1,285 matches
-
și Cecenii pătrund în galop până la ogoarele și căsuțele triburilor supuse, apucă vite, doboară pe cei care se împotrivesc, și într-o clipă se întorc în sihlă. Plugarii sunt nevoiți să poarte cu ei armele la lucrările câmpului. La 1854 muntenii au atacat palatul cneazului David Ceavciavadze, prădându-l și dându-i foc, luînd cu cei douăzeci și unu de captivi, între care Ana cneaghina și sora ei cneaghina Varvara Orbelian, nepoată al lui Gheorghe XIII ultimul rege al Georgiei și damă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înălțimile piscurilor. Uneori tatarii se opreau ca să se apere de Cazacii urmăritori. Una din copilele cneaghinei Ana a pierit. Captivii au stat în prinsoarea lui Șamil opt luni, până ce au fost schimbați cu feciorul imanului, prizonier la ruși. Trofeul acestor munteni nu e capul dușmanului, ci o mână uscată cu mirodenii și ținută pe ușa casei. Legea răzbunării e în floare la acest popor. Cel ce se crede ofensat sau i s-a omorât o rudă de aproape, jură răzbunare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în vorbirea noastră. Unul din argumentele d-sale se sprijină pe faptul că moldovenii de la Botoșani spun "șiboțăli". N-am auzit niciodată asemenea rostire la țăranii moldoveni cu care am stat de vorbă. Toți moldovenii rostesc pe c altfel decât muntenii: e un c moale, dar se aude distinct. Vorba aceasta se poate transcrie "ciuboțăle" dar orice copil care a urmat cursul elementar rostește corect "ciuboțele". A transforma o rostire regională în dialect e cel puțin ciudat iar "șiboțăli" e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai frumoase decât ai fraților noștri de peste Milcov. Am înțeles de mult de ce frații noștri dunăreni preferă, de pildă, pe moldovenescul "dumbrăveancă" lui "căcău", care se aude în lunca Dunării și pe "stăncuță" "cioacei" și pe prisos căcălăului. Și mulți munteni inteligenți nu se mulțămesc cu perifraze în exprimarea unor noțiuni precise: de pildă ac, spelcă, bold (la cuvântul "bold" din Dicționarul limbii literare, am văzut curioasa explicație: "bold", moldovenism pentru ac cu gămălie.) agrafă le preferă acului de cusut, acului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
noțiuni precise: de pildă ac, spelcă, bold (la cuvântul "bold" din Dicționarul limbii literare, am văzut curioasa explicație: "bold", moldovenism pentru ac cu gămălie.) agrafă le preferă acului de cusut, acului de cap, acului cu gămălie, acului de siguranță. Vânătorului muntean îi place mai mult gotcan, bircan, ieruncă, decât cocoș de munte, cocoș de mesteacăn, găină de alună. Cunoscătorii limbii noaște știu că nu se pot amesteca noțiunile păstorești, noaten (miel înțărcat), cârlan (miel de un an), cu mânzoc, strâjinc, tretin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
profesorul de filologie de la Iași, o cucoană nu tocmai deșteaptă; pricepută însă la mobilat camerile și la primirea musafirilor. Are o femeie servitoare cam nătângă (Mărioara), care ia subt protecția ei pe Irimie, spălându-i și călcându-i straiele de muntean, cu care el se îmbracă duminicile. Se miră de stăpână-sa că pune pe masă atâtea șervete, tacâmuri și farfurii "pentru trei fasole la doi oameni". Întâlnirea între lița Sofia și lelea Măriuca. Întâlnirea între lița Sofia și cucoana Aura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dacă n- r fi sârguința voievodului de a răspunde cererii nobililor poloni cu atâta promptitudine. Îndeplinindu-le dorința, Petru Aron le cere celor doi starosti de margine să intervină pe lângă rege ca „să ne facă nouă pace și liniște din partea muntenilor și a ungurilor și a togtocomanilor” (tătarilor). Starea de nesiguranță din hotarul tătărăsc era un fenomen obișnuit, iar cererea lui Petru Aron poate fi considerată ca nefiind determinată de vreo acțiune reală, pe care tătarii ar fi întreprins-o atunci
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
iar cererea lui Petru Aron poate fi considerată ca nefiind determinată de vreo acțiune reală, pe care tătarii ar fi întreprins-o atunci. Important pentru noi este faptul că Petru Aron nu avea „pace și liniște” din partea ungurilor și a muntenilor. Om al polonilor, așa cum o arată și formulele de supunere din actul dat la 1 aprilie, el se temea să nu fie înlocuit printr-o intervenție ungaro-munteană. Încă din 1456, înainte ca Iancu de Hunedoara să moară, în urma rănilor primite
