1,239 matches
-
dorit să ție dulcea, neînțeleasa, dar atât de fericita lui nebunie. Va să zică asupra acestui chip îți concentrase el amorul lui, atâta formă avea pustiita, sărmana lui viață - un portret!.., Da, era tatăl său, când fusese în vârsta lui de acum. Mumă - sa, o femeie palidă, naltă, blondă, cu ochii negri, îi vorbise adesea de tatăl său; de acel copil cine știe cum rătăcit în clasele poporului de jos. Misterios, fără să spuie cuiva secretul numelui lui, el ședea în casa preotului bătrân a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un testament părea a fi după cât se putea pricepe din bucățile rupte. El muri în spitalul de alienați... palid, mut până-n ultimul moment, preocupat pare că de a ascunde un secret mare Fructul amorului acestor oameni fu Dionis. Văduvita sa mumă îl crescu pe el cum putu din lucrul mînilor ei - mâni delicate de doamnă - fața ei palidă ca ceara, ochii ei de-o întunecată blîndeță aveau numai pentru el grijă și înțelegere - pentru el - și pentru portret. De copil încă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
întunecată blîndeță aveau numai pentru el grijă și înțelegere - pentru el - și pentru portret. De copil încă el admira ochii cei frumoși ai portretului ce luceau ca vii în orbitele lor. Ce frumos a fost papa! zicea el surâzând și Mumă - sa, auzindu-l, își ștergea într-ascuns lacrimele ei. - Ochii? nu-i așa Dionis - ochii! - Da, mamă! - Acești ochi!... O dacă i-ai fi văzut tu acești ochi vrodată în viața ta ți s-ar fi părut că-i revezi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de tristeță care îl făcea atât de interesant - și irezistibil pentru bobocii pensionatelor. Dar lui însuși nici nu-i trecea prin minte că pe el l-ar fi putut iubi cineva - pe el nu-l iubise nimeni în lume afară de Mumă - sa - cum l-ar fi putut iubi pe el, atât de singur, atât de sărac, atât de fără viitor! Nu-și are fiecare om, gândea el, familia sa, amicii, rudele, oamenii săi, ca să-i iubească? cui ce-i pasă de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ani au trăit fără să aibă copii. Într-al treizeci și unulea an al căsătoriei ea a născut un băiat sănătos, care din ce creștea, din ce se făcea mai frumos. El a fost cuminte ca tată-său, spiritual ca mumă - sa, frumos ca tată-său, cochet și delicat ca mumă - sa, avea părul negru al tătîni-său și ochii albaștri a mumei sale. El a înfrumusețat bătrâneța părinților, cari amândoi erau înamorați în el, deși într-un mod rațional și fără
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și unulea an al căsătoriei ea a născut un băiat sănătos, care din ce creștea, din ce se făcea mai frumos. El a fost cuminte ca tată-său, spiritual ca mumă - sa, frumos ca tată-său, cochet și delicat ca mumă - sa, avea părul negru al tătîni-său și ochii albaștri a mumei sale. El a înfrumusețat bătrâneța părinților, cari amândoi erau înamorați în el, deși într-un mod rațional și fără să-l strice. Cam surâdea lumea de bătrânii înamorați, dar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care din ce creștea, din ce se făcea mai frumos. El a fost cuminte ca tată-său, spiritual ca mumă - sa, frumos ca tată-său, cochet și delicat ca mumă - sa, avea părul negru al tătîni-său și ochii albaștri a mumei sale. El a înfrumusețat bătrâneța părinților, cari amândoi erau înamorați în el, deși într-un mod rațional și fără să-l strice. Cam surâdea lumea de bătrânii înamorați, dar lumea, ca în genere, așa în cazul acesta spețial, nu avea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe-aceea a României, fii unor oameni veniți din toate înghiurile pământului, căci adevărații copii de român încă n-au ajuns să învețe carte... oameni în fine cari au făptură și caracter de la tații greci, bulgari și numai numele de la mumă - de la dizgrațiata Românie. Și încă dacă și-ar [fi] câștigat prin ceva dreptul de-a se numi români; dar nu. Ei își urăsc țara lor mai rău și mai cumplit decât streinii. O privesc ca un exil, ca o supărătoare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cât ține fluierul piciorului, și pusei piciorul în opinca cea ușoară. Astfel îmbracat, adeseori păzeam pe culmile munților noaptea, în razele lunei, asemenea sentinelei Romei care, păzind creștetele de fier ale Carpaților, privește cu ochii plini înspre sud, gândind la muma sa, regina răsfățată și albă ce-și scaldă corpul molatec în mările ei azure și calde, fruntea ei coronată cu visuri de amor și sânii ei albi și plini, dezmierdați de albastrele și luciile valuri ale mărei. Mama uitită care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca neaua de argint, și le-aș săruta ochii străluciți ca stelele, și le-aș săruta buzele roșii ca roza al luminei polare. Se poate ca bătrânul și întunecatul Nord să aibă fete[le] lui de-mpărat în palatele mărei mume, se poate cumcă razele stelelor blonde să pătrundă prin înaltele bolte de smarald a palatelor din fundul mărei. Se poate că în acea atmosferă care n-o fi decât un etern joc de colori prismatice s-ar găsi și pentru
