835 matches
-
este o maladie, ponderea interesului stârnit în cititor e dată de analiza psihologică. În Okurina, mirosul de mucegai al unor foi de pergament reactualizează în simțul olfactiv al unui bolnav emanațiile malodorante de odinioară ale așternutului unui străbunic al său, muribund, și, odată cu ele, figura aceluia, pe care el o identifică și în propriul său chip din oglindă. Obsedat de numele străbunicului (pe care nu și-l poate aminti), acesta se materializează, fără a se rosti, sub înfățișarea unui vizitator necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mult de așteptat pînă o să aflăm răspunsul, asta dacă nu cumva tu îl știi deja și-l ții doar pentru tine. Țara întreagă nu mai poate aștepta nici pînă mîine, se zbate de pe o zi pe alta ca un animal muribund, și nu degeaba multora le e frică că atunci cînd va sosi clipa nu vom mai fi capabili să mai mișcăm nici măcar un deget, fiind deja mult mai flămînziți și mai îndobitociți decît orice altă națiune a Europei. Pe lîngă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
față cu lumina strălucitoare a morții, căci au experimentat deja acest lucru de multe ori în meditațiile lor. Așadar, ele profită de acest moment prețios pentru a face un salt care sfidează moartea, salt ce le transferă conștiința din trupul muribund în spiritul-corp adamantin indestructibil pe care l-au cultivat cu atâta grijă chiar pentru acest moment. Spiritul-corp iese după aceea prin creștetul adeptului și îi poartă conștiința pe aripile propriei energii, iar aceasta, datorită vieții dedicate practicii, nu se împrăștie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Când m-am trezit, mi-am adus aminte de vocea pe care o auzisem; trebuia să fi fost a Arhivarului, dacă nu cumva visasem acest amănunt. Încă mai era întuneric. Uneori mi se părea că marea horcăia ca un animal muribund. Apoi își relua răsuflarea normală, puternică, de animal sănătos. M-am revăzut la închisoare pândind zorile într-un ochi de geam zăbrelit, acoperit cu pânze de păianjen pe care nu le puteam îndepărta, căci nu ajungeam până acolo. După aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu puteai scăpa. Deggle apăruse pe scenă destul de recent: acum vreo optsprezece luni. Asta făcuse traiul și mai insuportabil pentru că acum Vultur-în-Zbor nu mai era nici măcar cel care o ajuta pe Livia să hotărască următorul pas din mărunta și continuu muribunda ei viață. Era doar un simbol al puterii ei de atracție, o întruchipare a frumuseții fizice bărbătești, iar gândirea nu făcea parte din îndatoririle sale. Era refugiul ei în fața rafalelor singuratice ale bătrâneții. — Vulturul meu nu îmbătrânește niciodată, spunea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
PRINDE-MĂ, NENOROCITULE! PRINDE-MĂ DACĂ POȚI! Apoi a izbucnit în hohote convulsive, hohote bubuitoare, care-i făceau sprâncenele să-i tremure. în acest timp Vânătorul De-Două-Ori îi rupea păianjenului ultimul picior, lăsând din el un sâmbure rotund, zvâcnitor și muribund. Stop. Elfrida Gribb se gândise întotdeauna că problema lui Flann O’Toole era legată de două lucruri: năravul lui de-a fi un flăcău atât de scandalagiu și faptul că al doilea nume al său era Napoleon. Un Napoleon irlandez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Porni fâstâcit spre ușă și trase Încet zăvorul, Într-o stare de ciudată amețeală, Însă imaginea care i se desfășură Înaintea ochilor Îl făcu să devină dintr-o dată lucid și nervos. Cineva lăsase intenționat În fața ușii lui o pisică neagră, muribundă, sau, cine știe, poate că pisica se târâse până acolo, ca și cum s-ar fi Încăpățânat să moară În acel loc și nu altundeva. În agonia lui, animalul, cu țeasta lovită, Încă mai avea puterea să se zbată, izbindu-și coada