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Suceava în mare grabă și să-l întâmpine pe Ștefan la 12 aprilie, 1457. „Într-o marți, în săptămâna mare, înaintea Paștilor atunci a venit Ștefan voievod, un fiu al lui Bogdan voievod, care a venit cu putere mică, cu muntenii, cu țările de jos, ca la 6 mii de oameni. Și au venit asupra lui Aaron voievod la o gârlă sau apă cu numele de Hreasca, lângă Doljești. Acolo a bătut Ștefan voievod pe Aaron voievod, alungându-l din țară
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
relațiile cu regatul ungar se înrăutățesc subit. O cauză a constituit-o refugierea lui Petru Aron în Transilvania. În cursul anului 1460, are loc o înțelegere între Vlad Țepeș, brașoveni și scaunele secuiești. Transilvănenii se angajau să-i trimită domnului muntean 4000 de oameni în ajutor cerându-i, în schimb, să-i apere de turci sau de o amenințare venită din partea Moldovei. Din Transilvania Petru Aron a ajuns repede la curtea regelui Matei Corvin. Motivul care l-a determinat pe Matei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ar fi putut să facă față nici sultanului, nici lui Ștefan. Ștefan nu a năvălit în Țara Românească, cum zice Chalcocondil, nu avea nici un motiv s-o facă în 1462, iar dacă ar fi făcut-o, cei 7.000 de munteni nu erau în stare să-l oprească pe Ștefan, care avea lângă el 12-15.000 de oameni, partea cea mai valoroasă a armatei moldovenești. Gh. Gibănescu, deși a admis existența unui conflict între cei doi domni, s-a întrebat, pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aparținuse Moldovei și fusese odată de Petru al II-lea lui Iancu de Hunedoara ca să aibă un punct de rezistență în lupta cu turcii, firesc ar fi fost să existe un condominium moldo-unguresc, din moment ce un domn moldovean și nu unul muntean cedase cetatea lui Iancu. Absurdă este și ipoteza potrivit căreia Chilia a constituit baza de operații a lui Țepeș în timpul luptelor din iarna 1461-1462. Baza de operații presupune un loc central, unde se concentrează trupele, unde sunt înmagazinate armele și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
al II-lea avea să declare la sfârșitul campaniei din 1462 că „Atâta vreme cât Chilia și Cetatea Albă dețin și le stăpânesc românii, iar ungurii Belgradul sârbesc, noi nu vom putea avea nici o biruință”. Traducătorul a pus în notă „la 1462 muntenii stăpâneau Chilia și Moldovenii Cetatea Albă”. O interpretare care nu se baza pe nimic. P. P. Panaitescu reproduce din Historia Turcorum, din secolul al XV-lea, știrea potrivit căreia Ștefan cel Mare „a mers și s-a războit să ia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se presupune că Radu cel Frumos, domnul sprijinit de turci ca să ocupe scaunul Țării Românești, ar fi încercat să înlocuiască garnizoana ungurească din Chilia cu una muntenească. Presupunerea se bazează pe mențiunea din Pomelnicul de la Bistrița în care sunt pomeniți „munteni” din Chilia. Cronicarul polon Jan Dlugosz menționează și el că pe cetatea Chilia „Radul o ocupase cu ușurință, după ce alungase pe unguri”. Pasajul din cronică este confuz, cronicarul afirmând că Ștefan, ca să nu fie jertfită Moldova, s-a învoit să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
renunță la gândul de a ataca Moldova și, la 31 martie 1468, încep ostilitățile dintre Ungaria și Boemia regelui Podiebrad. La sfârșitul anului 1468 și la începutul anului 1469 circulau în Transilvania zvonuri despre un eventual conflict între moldoveni și munteni, voievodul Transilvaniei cerându-le sibienilor informații în legătură cu pregătirile militare pe care le făceau muntenii și moldovenii. Nu sunt cunoscute amănuntele în legătură cu relațiile moldo-muntene la începutul anului 1469. Cerându-i regelui polon să-l ajute împotriva dușmanilor săi, Ștefan îi enumerase
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dintre Ungaria și Boemia regelui Podiebrad. La sfârșitul anului 1468 și la începutul anului 1469 circulau în Transilvania zvonuri despre un eventual conflict între moldoveni și munteni, voievodul Transilvaniei cerându-le sibienilor informații în legătură cu pregătirile militare pe care le făceau muntenii și moldovenii. Nu sunt cunoscute amănuntele în legătură cu relațiile moldo-muntene la începutul anului 1469. Cerându-i regelui polon să-l ajute împotriva dușmanilor săi, Ștefan îi enumerase printre aceștia și pe munteni. Încheind luptele cu cavalerii teutoni, Cazimir își va îndrepta
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sibienilor informații în legătură cu pregătirile militare pe care le făceau muntenii și moldovenii. Nu sunt cunoscute amănuntele în legătură cu relațiile moldo-muntene la începutul anului 1469. Cerându-i regelui polon să-l ajute împotriva dușmanilor săi, Ștefan îi enumerase printre aceștia și pe munteni. Încheind luptele cu cavalerii teutoni, Cazimir își va îndrepta eforturile spre reglementarea raporturilor cu Moldova. Tratativele purtate în anul 1468 nu erau mulțumitoare pentru rege. În mod practic, potrivit cutumelor feudale, el nu avea decât o suzeranitate nominală, din care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
