedoneanului se întrerupse și părea că nu va mai continua... -...Până-ntr-o zi, când bunicul născoci o idee turbată. Își investi tot capitalul cumpărând câteva sute de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
curții; poți să dormi în fân". Crucea Sfântului Andrei arăta că acolo locuiesc oameni răi, fără suflet, iar un simplu cerc însemna " Nu au câine; se poate fura". De regulă însă, ocolea cât putea localitățile. Dormea în scorburi sau în mormane de frunze uscate și se hrănea cu iască și cu lăcuste. Când ajunse în târgul care îl urgisise, se retrase în munți cu sufletul bolnav. Prăda și ucidea fără milă, terorizând și umplând de groază locuitorii ținutului. Fuma flori de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
trebuia să-i folosească această lege? Cine și ce interese sunt în spatele acestei trădări? Cine trebuiau să fie principalii beneficiari ai acestei privatizări pe nimic deoarece alde Petre Roman avusese grijă să spună că industria românească nu este decât un morman de fiare vechi? Ne spune el Shimon Peres, citiți mai sus ce a spus. Pentru noi totul este dureros în zilele noastre, guvernul marionetă de la București urmează orbește indicațiile venite din canalele acestea tenebroase care au stabilit acum un plan
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fost ultima pâlpâire a demnității naționale fiindcă imediat corul lătrătorilor a sărit ca la comandă să-i facă de râs pe cei care ziceau și credeau asta. Imediat s-a decretat că absolut toată industria românească nu este decât un morman de fiare vechi, că toate întreprinderile agricole de stat sunt rămășițe comuniste și trebuie desființate și tot chestii din acestea care să ne aducă dacă nu în stadiul culegătorilor africani, măcar în stadiul de consumatori ale produselor occidentale. Dar nu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
dacă privești viața omenească de aproape, cu tot ce se petrece de la o zi la alta, ea îți apare ca o dramă sumbră, animată de interese și pasiuni cel mai adesea obscure. Iar ceea ce observi înapoia ta seamănă cu un „morman de ruine fără noimă“, încât ești cuprins imediat de sentimentul neputinței totale. Însă nu poți să întârzii prea mult la acest mod de a privi lucrurile. Și nici la ceea ce oferă în mod frust sau brutal viața de toate zilele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
dacă privești viața omenească de aproape, cu tot ce se petrece de la o zi la alta, ea îți apare ca o dramă sumbră, animată de interese și pasiuni cel mai adesea obscure. Iar ceea ce observi înapoia ta seamănă cu un „morman de ruine fără noimă“, încât ești cuprins imediat de sentimentul neputinței totale. Însă nu poți să întârzii prea mult la acest mod de a privi lucrurile. Și nici la ceea ce oferă în mod frust sau brutal viața de toate zilele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
la mine! Eu așa am vrut! Dar ar fi fost cinstit așa? - Eu voiam să rămână cu mine... (Plânge de-adevăratelea.) Trebuie să găsim o soluție, pentru a ieși din încâlceala în care am intrat. Mă uit în jur, prin mormanul de jucării, și descopăr Ariciul. Intervine Ariciul, impresionat. El știe ce înseamnă o familie, pentru că ariciul face ariciuci. Aricii sunt familiști. Și sufletiști. Spune Ariciucul de cauciuc: - Hai că îi spun eu Crabului de la fundul mării să faceți un schimb
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
timp, începuse să se învârtă în jurul carului, mârâind și amușinând fără încetare, până ce reuși să enerveze calul, înțelegeți? Atunci l-am rugat pe animalul acela să-și cheme înapoi câinele; dar iată că, în chiar acel moment, câinele sare pe mormanul de lemne, începe să scurme, să miște butucii din loc, iar copilul caută atunci să iasă, sare jos, dar câinele îl prinde în colți, vechilul sare de pe cal, îl înșfacă de păr și... în sfârșit: l-a prins. Suspină, privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
capătul unei ulițe ce pornea de la una din străzile care se întâlneau în piață, șerpuind cam o sută de pași printre cocioabe pe jumătate prăbușite și barăci din lemn, locuite de oameni mizeri și cu privire alunecoasă. Acolo, în mijlocul unor mormane de gunoaie urât mirositoare, zăcea, cu fața în sus și cu brațele desfăcute, trupul sărmanului Etbinus. — L-am întors eu, explică Maliban. Când l-am găsit, era cu fața în jos. Aplecându-se, împreună cu Dubritius asupra cadavrului tânărului, Sebastianus căută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