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ea purpurie ca o roză, de unde - am luat acest rol de mentor pe lângă tine?... Afară de aceea, mă mir de amorul ce-l am pentru tine. Este o simțire ciudată... Parec-aș fi femeia ta, dar de mult, de mult, ori parecă muma ta... În sfârșit, e o simțire dulce și familiară... Amantul meu n-aș suferi să fii... și cu toate astea te iubesc... - Să-ți esplic eu această simțire?... Îmi pare ades că noi am mai trăit odată și că eu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
devotament necondiționat pentru familiexe "„familie" și pentru sprijinirea activității publice bărbătești. Într-un fel, femeile sunt considerate superioare moral bărbaților, fiindcă etica lor transcende interesul egoist. Ele sunt agenții educației morale (apud Bălcescuxe "„Bălcescu,Nicolae"), din cauza capacității de jertfire. În calitate de „mume de familie”, femeile educă moral națiunea. Liberalii români au omagiat „femeia Madonă” a cărei puterexe "„putere" vine din iubire: „Ea este o «ființă îngerească», o «zeitate care trăiește numai din veața noastră, n-are altă bucurie decât bucuria noastră, nici
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
de lance al sexismului. În contextul abordării naționaliste și, mai ales, a formei legionarexe "„legionar" a acesteia, din femei nu mai rămânea practic decât atributul de a naște și crește bărbați. Singurul lor sens coerent era cel de a fi „mume”, căci țara are nevoie de sentimente și atitudini virile, are nevoie de bărbați ca agenți istorici 9. Spirite talentate ale vremii, de talia lui Mircea Eliadexe "„Eliade,Mircea", de exemplu, s-au prins în concertul eliminării oricăror tentative de democratizare
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Kligmanxe "„Kligman,Gail", ibidem, p. 245). În ideologia pronatalistă, avortulxe "„avort" apare ca „masacru intrauterin”, „inamic perfid al viitorului biologic al poporului”, duce la „declinul mâinii de lucru”, subminează independența patriei, denaturează „împlinirea destinului femeiesc”, este un atac la „patria mumă” și la „plaiul strămoșesc”, împuținează patrimoniul „partidului părinte” (Kligmanxe "„Kligman,Gail", ibidem, pp. 124-130). Avorturile în spital se făceau cu aprobarea procuraturii, eventual cu un procuror prezent în astfel de cazuri. Medicii și moașele riscau închisoarea și retragerea dreptului de
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
idei, Bolintineanu pune În mișcare un aparat de comparații, repetiții, alegorii care să susțină discursul liric. Discursul uzează de o scenografie simplă și eficace. Dovadă că poetul o folosește În mai toate piesele. Modelul cel mai pur Îl aflăm În Muma lui Ștefan cel Mare. Primul tablou Înfățișează atmosfera care precede evenimentul: peisajul, timpul, poziția astrelor. O descripție (evocare) cu elemente luate din recuzita romantică: castelul fixat pe o stîncă neagră, peștera unui sihastru sub o rîpă stearpă, o mănăstire... În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În care se află mulțime de ostași loviți În bătaie și răniți de tot felul de arme, carii Își arăt ranele și Își spun durerile, cerînd ajutorul doctorilor. Pentru că acest Amor, copil nebun, fiu al Venerii, răzgăiat d-a sa mumă și crescut zburdalnic, În mină eu arc și săgeți, cu neastîmpăr petrecîndu-și timpul totdauna ca cu niște jucărele, Întinde arcul și aruncînd săgeți În toate părțile răzbește și pătrunde inimi de tot felul de vîrste: fără a se rușina de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și moravurile ei. Iată cîteva: „Unde c dragoste multă e și uriciune multă. Bărbatul temător Își Învață nevasta curvă.” .................................................................................... „Decît să-și păzească cineva nevasta, mai bine crîngul cu iepurii...” .................................................................................... „Ci cînd vei să-ți iei nevastă, Uite-te la mumă-sa și cunoaște pe fie-sa”. Unele aluzii la moralitatea femeii sînt crude: „Cățeaua pîn’ nu pleacă prin mahala Clinii nu se ia după ea. ........................................... Și curvele poartă rochi Dar le cunoști după ochi...” Văzînd și aceste exemple, putem trage
