KorAP: Find »[drukola/base=motan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...76 >

1,884 matches

Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211

N-ai văzut unde s-a dus motanul Tarzan? - Da, cum să nu! Tocmai l-am văzut trecând. Dar a plecat, stai liniștit!... Cioara bătu din aripi, semn că motanul încă era pe-acolo. Și gaița stătea neliniștită în cireș. Motanul se putea întoarce oricând. Deodată, evenimentul cel mare se produse: Moșul Șcribleac crăpă ușa bordeiului, ieși pe prispă cu capul descoperit, doar în cămașa sa albă, lungă până la genunchi, încins cu-n brâu negru la mijloc. Tuși înspăimâtător de câteva

AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
fi, să-și riște pielicica, se repezi la coaja de cartof, o înșfăcă cu dinții și țuști sub cerdac! Moșul nici n-a știut ce pomană a făcut în dupa-amiaza aceea micilor vietăți din preajma casei sale. Epilog: A doua zi, motanul Tarzan a fost văzut mărșăluind maiestous și unduios prin curtea moșului Șcribleac cu un guzgan gri în gură, mare și dolofan, atârnând gras de-o parte a gurii sale, iar în partea cealaltă a gurii ținut în contrapondere de un

AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
mare și dolofan, atârnând gras de-o parte a gurii sale, iar în partea cealaltă a gurii ținut în contrapondere de un cap cu urechi largi, cu ochișori mici, vioi, nefericiți, și niște mustăți lungi, mai lungi chiar decât ale motanului! E de râs? Plângi! Referință Bibliografică: Averea Moșului / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1188, Anul IV, 02 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este

AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
Corola-blog/BlogPost/341941_a_343270

Două odăi luminate, Paturi, dulap și-un cuptor Vechi, dar întruna curate. . . Trudea măicuța - de zor. . . Acoperiș . . . cu șindrilă, Spartă și-n vreme de ploaie, Podu-l umpleam cu ulcele Și castroane, să curgă șiroaie. Tinda - cu beci, o scăriță, Luca - motanul gălbui, Mina - nebuna căpriță, Moli - lătra-n cușca lui. Curtea - mereu măturată, Colo-n grădină-un veceu, Eu - cu o față-ntristată, Fiindcă le curăț, doar eu. Poarta - o mică portiță, Balta - cu multe răchiți, Nucul - cununa de viță, Râs

CASA COPILĂRIEI MELE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341941_a_343270]
Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616

CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > GEORGE R. ROCA - ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) Autor: George R. Roca Publicat în: Ediția nr. 754 din 23 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Cu mulți, mulți ani în urmă, își ducea veacul prin urbea Brăilei o bătrânică cumsecade căreia toată lumea îi zicea Babana

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
tare și se mișca mult mai agil. Primi iar o porție de lăptic cu cârpa, după care începu să-și lingă blănița și să se curețe. Pe zi ce trece se făcea tot mai zdravăn. Cu timpul se făcu un motan de toată frumusețea, cu o blană neagră și pufoasă și cu ochi galbeni și inteligenți. Bătrâna îi puse numele Ispas, nume ce-i aducea aminte de un alt pisoi pe care îl avusese în copilărie. Ispas era foarte cuminte și

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
pufoasă și cu ochi galbeni și inteligenți. Bătrâna îi puse numele Ispas, nume ce-i aducea aminte de un alt pisoi pe care îl avusese în copilărie. Ispas era foarte cuminte și domestic. Îl iubeau toți vecinii, căci de când apăruse motanul dispăruseră toți șoarecii și șobolanii din mahala. Bătrâna îl răsfăța și îi dădea să mănânce tot felul de bunătăți. Cu timpul se îngrășă așa de tare, de parcă era un miel și toată lumea începu să-l strige... Ispas-Motan Gras! Acestuia nici

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
balamalele nu o mai lăsau să se mai ducă prin târg. Într-o zi bărtânețea își spuse cuvântul și baba Ana închise ochii pentru întotdeauna. Panait se întoarse acasă și după ce dădu toate lucrurile de pomană, vându casa, dar de motan nu putu să scape. Nimeni nu-l vroia pe leneșul Ispas-Motan Gras. Până la urmă, din respect pentru mumă-sa, luă și motanul cu el pe corabie. Ajuns acolo, pentru „leneșul cel negru”, cum îl numise Panait, se termină cu binele

