1,791 matches
-
târg”) - plăteau amenzi („șugubina de muieri”, pe care o încasau, în Moldova, marii vornici, reprezenta - datorită mulțimii infracțiunilor sexuale - un izvor nesecat de venituri), iar voievozii aveau grijă să fixeze cuantumul acestor sume („de fată mare 20 de lei, de muieri 12 lei, de la cei ce le vor fi făcut, iar de la fămei numai ciubotele, câte 2 ughi pă obiceaiu...” - îi arăta, la 15 mai 1741, Grigore al II-lea Ghica, Voievodul Moldovei, marelui vornic Constantin Ruset, precizându-i că strângerea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fecioore” să i se toarne plumb topit în gură): „Certarea răpitorilor iaste numai moartea; Cela ce va răpi pe vreo muiare, acela nu se va certa numai cu moartea, ce încă-ș va piarde și bucatele, că le va da judecătoriul muierii ceii răpite, de va fi muierea mireană, iară de va fi călugărăță, atunce-i va da judecătoriul putére să se hrănească cu venitul ce va fi de la acéle bucate în toată viața ei”395; sau: „Certarea răpitorilor iaste nu numai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
topit în gură): „Certarea răpitorilor iaste numai moartea; Cela ce va răpi pe vreo muiare, acela nu se va certa numai cu moartea, ce încă-ș va piarde și bucatele, că le va da judecătoriul muierii ceii răpite, de va fi muierea mireană, iară de va fi călugărăță, atunce-i va da judecătoriul putére să se hrănească cu venitul ce va fi de la acéle bucate în toată viața ei”395; sau: „Certarea răpitorilor iaste nu numai spre cela ce răpéște fată cucoană
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-lea Conciliu Ecumenic și Canonul 92 Trulan îl pedepsesc pe răpitor cu anatema și nu-i iartă nici pe cei care l-au ajutat 398. Apropiații victimei îi puteau omorî pe răpitori și pe „asociații” lor: „Părinții, frații, rudele, stăpânii muierii, toți aceștia pot să ucigă de tot pre răpitori și să n-aibă niceo certare, și încă nu numai pre răpitori, ci și pre soțiile lor și pre ceia ce le vor fi într-ajutoriu, însă numai cându-i vor găsi făcând
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în timpul campaniilor militare. Văduvele se numărau atunci printre victimele din prima linie ale violenței sexuale. Turcii erau primii între excesivi și autorii de letopisețe le consemnează faptele. Anonimul Brâncovenesc îi urmărește pe „nemții” care prădau în Ardeal, constatând că luau „muierile de să culca cu dânsele”. De la Miron Costin aflăm că ucrainenii comandați de Timuș Hmelnițki, năvălind în Mănăstirea Dragomirna, s-au dedat la jafuri „[...] rușinând căzacii femei și féte...”. Crizele produse de armatele care mergeau la vreo luptă sau se
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
competiții ciudate cu temnicerii: rosul ciolanelor. Voinicul roade nu numai ciolanele, ci îi înghite și pe zmei... Starea civilă a femeii (ființă neobișnuită) din Pruncul și călugărul 442 poate fi dedusă cu ușurință: „O fost odată un om ș-o muiere. Omul era pe pat de moarte, iar muierea-i era grea-mare. Muierea asta, Doamne ferește!, nu erea ca alte femei, ea erea năzdrăvană”. Pruncul ce se naște (dintr-o mamă văduvă) se va arăta a fi în posesia unor puteri suprafirești
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu numai ciolanele, ci îi înghite și pe zmei... Starea civilă a femeii (ființă neobișnuită) din Pruncul și călugărul 442 poate fi dedusă cu ușurință: „O fost odată un om ș-o muiere. Omul era pe pat de moarte, iar muierea-i era grea-mare. Muierea asta, Doamne ferește!, nu erea ca alte femei, ea erea năzdrăvană”. Pruncul ce se naște (dintr-o mamă văduvă) se va arăta a fi în posesia unor puteri suprafirești, care îi îngăduie să smulgă și să care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îi înghite și pe zmei... Starea civilă a femeii (ființă neobișnuită) din Pruncul și călugărul 442 poate fi dedusă cu ușurință: „O fost odată un om ș-o muiere. Omul era pe pat de moarte, iar muierea-i era grea-mare. Muierea asta, Doamne ferește!, nu erea ca alte femei, ea erea năzdrăvană”. Pruncul ce se naște (dintr-o mamă văduvă) se va arăta a fi în posesia unor puteri suprafirești, care îi îngăduie să smulgă și să care lemne grele, să omoare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fără ieșire, concretizare a mâniei de neocolit a lui Dumnezeu, stârnită de păcat 504. I se alăturau chinul, munca, tortura - „scaune de focu”, „capaciu de fieru, și stâlpurile lui de fieru, și de stâlpurile era spânzurat nărod multu, bărbați și muieri, de imbi” - într-un concert ce pune în acțiune mai mulți agenți. Celor ce aveau „sufletul legat și