73,760 matches
-
îi va sta mai bine așezată pe oasele zămislite în pântecul adânc, aducător de viață. Decât să fii singur pe o scenă pustie, ce alegi? Crengi de foc mai culese de alții sau sfori reci de paiață? Asta... dacă nu mori la timp într-o împrejurare de adevăruri! Când capul se desprinde de amintiri, de vechime, ce mai ai de ales - tu, alesul din neînțelesul scheletului șoaptelor? Depinde numai de tine să alegi descărnarea, ruperea uscatului de mânia apelor. Anatomia sau
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
se insinuează ca emoția unei musafire neinvitate care - nonșalantă - ocupă locurile cele mai bune, din față, unde nu-ți mai este rău dacă ai rău de serpentine, unde nu mai plângi dacă ai probleme cu depresia, unde nici nu mai mori dacă te încearcă moartea.
Județul disperării by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/5052_a_6377]
-
urcat lângă bunici, sub icoane. Cu pământ sub unghii, îmbrăcați de muncă. Sărbătorile lor nu se țin pe pământ. Din Bărăgan s-au întors să mă nasc eu. Alte motive să rămână în viață, când toți i-au rugat să moară, nu au fost. Bărbat am. Bărbatul vieții mele este și al morții mele. Eu sunt hăul din inima lui. Întunericul cel nepătruns. Taină. Când el o să devină soarele, eu o să văd. Copii am. Băieții mei m-ar lăsa să-i
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
contemporan, neobarbarismul, zenitismul, dadaismul, suprarealismul, etnologia, folclorismul și curentele mitico- religioase. Transcendențele lirice. Paleografia. A plâns o Dunăre de la izvoare la vărsare. Și a început-o pe a doua. A curățat aerul din jurul său. A pus sub control anomaliile timpului. Murea de dorul lui. Ca niciun alt muritor. Și aștepta.
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
verde al frunzelor sub lună pe vremea când un mare nimeni era așteptat în oraș și vorbele tatălui erau neliniștite ca vrăbiile sub ramurile duzilor din curte izbindu-se-n vânt ca săbiile unei sălbatice neașteptate hoarde cineva tânăr tocmai murise în sat nu-mi amintesc prea bine chipul lui poate copilul desculț ce purta stranie coincidență chiar numele tău
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
vii, ca-n ziua-ntîi pe-arterele divine, schimb lumea,-l proferînd, din temelii! VII Cînd rugă-n mine ești, eu sînt cuvînt, cînd nesosit vii, - inimii pogor, cînd înțelesul ești, eu mă fac gînd, cînd îndurare ești, eu mie-mi mor, și crește-n mine crucea pînă cînd mă răstignește-nuntru pe-adevăr și în afar’, din sîngele-mi dă flori, cu crengi spre cer nălțîndu-se cîntînd. În Tine-s pîn’ la ultimul atom al pulberii și realității mele textură-universalei învieri, purtînd într-
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
în mintea care ar vrea Să-adoarmă cu ochii deschiși, să vadă ceva Ce nimeni n-a mai văzut. În tine e o scară, Pe care, urcînd, vei ajunge mai sus de nori. Știi asta sigur. Cum știi și că o să mori: O poveste ciudată, pe care o visează În fiecare zi mii de oameni. Fiindcă trează Cu-adevărat nu-i decît Mintea care ne-a născut. Dar asta a fost tare, tare demult...