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
ochii pentru întotdeauna. Panait se întoarse acasă și după ce dădu toate lucrurile de pomană, vându casa, dar de motan nu putu să scape. Nimeni nu-l vroia pe leneșul Ispas-Motan Gras. Până la urmă, din respect pentru mumă-sa, luă și motanul cu el pe corabie. Ajuns acolo, pentru „leneșul cel negru”, cum îl numise Panait, se termină cu binele. Adio ficat prăjit, ouțe fierte în lapte și smântână proaspătă! Mâncarea marinarilor era peștele, care la început, lui Ispas-Motan Gras, nu-i

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
fiind micuță, de obicei naviga singur. Uneori, când era mult de lucru si străbatea o distanța mai mare, mai angaja câte un membru-doi în echipaj. În general, pentru afaceri mici și distanțe mai scurte, pe corabie erau numai căpitanul și motanul. Panait, cam posac nu prea era prietenos cu Ispas, iar acesta speriat de imesitatea apei stătea mai mult în cabină, cocoțat pe patul marinarului unde visa la căsuța cu pridvor din Braila și bunătățile culinare pe care i-le oferise

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
din nou. Încercă să se miște, dar se simțea imobilizat de greul catarg și de o durere ascuțită în piciorul drept. Strânse din dinți, își adună toată forța rămasă și ieși de sub greutatea care îl ținea ca într-un clește. Motanul se sperie și sări cât colo, mai să cadă peste bord. Marinarul își dădu seama că are un picior rupt și cu greu se târî spre intrarea care cobora la cabină. În dureri groaznice se lăsă să alunece pe scări

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
în care Panait se zbătu între viață și moarte, aiurind și suferind din cauza durerii. Piciorul i-se umflase și îl chinuia foarte tare. Noroc ca avea butoiul cu apă aproape și putea să-și mai aline setea și febra groaznică. Motanul, la rândul său, suferea și el, deoarece îl durea burta de foame. Se sculase de câteva ori să caute ceva de mâncare, dar nu găsise nimic. Toate alimentele erau închise în cală și pâna acolo erau multe uși închise și

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
și îl devoră și pe acesta cu mare poftă. Începu să se simtă bine și normal. I se făcuse lene și somn. Ca să-și facă siesta, ca altădată, coborâ în cabină. Acolo dădu de Panait care gemea de durere. Gândul motanului, era totuși, la peștii jucăuși din apă, care îl săturaseră și îl făcuseră să se simtă bine. Poate și stăpânul ar dori să mănânce unul! Mulți pești prinsese Panait și îi impărțise cu Ispas. Venise și rândul motanului să-și

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
durere. Gândul motanului, era totuși, la peștii jucăuși din apă, care îl săturaseră și îl făcuseră să se simtă bine. Poate și stăpânul ar dori să mănânce unul! Mulți pești prinsese Panait și îi impărțise cu Ispas. Venise și rândul motanului să-și plătescă datoriile! Din două sărituri ajunse pe punte și încă din două pe plasă. Mult mai stăpân pe sine ca înainte, coborî cu dexteritate, își băgă coada în apă. Când apărură peștii, agăță unul care i se păru

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
îl mâncă și pe acesta și adormi. Se trezi peste câteva ore cu o senzație de mai bine, dar totuși piciorul îl chinuia foarte tare. Lânga el erau așezați trei pești păziți de Ispas. Îi mâncă în grabă, zicând bogdaproste motanului și apoi se târâ până la pat făcând un efort supraomenesc să se urce în acesta. Din cauza efortului și a durerii leșină din nou. Mai trecură câteva zile, timp în care se hrăni cum putu cu peștele crud adus de pescarul

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
în care se hrăni cum putu cu peștele crud adus de pescarul cu patru picioare. Se mai intremă puțin, dar totuși piciorul îl chinuia din ce în ce mai tare. O duse așa zile și nopți fără sfârșit, trăind doar cu peștele adus de motan și cu apa de băut din butoiul din cabină. Piciorul i-se mai dezumflase, dar prinsese o culoare pământie pe alocuri cu pete vineții. Îsi dădu seama că e cangrenă și simți că în curând o să moară. Apucă, cu mare

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
butoiul cu apă, peștele crud, Ispas... Ispas! unde o fi Ispas? Un țipăt îi ieși din gură: - Unde mă aflu? Unde este Ispas-Motan Gras? Unde e bunul meu Ispas, cel care mi-a salvat viața? - Nu înțeleg, domnule, despre ce motan vorbiți! îi spuse fata, ștergându-i fruntea transpirată... Pot doar să vă spun că vă aflați la secția de ortopedie a spitalului regal din Plymouth. - Plymouth ați zis? Cum naiba am ajuns aici? Unde este dragul meu motan? - V-a

