6,230 matches
-
om întreg la cap, și cu atât mai puțin în cele ale unui copil, vezi, pentru toate astea trebuie să mă ierți, sunt mincinosul care roade osul sunt Ioan nebunul care trage cu tunul sunt un nene care latră și mușcă sunt gata să fiu băgat în cușcă, îți inventez vise pe care nu le-ai visat niciodată, te iau de unde ești și te aduc altundeva, aici, îmi zic că atât timp cât poveștile tale mai mișună prin mine înseamnă că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o să stingă televizorul, cred că e sfârșitul filmului ăluia și s-a făcut târziu. Și chiar nu are nici un rost să scâncești acum, Matei. 6. Mărunțișuri, vechituri, oameni și omuleți Tare trebuie să se mai bucure Mateiul mic! Cred că mușcă dintr-o plăcintă cu mere, bea sirop, citește și recitește scrisoarea primită de la Mateiul mare, mănâncă pufarin cu pumnul, ronțăie o pastilă de mentosan, suge un drops și se gândește la lucrurile înșirate așa curios pe hârtie, cum n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
E nevoie acum de clarificări, de precizări, altminteri povestirea devine înșelătoare. Există în textul acesta lucruri mici, spuse sau subînțelese, par mărunțișuri, dar nu sunt așa, fără lămurirea lor întregul n-o să fie întreg. Bunăoară, plăcinta cu mere din care mușca Mateiul mic nu era doar o plăcintă pătrată, acoperită cu zahăr pudră. Era un simbol. Mai întâi, pentru că mama n-a făcut în viața ei plăcinte, iar de câte ori am rugat-o să facă, ne-a dat bani să mergem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aș căuta vreo soluție salvatoare, nu întrezăresc nici cea mai mică portiță de scăpare pe care s-o zbughesc înainte de-a le frânge inimile. Numai când mă gândesc cum crede Filip despre Mateiul mic, la începutul capitolului 6, că „mușcă dintr-o plăcintă cu mere, bea sirop, citește și recitește scrisoarea primită de la Mateiul mare, mănâncă pufarin cu pumnul, ronțăie o pastilă de mentosan, suge un drops și se gândește la lucrurile înșirate așa curios pe hârtie, cum n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
înfrângeri), atunci măcar depășit numeric. Asta nu înseamnă că bătălia nu a continuat preț de mai mulți ani, timp în care lucrurile s-au mai lămurit cât de cât în măsura în care Rahan a redevenit Matei, iar pterodactilii au rămas, firesc, doar muște. Vă mai pot spune ca fapt divers că astăzi războiul a luat sfârșit cu victoria prin abandon a muștelor și că nimeni și nimic din lume nu mă va convinge să le provoc la o revanșă. Singura plăcere pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pierdeam în cel mai dulce răsfăț ce a existat vreodată, cu un șifonier uriaș plin de cearceafuri și pături sub care stătea pitită o bijuterie de săpun Fa pe care gustul cleios, infect, tot nu m-a dezvățat s-o mușc, cu un dulap în care se găsea marele Manitu, zeul indian, altfel o biată lumânare cu chip de om hâd, și cu un radio rusesc, imens, la care ascultam teatru radiofonic în regia lui Rome Ochelaru, iar seara, invariabil, vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
unul singur negura vremurilor, închipuindu-și cum ar fi curs viața lui (și a noastră, a tuturor) dacă la șutul ca din tun al lui Tătaru I mingea nu s-ar fi oprit unde s-a oprit, ci ar fi mușcat bara și ar fi sărit în aut de poartă. La început de tot, când ne-am mutat în Drumul Taberei, D 13 semăna cu un vapor ancorat într-un port aproape pustiu. La distanțe măricele se mai zăreau și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o să văd și o să aud multe, dar ce-am văzut și am auzit m-a lăsat fără aer. Tata s-a aplecat curtenitor și a sărutat mâna care mă plesnise, își tot cerea scuze pentru incident (de parcă eu aș fi mușcat-o de degete și m-aș fi rănit în inel) și se bucura aflând că sunt un elev bunicel, căruia nu-i strica să-și dea un pic mai mult silința. Profesoara de fizică, mi s-a părut deodată, semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lovit-o pe mama, pentru prima și singura dată în căsnicia lor de două decenii, i-a învinețit un ochi cu pumnul și a trântit-o peste un calorifer electric care, de obicei, îl încălzea pe Matei. Eu țipam ca mușcat de șarpe, am încercat să-l țin, să-l lovesc, dar m-a îmbrâncit și m-a lipit de-un perete, a trântit ușa dormitorului și a continuat să dea în mama ca într-un sac de