muncit în mâinile dracului” (îndreptarea legii), celor ce simțiseră, încă în viață fiind, mușcătura diavolului (morsus diaboli) și primiseră un soi de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu arepi și trei capete și cu doao capete”, „vădzu mâncându-i vermii neadormiți”. Etc. Văduvele nu lipsesc din Iad. Dar nu constituie o prezență semnificativă. Le putem bănui între cele ce au mâncat „carne de om”, adică „fetele și muierile ceale ce ș-au necat și ș-au lepădat feciorii cânilor” (ardeau „în focu până în creștetu”), între clevetitoare, între cei lipsiți de respect față de clerici (pedeapsa lor era specifică: „nește scaune de focu și șede pre ele năroade multe, bărbați
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ce ș-au necat și ș-au lepădat feciorii cânilor” (ardeau „în focu până în creștetu”), între clevetitoare, între cei lipsiți de respect față de clerici (pedeapsa lor era specifică: „nește scaune de focu și șede pre ele năroade multe, bărbați și muieri, și pară de focu îmbla într-înșii de-i arde și-i munciia”), între „ocărâtorii, și blăstemătorii, și clevetnicii, și menciunoșii, și tâlharii, și ceia ce despartu frați de frați” care se chinuiau „spândzurați” „de limbi”, între „svetnicii și hulitorii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ocărâtorii și [din nou] clevetitorii și svăditorii, și cu clevetele sale au spartu case și soți de soți au despărțitu ș-au spart posturile” ce sufereau o ardere completă. O singură „categorie” de văduve este nominalizată: „Și vădzu preasfânta nește muieri spândzurate de unghii și pară de foc ieșiia din rostul loru și le mânca nește fieri. Eale striga: «Miluiește-ne, Doamne; că noi ne muncim mai vârtosu de toți!Ț Și vădzu Sfânta-Marie și întrebă: «Cine sântu acelea?Ț Și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
colective, precum construirea unui stadion. Cu partea a doua a cărții, Din amintirile lui Toderică Pințu, se avansează în istoria locală câțiva ani, iar schimbările pot fi observate și în ascensiunea socială a personajelor. Fata Kâțoaiei, „cucoană mare-n București, [...] muiere țeapănă, întunecată ca un nap”, face Universitatea de Partid, doctorul Veiza este chemat „la centru” etc. Și în Pragul de sus, roman cu structură narativă solidă, este urmărit destinul unor oameni transferați, într-o etapă istorică următoare, din lumea satului
SAVULESCU-VOUDOURIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289525_a_290854]
-
ultima pagină conține materiale și în limba franceză, germană și italiană, apoi numai în una sau două din aceste limbi. Se publică, încă din primele numere, versuri de Radu Gyr (Ucenicie, Balada peșterii din munte, Balada haiducului vândut de o muiere, Poemă veche). Alți poeți prezenți în sumar sunt Petru Vignali, C. Ștefăniu, G. Mihăescu, George Ionașcu, I. Butoiu, Codin Lăzărescu. Aici Virgil Carianopol scrie despre poetul N. I. Herescu, C. Gane despre Octavian Goga, este recenzat volumul Procesiuni de Vintilă Horia
SANZANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289474_a_290803]
-
capacitatea traducătorului (dublat în permanență de scriitor și de filolog) de a păstra esența operei, adaptând-o cu har la spiritul și chiar la atmosfera românească. Lexicul lui François Villon, spre exemplu, se mută în neaoșisme balcanice. Astfel, în Balada muierilor din Paris termeni ca „bătălii parșive” sau „codoșlâcuri” nu trădează spiritul originalului, dimpotrivă, îi dau pregnanță, cum se întâmplă și în alt text transpus în limbaj cronicăresc: „Ce încă unde-i Patriarcul/ În camilafcă dalb stihar/ Și-n patrahil?” Scrupulozitatea
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
Prezențe, 107-121; Dicț. analitic, I, 42-43, II, 218-220, 254-257, III, 154-156, 381-384, IV, 212-215, 381-384; Săndulescu, Constelații, 61-119; D. St. Rădulescu, Dicționarul personajelor din „Viața la țară” și „Tănase Scatiu” de Duiliu Zamfirescu, București, 1998; Sultana Craia, Îngeri, demoni și muieri, București, 1999, 19-21, passim; Mircea Tomuș, Romanul romanului românesc, I, București, 1999, 55-66, 339-344; Dicț. esențial, 911-916; Ghițulescu, Istoria, 180-181; Ioan Adam, Oglinda și modelele. Ideologia literară a lui Duiliu Zamfirescu, București, 2001; Mihai Cimpoi, Duiliu Zamfirescu între Natură și
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