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tot timpul?“ l-a Întrebat Scipio pe șeful satului, Încercând să acopere urletul cascadei. „Care zgomot?“ l-a Întrebat bătrânul. Pegas se mai cabrează Înaintând câțiva centimentri și când Winston pune frână, se aude un muget ca al unei vaci muribunde. Morala poveștii fiind...? În oglindă, Îl văd zâmbind larg, viclean și savurând momentul. —Păi, eu cred că avem cu toții un zgomot de fond cu care suntem atât de obișnuiți că nu-l mai auzim. Dar dacă te Îndepărtezi suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
definit, aducea veselie și voie bună, necazurile inerente erau uitate pentru o vreme. Victor Încerca să aducă vorba de politică, unde pe primele pagini figurau rezultatele colectivizării recent Încheiate, recoltele record obținute, avantajele democrației populare, bunăstarea viitoare, falimentul economiei capitaliste muribunde, strălucitele discursuri pline de grija pentru popor și de asigurarea integrității naționale a țării, clasa muncitoare, țărănimea cooperatistă, bla, bla, ba. Somnul venea repede și aproape toți așteptau să se culce, din motive adesea foarte diverse. Va și cu Maricuța
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
munciserăm eu și Crawford, totul avea să se sfîrșească atunci cînd locuitorii britanics În lumea crepusculară a televiziunii prin satelit. Cel mai ambițios și mai idealist gen de experiment social avea să pălească sub praful așternut pe Încă o stațiune muribundă de pe Însorita coastă a Mediteranei. Am pornit mașina de tenis și am ascultat explozia primei mingi din țeavă, gîndindu-mă la un proiectil mult mai dur ce putea fi tras de o armă diferită... David Hennessy stătea cu ochii În ecranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la gara Nikolaevski și, așteptând Împreună cu noi, s-a instalat la o masă Într-un colț al bufetului pentru a scrie imperturbabil, cu scrisul lui curgător, „divin“ (cum spuneau zețarii, minunându-se de absența corecturilor), un articol de fond pentru muribundul ziar Rech (sau poate pentru o publicație scoasă de urgență) pe acele fâșii speciale de hârtie liniată care corespundeau cu coloanele de tipar. Din câte Îmi amintesc, principalul motiv pentru care fratele meu și cu mine am fost expediați atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
al unei arătări zămislite de iad, Înainte ca o macetă lungă și ascuțită să-i străpungă stomacul. Cu horcăitul agoniei, Diego Ojeda se Încovoie, În timp ce Niña Carmen deschidea ochii, suprinsă că ieșise din ea, pentru a-l descoperi Însîngerat și muribund și a zări, În același timp, chipul sinistru al asasinului. Vru să strige, dar nu reuși s-o facă, deoarece Își pierdu cunoștința. Iguana Oberlus Îl trase deoparte pe rănit, Își dădu jos pantalonii slinoși și, pentru prima oară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
democrație. De tandrețe au nevoie și plantele. În privința eficientizării zestrei genetice, furnicile și albinele ne-au luat-o zdravăn înainte. Ce neobrăzare! Adaptabilitatea la mediu poate fi soluție de supraviețuire. Sau înfrângere. Omul contemporan se grăbește să devasteze o planetă muribundă. Stresul este dovada cea mai clară că sfidăm ritmurile naturii. Nu suntem în afara naturii, ci împotriva ei. Omul - acest Gengis-han al naturii. Suntem din ce în ce mai convinși că strămoșii noștri se împiedicau în prea multe păduri. Suntem niște oameni fericiți! Am apucat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Cireșica și Mihăiță? Cireșica e sora mea. Mihăiță e fratele meu. Un șuierat dubios, produs de masele de aer în mișcare, care se frecau de anumite componente din partea exterioară a vagonului, asemănător cu un geamăt de durere a unei ființe muribunde, dar care se deosebea total de cel al locomotivei, îi făcu să întrerupă discuția. Toți erau atenți la ce va urma. Între timp, norii se adunaseră chiar deasupra trenului. Fulgerele, însoțite de trăsnete din ce în ce mai puternice, se succedau la intervale din ce în ce mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