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
țăranul, Nici mai este de vorbit, Căci o știu, o știu sărmanul Că de mult i s - a 'mpuțit. Vream să văd încai la coadă dacă este precum spun, Căci se poate de 'ntîmplare să rămâie ceva bun. TURCULEȚUL ȘI MUMĂ - SA Turculețu 'n agonie era acum pe sfârșit; Iar mă - sa 'ncurajîndu - l îi zice: - O fătul meu! Ce ferice ești tu astăzi că acuma negreșit O să, zbori de - aici în ceruri și de - aici, vrând Dumnezeu, În paradis deodată
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
acel scop oarecare, celor mai mulți necunoscut și pe care redactorul Salvărei îl cunoaște atât de bine. Tot în ziarul Salvarea se află o dare de samă asupra unei reprezentații teatrale. Iată câteva floricele stilistice ale scriitoriului piteștean. Durerea ce încearcă o mumă despărțindu - se de fructul ei nu putea să fie mai bine reprezentată. Publicul bucureștean și iașan au încoronat totdeauna pe acest artist cu laurii aplaudelor. Paul Ditia este un rol dificil, un caracter escepțional, ceea ce face multă onoare d-lui
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cunoscută sub numele literar de George Sand, a murit. Această femeie rară prin talente, energie de simțământ și frumusețe e de origine germană. Despre partea tătîni-său se trage din Moritz de Saxa, fiul natural al regelui August II, despre partea mumei sale se trage din familia conților Konigsmarck. Relațiile ei cu Jules Sandeau, Alfred de Musset, abatele Lammenais, Francisc Chopin, prințul Napoleon (mai târziu Napoleon III) sunt destul de cunoscute; ele nu pot însă forma obiectul unei scurte notițe necrologice. [2 iunie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Franței. Dar ce să-i faci - dacă Turcul nu vrea să înțeleagă. Pe noul sultan Abdul Hamid II ziarul parizian "Gaulois" îl zugrăvește astfel. El e născut la 22 septemvrie 1842 și este fiul al doilea al lui Abdul-Megid Khalif. Mumă - sa muri în curând, dar deveni copilul alintat a femeiei a doua a tatălui său, carea, neavând copii, îi lăsă lui toată averea ei foarte însemnată. Abdul-Hamid și frate - său mai mare Murad n-au învățat în copilăria lor absolut
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Un nebun sau un orb agitat sunt o priveliște penibilă, urâtă, și mai urâtă încă Când actorul îi reprezintă cu toată cruditatea realității. În toată piesa a fost un singur moment dramatic. Tocmai de ziua fetiței fierarului sosește vestea că muma ei a murit. Scena cu crepul negru între fierar și mumă - sa e singura care trezește în privitor simțăminte într-adevăr omenești; tot restul piesei e calculat pentru a băga în boală pe privitor. Noi se 'nțelege că nu dăm
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și mai urâtă încă Când actorul îi reprezintă cu toată cruditatea realității. În toată piesa a fost un singur moment dramatic. Tocmai de ziua fetiței fierarului sosește vestea că muma ei a murit. Scena cu crepul negru între fierar și mumă - sa e singura care trezește în privitor simțăminte într-adevăr omenești; tot restul piesei e calculat pentru a băga în boală pe privitor. Noi se 'nțelege că nu dăm vina direcției pentru alegerea acestei piese. Avizată a susține o trupă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
bun într-o pădure/ Decât acela ce-a știut să fure/ și s-a lăsat de tâlhărit...”)132 Părinții devin responsabili de cursul firesc al vieții propriilor copii, trebuie să-l ocrotească, să-l ghideze într-o manieră decentă: „Voi mume și voi tați așijderea,/ Copii, chiar și o droaie de-ați avea,/ Să-i privegheați cu grijă veșnic trează,/ Atâta vreme cât vă sunt în pază./ Luați seama ca prin pilda voastră rea/ Sau șovăind pedeapsă a le da/ Pierzării să-i
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de o pasivitate nefirească pentru o mamă, care se știe că ar trebui să situeze, mai presus de orice, viața urmașilor: „Grizilda îndură această silă/ șezând ca mielușelul blând și mut/ și-ngădui să facă tot ce-a vrut./ [...] Dar muma n-a pornit să se bocească,/ Ci s-a supus la voia-mpărătească”795 Nu face decât să îi dea copilei o ultimă binecuvântare, rugându-se divinității să o primească ca pe o jertfă a propriei ei măriri, dovedind o tărie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]