anunțe pe domn că este așteptat la Liov. Domnul și-a amânat venirea din mai multe pricini și, după cum relatează Dlugosz, Ștefan se temea că, în lipsa lui din țară, Moldova să nu fie ocupată de turci, de unguri sau de munteni. Dar, adaogă cronicarul, Ștefan „se temea de prinsoare, aceasta în urma încunoștințării unuia dintre sfetnicii regelui”. Ca să nu-l supere pe rege, domnul a depus jurământul de credință în fața solilor regali, făgăduind că, atunci când regele va veni la Camenița, Colomeea sau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
greutățile pe care avea să le întâmpine, la 13 iulie 1471, Ștefan cel Mare îi răspunde regelui Cazimir că nu poate să-i îndeplinească cererile, deoarece este înconjurat și amenințat din toate părțile de dușmani, de tătari, de turci, de munteni, de secui, de unguri. Cât privește solicitarea de a-l trimite pe fiul său cu o mie de călăreți, Ștefan îi arată regelui că nu poate s-o facă, deoarece fiul său este foarte tânăr și încă nedeprins să îndeplinească
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
însemnau o provocare pentru turci. Dar, Ștefan știa că și fără această provocare, turcii vor ataca Moldova, atunci când împrejurările le vor permite. Era vorba doar de o amânare. După lupta de la Soci vor avea loc noi ciocniri între moldoveni și munteni. Caracterul lor este însă local. Se înfruntau numai oamenii de la marginea țării. Cei doi voievozi români își fortificau hotarul, Radu ridicând pe Milcov cetatea Crăciunei, iar Ștefan întărituri în fața acesteia. Însă anul 1471 este însemnat nu atât prin luptele lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
toate veștmintele lui cele scumpe și visteriile și toate steagurile lui”. Oastea Domnului a stat trei zile lângă cetatea Dâmboviței. În Cronica moldo-germană se arată că Radu cel Frumos a venit cu 13.000 de turci și 6.000 de munteni. S-a dat o nouă luptă, la 28 noiembrie, „Atunci s-a îndreptat Ștefan voievod cu bărbăție împotriva lor și Dumnezeu l-a ajutat, încât i-a nimicit cu desăvârșire, iar pe care i-a prins vii, i-a tras
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că au fostu supus leșilor, ci pentru să-l aibă prieten la nevoie”. Bucuria victoriei din noiembrie 1473 nu a durat decât o lună. La 20 decembrie, Radu cel Frumos venea cu 17.000 de turci și 12.000 de munteni, îl învingea pe Laiotă care reușea să se refugieze în Moldova. Pârcălabii lăsați de Ștefan au fost uciși și după ce-au ocupat toată Țara Românească, turcii l-au urmărit pe Laiotă Basarab până la Bârlad, unde au ajuns la 30
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
-a însuși împăratul turcesc, numit Mehmet beg, cu toate puterile sale și, împreună cu ei Băsărabă voievod, cu toată oastea sa, asupra lui Ștefan voievod. A făcut război cu ei la Valea Albă și au biruit atunci blestemații turci și cu muntenii cei hicleni. Și au căzut acolo vitejii cei mai buni și nu puțini boieri mari, și oștenii cei buni și tineri, și oastea cea bună și vitează, și tineri husari viteji s-au prăpădit atunci.” În pisania bisericii de la Războieni
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
apăra. „Cred chiar că craiul unguresc va face pace cu Țara Românească (Valachia Mazor) și că atunci va fi mult mai rău”. Domnul amintise de l’altra Valachia, de cealaltă Țară Românească, dovadă a conștiinței originii comune a moldovenilor și muntenilor. De data aceasta folosește denumirea dată de străini Țara Românească: Valahia Mare, în timp ce Moldova era numită Valahia Mică. Domnul insistă asupra impostanței strategice a Moldovei: „Nu vreau să mai spui cât de folositoare este pentru treburile creștine această țărișoară a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aceea, domnii munteni s-au străduit să păstreze legăturile cu Transilvania și cu regele Ungariei, căruia îi jurau credință în nădejdea că puteau primi un ajutor, dacă Țara Românească era atacată de turci. Așa se explică de ce în înțelegerile dintre munteni și Ungaria apare o clauză a cărei importanță este decisivă în raporturile dintre cele două țări. Se specifica, anume, că domnul muntean va fi prieten prietenilor regelui și dușman dușmanilor săi. În cazul, însă, în care turcii, venind cu forțe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]