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
brusc m-am desfăcut iar în lumina dimineții de început de noiembrie ciorile zboară întins de la Vest la Est invers de cum fac românii carevasăzică exodul lor nu încetează deși ba unul ba altul singuri sau în cuplu se-ntorc să moară aici cu râul copilăriei la căpătâi cu dealul cu fuiorul la picioare și ramul de stejar deasupra capului aleleu măicuță aleleu tăicuță moale și frumos mirositoare-i sfânta și-nierbata strâmta potecuță-a dorului xxx șed într-un colț de bucătărie
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
măiestru de mâinile tale dibace cuvintele se preling de pe mierea buzelor sub atenta supraveghere a ochilor tăi mai strălucitori ca oricând nu mi-ar părea nici un pic rău de-ar fi să pier acum singurul regret poate ar fi că mor în sol străin xxx scriu de câteva ceasuri dar ce zic - scriu de câteva zile ce spun eu - scriu de câțiva ani dar adevărul e că scriu de mai bine de-o jumătate de veac neîntrerupt scriu la drept vorbind
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
am mai mirat că marele editor m-a refuzat bine i-a făcut Post scriptum mai rămâne o întrebare abia cutez s-o pun pe cine or să-l înmormânteze fără nici o pompă atunci când se va crede că eu am murit nu cumva o să fim doi acolo jos și o să ne distrăm în sfârșit de minune povestindu-ne viața în cele două versiuni previzibile
substituirea sau pe cine rad eu dimineața și cine mă rade by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/5479_a_6804]
-
de pregătit ediția... Inventa. L-am condus până acasă, pe Academiei. Lângă trepte, s-a făcut nevăzut. ÎN PARCUL CIȘMIGIU Aici, să mă închin. Unei flori de nufăr. Dar în oglinda apei e privirea unei fete. Eu o sărut și murim de râs; e frumoasă, și n-o mai văd niciodată. Sau altfel: mă ocolește, pe podu-arcuit, e toamnă, și-mbătrânește și ea, pe-o bancă. Să mă închin, lunii, din lunetă. DÂMBOVIȚA Nici vorbă, de-un raid pe chei. Dinspre
JURNAL BUCUREȘTEAN by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/5448_a_6773]
-
Ion Mureșan Acolo sus, pe deal, este o canapea roșie. Lângă canapeaua roșie, flutură în vânt o sută de steaguri galbene. Deasupra zboară păsări mari, negre și mute. , de parcă-am murit demult. Lângă canapeaua roșie este o măsuță de scândură, iar pe măsuță e o coală albă de hârtie și o vază cu flori albastre. Mai este o doamnă cu rochie lungă, verde. Stă lângă măsuța de scândură pe un scaun
Și e atât de frumos by Ion Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/5496_a_6821]
-
de scândură pe un scaun de abanos. Are mâinile albe și foarte reci. Cu mâinile albe și foarte reci ea scrie, ea copiază cu litere mari de tipar o poezie de Mihai Eminescu. Și e atât de frumos, de parcă-am murit demult. Pe celălalt deal, eu dorm în iarbă, între pruni. Capul meu adormit odihnește pe o perniță albă. Sub perniță am un cuțit și o secure, astfel că, dormind, bănuiesc că am înnebunit. Somnul meu e în jurul meu ca un
Și e atât de frumos by Ion Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/5496_a_6821]
-
că nici un animal și nici un om nu intră în somnul meu. Nici un om și nici un animal nu au ce căuta în somnul altui om și altui animal care dorm în iarbă, între pruni. Și e atât de frumos, de parcă-am murit demult. Totul este frumos în toate. În vale, în sat, lucrurile sunt înclinate și se leagănă în semn de respect pentru cineva. De o parte și de alta a drumului mii de păsărele cântă un cântec dezorganizat și agresiv. Se
Și e atât de frumos by Ion Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/5496_a_6821]
-
și de alta a drumului mii de păsărele cântă un cântec dezorganizat și agresiv. Se înserează. Soarele e roșu. Umbra cuiva, nu știu a cui, mi se așează ca o dantelă pe față. Și e atât de frumos, de parcă-am murit demult.