de mare umorist. În cele din urmă poetul se spânzură de o creangă. Mai evident parodică e Paco și Petro, nuvelă având ca eroină o frumusețe inspiratoare de pictură și literatură nemuritoare, preschimbată, după zece ani, în opusul ei: o muiere grasă și cu început de mustăți. De aceeași factură sunt majoritatea pieselor din volum. Nedumeririle lui Duduță (1969) însumează povestiri cu scene de familie, mai ales amuzante, al căror erou e „un derbedeu de nouă ani, blond și pistruiat”, „cu
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
anecdotica și folclorul boemei bahice și jovial-crapuloase sunt mult mai rar prezente în textele poetului decât ar lăsa-o de bănuit renumele său. Cea mai pregnantă compunere în acest registru este probabil Balada coșcadârilor („...Păi când intram eu la restaurant / Muierile veneau ca la stupină / La orice târfă se făcea lumină // Eram voinic deși nu prea înalt / Nici astăzi nu mă dau pe-o crâșmă-ntreagă / Ca mine, când prin șnapsuri dau asalt / Nu era altul la măsea să tragă...”). În
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
cîrpaci tînăr și chel. Iată de ce n-am lucrat niciodată pentru vădanele bătrîne în atelierul meu din Vineyard - ce mă făceam dacă vreuneia îi trecea prin cap să fugă cu mine în lume? Pe mare, însă, nu-s bonete de muieri, ci doar bonete de întins pe catarge. Ia să văd: să bat în cuie capacul, să ștemuiesc crăpăturile, să torn deasupra catran, ca să se întărească bine și pe urmă să atîrn coșciugul la pupa, de-un belciug... Unde s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bompres, zăriră în aceeași clipă cu Tashtego monstrul ce se năpustea spre corabie. Ă Balena, balena! Sus cîrma, sus cîrma! O, voi, puteri binecuvîntate ale văzduhului, strîngeți-mă la pieptul vostru! Nu-l lăsați pe Sbarbuck să moară leșinat ca o muiere, dacă e să se întîmple asta!... Sus cîrma vă zic, hei, nebunilor, falca, falca! Să fie oare acesta sfîrșitul tuturor rugăciunilor mele fierbinți? Al credinței mele de-o viață? O, Ahab, Ahab, privește-ți opera! Ține bine cîrma, timonierule, ține
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
strict necesare luminării aspectului titular, adică al discuțiilor pe marginea nuvelei, să dăm citire documentelor În ordinea producerii lor. „Stă scris În minunata poveste a Halimei - Începe Ovid S. CROHMĂLNICEANU 65 - cum șahul Riar, stăpân peste Împărăția Indiei, aflându-și muierea necredincioasă a hotărât să pedepsească tot neamul femeiesc și fiecare fată ce-i era o noapte soață, vedea În zori sabia gâdelui. (Ă). Nu avem deloc pornirile sângerosului șah (de altfel șahii și sultanii din critica noastră au fost dați
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ingenuu e ilustrat, când ezitant, când pitoresc, masiv și elocvent, de textele ulterioare. Probabil la origine o farsă cu rădăcini obscure în commedia dell’arte este Vorbire în verșuri de glume întră Leonat bețivul, om din Longobarda, și întră Dorofata, muierea sa (1815), care aduce, cu intenții satirice, în cadru doi parteneri gâlcevitori, scoși ca din teatrul naiv, rudimentar, cu Măriuca și cu Vasilache, dialog ce se consumă fad, interminabil, în avalanșa replicilor moralizatoare. Înrâurit de Hesiod și de Georgicele lui
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
pe urmă Nepotrivita iubire a lui Echo cu Narțis, Sibiu, 1807; ed. Brașov, 1893; Verșuri veselitoare întru cinstea prealuminatului și preaosfințitului domn Samuil Vulcan, Sibiu, 1807; Vorbire în verșuri de glume întră Leonat bețivul, om din Longobarda, și întră Dorofata, muierea sa, Sibiu, 1815; ed. București, 1894; Anul cel mănos, bucuria lumei, Sibiu, 1820; ed. Brașov, 1893; Istoria lui Sofronim și a Haritei cei frumoase, fiicei lui Aristef, mai marelui din Milet, Sibiu, 1821; ed. Sibiu, [1860]; Reporta din vis, DML
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
a întrebat popa la biserică ce-i cu toporu’, că el nu crede ce vorbesc oamenii. Dar să mă fac așa, își arată Dumitru Răcoare degetul încârligat, dacă am zis eu ceva către cineva. Tot păcătosul de Ion. Ori poate muierea lui. ȘIRETENIE Sâmbătă noaptea bătrânul Leonteanu a furat din gară o căruță cu cartofi. Vecinul îl pârî iar a doua zi moșul fu chemat la miliție. Pentru că era nou în post, șeful voia să facă un dosar cum scrie la
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
afară și să nu vie careva. - Da ce, te temi de talhari ? D-apoi cum nu m-oi teme ? - Mare pohoață baba asta, zise Gâsca cu năduf. N-a întrulocat-o ea pe Savastița cu Apostol, de s-au sfădit muierile, de râsul satului ? - Ce te ții tu, fa, de Apostol, fa, striga Marița lui Pavăl, că doar ești femeie bătrână ! Ce, are el grija ta ? Când te-ai dus ieri peste dânsul, a ieșit bietul om prin spate, c-un
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]