box. În Abecedar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Încît nici o altă mamă din istoria lumii nu s-ar fi Încumetat niciodată să-l facă, se trîntește pe pat - buf - și adoarme imediat, cu gura căscată, sforăind și total surdă la haosul stîrnit În jurul ei. Zgîriind cu ghearele, Împingînd, mușcînd, scîncind, toți treisprezece ne avîntăm simultan asupra celor douăsprezece mameloane. Lapte și nebunie. În acest joc de țîțici muzicale, eu rămîneam cam Întotdeauna pe dinafară. Uneori, mi se pare că mi s-ar potrivi perfect numele de Cel care rămîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Pozițiile de bază erau chircit, la pîndă și ghemuit. Mișcările corespunzătoare erau tîrÎtul, furișatul și năpustitul. CÎnd mi-a venit rîndul, am fost cuplat cu Luweena. Asta m-a bucurat, fiindcă ea mă tratase Întotdeauna cu indiferență, nici nu mă mușca, și nici nu mă altoia, ceea ce era foarte bine, dată fiind constituția ei atletică ; la un moment dat, Într-o Încăierare, era să-l lase pe Shunt fără o ureche, atît de tare se Înfipsese În el. Întotdeauna am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Început să mi se adreseze cu limbajul cu care se vorbește bebelușilor, Încercînd să mă convingă să fac scamatorii, de parcă aș fi fost vreo maimuță. Unul dintre ei, tembel de-a binelea, mi-a Întins creionul și a zis : „Ia, mușcă ăsta, șobolanule, mușcă ăsta.” Să aud așa ceva din partea unui puradel care probabil că nu știa nici măcar cum se scrie Dick și Jane a fost teribil de umilitor. Am rămas acolo aproape toată ziua, pînă după ora de vîrf, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se adreseze cu limbajul cu care se vorbește bebelușilor, Încercînd să mă convingă să fac scamatorii, de parcă aș fi fost vreo maimuță. Unul dintre ei, tembel de-a binelea, mi-a Întins creionul și a zis : „Ia, mușcă ăsta, șobolanule, mușcă ăsta.” Să aud așa ceva din partea unui puradel care probabil că nu știa nici măcar cum se scrie Dick și Jane a fost teribil de umilitor. Am rămas acolo aproape toată ziua, pînă după ora de vîrf, și am avut astfel ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
facă dobitoc mic și spurcat, pentru el rămîneam același Firmin cumsecade de altădată, care se Întîmpla s-o mai facă și el cîteodată de oaie. Și odată, cînd tocmai mă scărpina absent Între urechi, m-am Întors și l-am mușcat cumplit. De al patrulea deget. Acum Îmi pare rău că am făcut-o. Rătăcitor prin grădina regretelor. CÎnd plecam amîndoi de acasă, nu o făceam doar ca să vindem cărți pe stradă. Odată ne-am dus la film. Era Început de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și praf ce a Înghițit toată strada și a murdărit și mai tare clădirile din jur, și așa destul de jegoase. A doua zi dimineață, generalul Logue a dat semnalul, și armata de mașini grele a Început asaltul final asupra pieței, mușcînd din marginile ei și Înghițind clădirile, una cîte una. Erau macarale cu mingi de demolat și buldozere enorme blindate, ale căror șoferi aveau căști și ochelari de protecție și le manevrau din cuștile lor de oțel. De fiecare dată cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
făcea că umblă pe un drum lung, nu departe de Trupington, printr-un colb alb și Încins. Se visă apoi pe pajiștea din spatele zidului de cărămidă roșie al casei părintești, bînd ceai lîngă maică-sa, care, Întinsă Într-un șezlong, mușca dintr-un sendviș cu castraveți. La picioare avea o bilă de crochet de un albastru strălucitor. Cu zîmbetul pe buze, maică-sa Îl Învăluia Într-o privire distrată, caracteristică mamelor ce-și supraveghează copiii. Era vară, și seara se lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aparat, domnule Rennit? (Simțea nevoia să-și descarce sufletul.) Nu am nici o vină, crede-mă, trebuie să mă crezi! Crima n-a devenit pentru mine o obișnuință. Rostea totdeauna cuvîntul „crimă“ pe un ton de autoacuzare, de parcă și-ar fi mușcat limba. Legea dăduse dovadă de clemență În privința lui. El, Însă, se condamna fără milă. Dacă l-ar fi osîndit la moarte prin spînzurătoare, Rowe ar fi găsit, sub ștreang, o scuză pentru fapta lui, dar judecătorii Îi lăsaseră o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