terenul ce despărțea cele două armate se arăta presărat cu luptătorii căzuți, atât de numeroși, încât caii deși biciuiți și împunși cu pintenii, erau nevoiți să-și încetinească alergarea și să înainteze cu multe opriri și cu mare greutate printre mormanele de oameni masacrați, răniți ce ridicau brațele cerând ajutor, cai în agonie și tot felul de arme, împrăștiate ori înfipte în pământ. După forma scuturilor și după armamentul adversarilor pe care-i avea în față. Balamber constată că se pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mușcau din carne, fără să poată totuși să pătrundă mai adânc. Nu erau mulți însă, cei care se bucurau de o protecție atât de bună. Sub tirul neîncetat al arcașilor dușmani, oameni și cai se răsturnau în fiecare clipă, îngroșând mormanele ce deja populau întinderea de iarbă, iar apropierea războinicilor hiung-nu de dușman se dovedea cu fiecare pas tot mai dificilă. Cei care supraviețuiseră, pe jos ori pe cai, sfârșeau prin a se izbi unii de alții și a se împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ar fi putut spune cât, așezat pe iarbă, cu capul în mâini, căutând să se sustragă ororilor care-l înconjurau pentru a se regăsi pe sine. în sfârșit, își adună forțele și ridică privirea, contemplând câmpul de luptă: un imens morman de cadavre, presărat cu sulițe înfipte în pământ, steaguri abandonate și arme frânte, printre care rătăceau cai fără călăreți și oameni ce păreau niște spectre. Până unde se putea duce cu privirea în josul coastei și apoi peste câmpie, nu vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pielea fină al grecului, care își ispășea astfel cine știe ce păcat îngrozitor săvârșit în alte vremuri, în alte ținuturi, cu vreo fată poate tânără, poate nespus de frumoasă și pe care poate o va fi chemat Felicia. în mijlocul camerei, înconjurată de mormane de flori putrede, era o masă mare de stejar. Pe ea zăcea răstignit, ținând într-o mână o cruce mare de lemn înnegrit, trupul gol și în descompunere al armatorului. Își dăduse duhul la ultima ședință de tortură, plătindu-și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dăduse duhul la ultima ședință de tortură, plătindu-și astfel pentru totdeauna păcatul, al cărui secret l-a dus cu el în moarte. Un trup cândva cu pielea fină, brăzdată de vinișoare și mirosind a mosc, zăcea acum putrezit printre mormane de flori efemere, care fuseseră cândva superbe, viu colorate și cu parfumuri suave. Cineva a încercat să aprindă o lumânare, să i-o pună la căpătâi, dar gazul emanat de materia în descompunere a explodat și toată casa s-a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
incendiu cu trepte lipsă și semicercuri de sârmă care te împiedicau să cazi pe spate. Urcă anevoie prin trupul de omidă al scării, oprindu-se des. Jos imaginea se schimbă. Verdele deveni cenușiu, iar brusturii, pierzându-și înălțimea, păreau un morman de urechi de elefant. La capătul scării era o ușă suspendată, în care ciocăni dintr-o poziție incomodă. Nici un răspuns. Bătu violent cu pumnul și își ascuți auzul. Nici un răspuns. Apăsă pe clanță și intră o dată cu lumina de afară. Din cauza
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
care au pus o firmă: BLĂNĂRIE. Făceau negoț cu tot soiul de blănuri și afacerile mergeau destul de bine. Bunicul și tata se ocupau de prăvălie, mama gospodărea, iar eu, când nu ajutam la tejghea, mă jucam în podul casei pe mormanele de blănuri ale unor animale necunoscute... Aici vocea ternă, de somnambul, a macedoneanului se întrerupse și părea că nu va mai continua... -...Până-ntr-o zi, când bunicul născoci o idee turbată. Își investi tot capitalul cumpărând câteva sute de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
curții; poți să dormi în fân". Crucea Sfântului Andrei arăta că acolo locuiesc oameni răi, fără suflet, iar un simplu cerc însemna " Nu au câine; se poate fura". De regulă însă, ocolea cât putea localitățile. Dormea în scorburi sau în mormane de frunze uscate și se hrănea cu iască și cu lăcuste. Când ajunse în târgul care îl urgisise, se retrase în munți cu sufletul bolnav. Prăda și ucidea fără milă, terorizând și umplând de groază locuitorii ținutului. Fuma flori de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Șantierului Îl invită pe acesta să i-a loc la masa lor, oferindu-i un pahar de tărie. Îl privi semnificativ. „Avem o foame de lup...Dorim să mâncăm orice În afară de eternele fripturi care de fapt au drept garnitură un morman de morcovi În timp ce carnea trebue s’o depistăm cu microscopul...!” Șeful bucătăriei dădu de gol paharul de băutură, ridicându-se În picioare. „Toată Încrederea domnilor, carnea-i proaspătă...” Șeful strâmbă nasul. Repet, nici nu vreau să mai aud. Am hotărât
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]