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
despre ce motan vorbiți! îi spuse fata, ștergându-i fruntea transpirată... Pot doar să vă spun că vă aflați la secția de ortopedie a spitalului regal din Plymouth. - Plymouth ați zis? Cum naiba am ajuns aici? Unde este dragul meu motan? - V-a adus la spital o caruța a administrației portului nostru. Despre motan, nu știu nimic! - Vreau motanul! Vreau motanul! Unde este dragul meu Ispas? Fata își îndreptă privirea spre tavan și dădu încet din cap, crezând că marinarul și-

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
să vă spun că vă aflați la secția de ortopedie a spitalului regal din Plymouth. - Plymouth ați zis? Cum naiba am ajuns aici? Unde este dragul meu motan? - V-a adus la spital o caruța a administrației portului nostru. Despre motan, nu știu nimic! - Vreau motanul! Vreau motanul! Unde este dragul meu Ispas? Fata își îndreptă privirea spre tavan și dădu încet din cap, crezând că marinarul și-a pierdut mințile. Se indreptă spre ușă cu gândul să meargă să anunțe

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
aflați la secția de ortopedie a spitalului regal din Plymouth. - Plymouth ați zis? Cum naiba am ajuns aici? Unde este dragul meu motan? - V-a adus la spital o caruța a administrației portului nostru. Despre motan, nu știu nimic! - Vreau motanul! Vreau motanul! Unde este dragul meu Ispas? Fata își îndreptă privirea spre tavan și dădu încet din cap, crezând că marinarul și-a pierdut mințile. Se indreptă spre ușă cu gândul să meargă să anunțe medicul de serviciu. - Domnișoară nu

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
secția de ortopedie a spitalului regal din Plymouth. - Plymouth ați zis? Cum naiba am ajuns aici? Unde este dragul meu motan? - V-a adus la spital o caruța a administrației portului nostru. Despre motan, nu știu nimic! - Vreau motanul! Vreau motanul! Unde este dragul meu Ispas? Fata își îndreptă privirea spre tavan și dădu încet din cap, crezând că marinarul și-a pierdut mințile. Se indreptă spre ușă cu gândul să meargă să anunțe medicul de serviciu. - Domnișoară nu pleca! îi

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
spui pe nume... Bolnavul începu să-i povestească despre furtună, despre accident, despre peștele prins de Ispas și despre felul cum i-a salvat viata. Fata înțelese totul până la urmă și îi promise suferindului că se va interesa de soarta motanului. După câteva zile Samantha îi dădu o parte din veștile care îl interesau. Fusese salvat de echipajul unei nave australiene de comerț care îl aduseseră până în portul Plymouth. Despre motan și corabia avariată nimeni nu putuse să-i dea nici o

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
și îi promise suferindului că se va interesa de soarta motanului. După câteva zile Samantha îi dădu o parte din veștile care îl interesau. Fusese salvat de echipajul unei nave australiene de comerț care îl aduseseră până în portul Plymouth. Despre motan și corabia avariată nimeni nu putuse să-i dea nici o știre. Trecuse o lună de când era în spital și Panait se simțea din ce în ce mai bine. Începu să iasă singur în parcul spitalului, manevrând cu mâinile, destul de abil, căruciorul cu rotile. Era

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
îl cam puse pe gânduri. Vasul australian care îl salvase se numea Billabong și plecase mai de mult timp spre casă. Acest fapt îl întristă foarte tare, deoarece nu primi nici o știre referitoare la Ispas. Trăia totuși cu speranța că motanul nu rămăsese pe corabia abandonată. Aflase și numele capitanului care îl salvase. Acesta se numea Tom Buddle și era originar din Sydney. Se duse la căpitania portului și dădu urgent o depeșă în Australia, în care cerea să ia legătura

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
bucuria! Primi o scrisoare chiar de la capitanul Tom Buddle, personal. Acesta ieșise la pensie și avea grijă de un far situat la South Head, capul unei mici peninsule de lângă Sydney. Îi mai scrisese că în compania sa se află și motanul negru pe care îl găsise pe corabia avariată și căruia îi spunea Nelson, neștiind ce nume avusese înainte. Panait înebuni de bucurie. Fără să stea pe gânduri, fiindu-i dor de Ispas, fiindu-i dor de mare, fiindu-i dor

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]