gesturi ironice, sărutând solemn paturile puștilor călăilor lor, pângărind steaguri imaginare. Chirurgii s-ar tăia neatenți înainte să facă primele incizii, soțiile ar murmura în treacăt numele amanților în momentul orgasmului soților lor, târfa care molfăie penisul clientului ar putea mușca fără nici o răutate un cerc mic de țesut de pe curbura superioară a glandei lui. Aceeași mușcătură dureroasă pe care o primisem și eu odată de la o prostituată obosită, iritată de erecția mea ezitantă, îmi aduce aminte de gesturile stilizate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe pista de decolare a Aeroportului Londra, corpul său avea să fie marcat ani întregi de învinețirea abdomenului lovit de tija centurii de siguranță. De fiecare dată când pleca în grabă la toaleta restaurantului ei de provincie, cu vezica slăbită mușcându-i uretra afectată, și în timpul fiecărui act sexual cu soțul ei prostatic avea să se gândească la cele câteva secunde dinaintea accidentului. Rănile ei fixau pentru totdeauna această infidelitate imaginară. Oare soția mea, când venea în fiecare seară în vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
bord. Se întoarse la mașină, ținând camera foto ca un pistol de mâner. Când ajunse la balcon, fața îi fu luminată de farurile mașinii de poliție. Mi-am dat seama că-i mai văzusem de multe ori până atunci chipul mușcat de vărsat, prezent într-o duzină de emisiuni televizate date uitării și-n articole din revistele informative - aceasta era Vaughan, doctorul Robert Vaughan, cândva un specialist în computere. În calitatea sa de cel dintâi savant TV de stil nou, Vaughan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
peste geamurile autobuzelor liniilor aeriene și ale mașinilor. M-am strecurat mâna pe după curbura externă a coapselor lui Helen până la fermoarul desfăcut al hainei sale. Pe când dinții ca niște lame îmi tăiau încheieturile degetelor, am simțit dinții ei cum mă mușcă de lobul urechii. Ascuțimea acestor dureri îmi aduse aminte de mușcătura cioburilor de parbriz în timpul accidentului. Își depărtă picioarele și am început să masez meșa de nailon care-i acoperea pubisul, un văl fermecat pentru despicătura acelei doctorițe atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Helen, simțindu-mi tija penisului în vaginul ei. Membranele acelea subțiri, ca și septul nazal pe care i-l atingeam cu limba, se reflectau în cadranele de sticlă ale tabloului de bord, în curbura neîntreruptă a parbrizului. Gura ei mă mușcă de umărul stâng, lăsându-mi o urmă însângerată pe cămașă. Fără să stau pe gânduri, am lovit-o cu palma peste tâmplă. - Îmi pare rău! îmi gâfâi ea în față. Te rog, nu te mișca! Îmi reintroduse penisul în vaginul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
adversari separați nu numai de liniile verticale, ci și prin liniile orizontale ale intereselor de clasă și ale dogmelor politice sau religioase... El va putea lua un caracter de ferocitate nemaiatins de la războaiele religioase de acum trei veacuri. Ura ideilor mușcă mai adânc în sufletul omenesc decât ura naționalităților. [...] noi și înspăimântătoare filosofii au apărut pe lume, pentru ca să înțelegem ce înseamnă, în termeni de sânge, de ferocitate, credința că statul este totul, iar individul nimic.” Autorii de mai sus, au reușit
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
îl ridică pe acesta în aer, la fix un metru și șapte centimetri deasupra solului. Puhoiul de apă de sub Aurel îl ridică, cu tot cu prosop, din ce în ce mai sus și din ce în ce mai sus și mai sus, împingându-l totodată înspre faleza din care apa mușca cu furie, în cele din urmă așezându-l ușor sus, pe faleză, chiar lângă roțile Volkswagenului. Toată treaba durase douăzeci de secunde, timp în care Aurel citise o jumătate de pagină. Oamenii în pulile și pizdele goale care fuseseră martorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lăsat pe mitocanul ăla să scape nepedepsit? Tu ești un geniu, pe când el... el e un nimeni! Ești un om atât de bun! Adăugă fata lingându-mă pe gât. - Hm, da... am răspuns zâmbind și călcând acceleratorul până la fund. Roțile mușcară din asfalt și, din punctul de vedere al unui improbabil martor care, fumând, o privea de la un balcon, mașina dispăru în noapte. 8/9 octombrie 2004 DREPTATEA LUPULUI Pe fundul fântânii era un întuneric de puteai să-l tai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]