Și e atât de frumos by Ion Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/5496_a_6821]
-
veseli ca desenele pe crucile din Săpînța, nu vor să mai asculte, nu ostenesc, deși trupul cade unde apucă și din el învie Vinicius și recită cu trandafirul în mână în fîntîna arteziană din restaurantul hotelului, din el se ivește Muri cîntînd „nu-i lumină nicării, c-or murit tăți oamenii”, și deodată în jurul lui zece femei cu zece pahare în mână îl poartă pe scut, și, zdup, se face lumină peste tot și viața o ia de la capăt, din cer
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
vor să mai asculte, nu ostenesc, deși trupul cade unde apucă și din el învie Vinicius și recită cu trandafirul în mână în fîntîna arteziană din restaurantul hotelului, din el se ivește Muri cîntînd „nu-i lumină nicării, c-or murit tăți oamenii”, și deodată în jurul lui zece femei cu zece pahare în mână îl poartă pe scut, și, zdup, se face lumină peste tot și viața o ia de la capăt, din cer atîrnă un candelabru imens, iar din mîna lui
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
vor aceleași lucruri ca ieri, iar mîine va fi la fel, ce bine ar fi să fie tot timpul sîmbătă și duminică, ce bine ar fi să avem tot timpul în jurul nostru zece femei cu zece pahare în mîini, spune Muri al cărui somn îi lipește gura de buza paharului, iar ochii îi cad în gol într-un cer mic ca un țoi din care nu poți sări în lume vesel, așa cum i-ar fi plăcut trupului să iasă de sub cearceafuri
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
21 de grame de suflet ne ridică mai sus decât norii, sania ne poartă trupul și își pierde urmele-n zăpadă și, mai ușori, nu ne mai înșurubăm în pământul cu morți. Și știu asta pentru că tu nu poți să mori, iubito, pentru că nu poți să dispari, mamă, pentru că nu poți să mă părăsești, tată. Acest cărucior în flăcări arzând toate dealurile, toate clădirile și toate mările, nu e decât șirul de forme care mă urmează veșnic. Cad din vârful muntelui
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
mă ridică mai sus decât norii, pe când sania îmi cară cadavrul și își adâncește urmele-n zăpadă, dar eu nu mai mă înșurubez în pământul cu morți. Și știu asta pentru că eu sunt peste tot și tu nu poți să mori, iubito, pentru că tu n-ai putea să dispari, mamă. Pentru că tu nu poți să mă părăsești, tată.
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
dimineața sau la prânz cu iubirea un stigmat pe bot. vine Sfântul-Valentin mă bronconeam cu cei mai tineri cerbi. doar tabacul prost și numai vinul ca un făt-frumos călare aflasem ce e dragostea știam îmi mai spun că n-am murit de tot. și aduce din Divin să pasc prin pajiști cu melancolii, duc poetul trist din casă-n casă. dragoști pentru fiecare. vai, viață...și ce tânăr mai eram țin icoana mamei mele-n sân. mărțișoare...inimioare... prin raiul vostru
Poeme din inimioară.... In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Filip () [Corola-journal/Imaginative/87_a_87]
-
fi cartea altora îmi spun rămas pe gînduri în care sunt tipărite cărți peste cărți - ca și cum celulă cu celulă din trupul meu ar fi prins mucegai într-un anticariat noapte de noapte o hoardă de șoareci insomniaci ronțăiesc parc-am murit demult și nu mai sînt decît un cadavru acoperit de cărți - ieși la aer! îmi zice rîzînd medicul dar aerul foșnește a carte iarba se usucă făcîndu-se litere frunzele cad ca filele îngălbenite - la trezire - cărțile stau cuminți în rafturi
Vis by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/5843_a_7168]
-
oftaturi, și se văd unii cum rămîn, făcînd semne de consolare *** După întîlnirile cu nimicitorul nu mai ai chip, porți doar un nume și te transformi cu totul într-o limbă necunoscută, o limbă vorbită de razele uraniului, nimicitorul aplaudă, moare de rîs în propriile lui aplauze, se uită la inima mea, asta face mereu, se uită la inima mea cu razele uraniului *** La fiecare mișcare a nimicitorului, lumea nu devine mai încăpătoare, dar apare un 0 (zero) urît și larg
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
Ionel Ciupureanu Să zic mersi fiindcă nu merge să dorm e mai bine decât să mor cel mai bine-i să urlu un pic și nimeni nu mă mai împarte cu nimeni mă sperii cu delicatețe nu-mi dau seama spiritul meu e de față dar își amintește că nu mai înțelege nimic obiectele intervin și
Apele curg câteodata by Ionel Ciupureanu () [Corola-journal/Imaginative/5910_a_7235]
-
Bogdan Lipcanu Am văzut filme cu coreeni murind agățați de elicopter, cu grenada în mînă. L-am văzut pe Ondali îmbărbătat de femei, plîngînd mereu, mereu. Așa-s ei, mai sensibili, zicea frizeru’. L-am văzut pe Pistruiatu’ prostindu-i pe comisari. L-am văzut pe Nicolaescu rănit
Drumul oaselor by Bogdan Lipcanu () [Corola-journal/Imaginative/5957_a_7282]