intrus, așa și vânătorii din ceată flămânzi, cu sulițele în cumpănire pentru a fi aruncate la nevoie, săreau pe trupul greoi cu scopul de a-i grăbi sfârșitul. Bidaru procedă la fel ca toți ceilalți. După ce înfipse sulița în animalul muribund, se pipăi la nas. Locul i se păru aproape gol, fața plată și păroasă, iar pielea de pe corp tăbăcită, neagră și arsă de soare. Nu avu timp să se gândească la altceva. O lovitură puternică în piept. O durere profundă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
apuca măcar încă o asemenea zi, înainte de a-și da obștescul sfârșit. Coroanele copacilor de mărimi, esențe și culori diferite, cu ramurile lor îmbătrânite, fără vlagă, au început să se rărească. Sub adierea continuă a vântului și a umezelii, frunzele muribunde se desprindeau din când în când, ca apoi, cu părere de rău, să mai planeze câteva secunde pentru a-și lua adio de la măreția lor, căutându-și fiecare locul unde să se aștearnă pentru iernat. Deși vântul în mișcarea-i
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
stătea Suru, nemișcat ca o stană de piatră așteptand sosirea lor. Dupa câteva clipe, cel mai îndrăzneț dintre ei se năpusti asupra lui. Suru ripostă fulgerător, sfâșiindu-i junghietura... Apoi, rămase neclintit, fară să-i dea atenție celui care zăcea muribund. Alți trei lupi încercară să-l atace, dar fură sfâșiați unul câte unul, la rând. Dintr-o dată întreaga haită dădu năvală asupra lui. Cu o uimitoare iuțeală și agilitate, Suru sfâșie în jurul său tot ce apucă. După o vreme, cei
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se găsea acum într-un mare pericol. „Cred c-am lovit prea brutal cu ciocanul în locul în care trebuia să sculptez delicat c-o daltă fină...”, își zise băiatul în sinea lui și imediat se repezi la femeie, acum aproape muribundă. Primul și cel mai important lucru, pe care îl constată el, fu acela că femeia nu-și pierduse cunoștința, însă nici lucidă întru totul nu s-ar fi putut zice că era. Ca să spun așa, se comporta precum omul căruia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
forțate. Parcă aveau senzația că unul din noi ar avea de gând să evadeze. Unde să evadeze? Noi zbieram întrebându-ne ce să facem cu Nandor. Bărbații se chinuiau zadarnic să răstoarne creanga de brad de pe trupul lui turtit și muribund, iară noi ne văicăream. Doi bărbați, cu tot gerul, își rupseră cămeșile ca să-l penseze pe muribund. Nu mai aveau însă, pe cine pansa. Hilde leșinase urlând. Cu un ultim tremurat din tot trupul, Alexandru, cu gura plină de sânge
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Tané un sacrificiu uman, care să-i amintească zeului că viețile tuturor celor de la bord se aflau în mâinile lui, însă în acel moment nu se găsea pe insula nici un prizonier de război, nici un adult foarte bolnav și nici un batran muribund de care să se poată lipsi fără mustrări de conștiință și, cu toate că ochii tuturor se întoarseră imediat către bestie, Miti Matái se opuse uciderii lui, argumentând că tatuajele de pe corpul lui erau prea valoroase pentru a permite să se piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
frustrări, dorințe de a scăpa din acea mocirlă, dar lipsindu-le voința să rupă, în sfârșit, cercul vicios. Și a venit în cele din urmă singurătatea în fața războiului și a morții, în fața chipurilor copiilor înfometați, a bătrânilor înfrânți, a bărbaților muribunzi și a femeilor cu mințile zdruncinate. Și aceea nu era singurătatea războinicului victorios, nici măcar a celui învins, pentru că n-a fost niciodată nici una, nici alta. Era singurătatea neadaptatului care nu-și cunoaște locul în cadrul jocului, care privește împrejurul său și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
inertă, exact ca atunci, a doua zi după cutremur. Doar umbrele oamenilor s-au scurtat, hainele s-au mai ros, fețele au devenit pergamentoase, transparente, parcă și-au pierdut din substanță, rizomi lipsiți de clorofilă, ieșiți din trupul unui tubercul muribund. Viață măruntă cu tresăriri lente, speriate, ca respirația nocturnă a unui ghettou. Acest copil numit Idel cu hăinuțele lui negre, lustruite, cu fața roșcovană, pistruiată, cu mersul clătinat ținîndu-se de pereți - o amețeală trecătoare, m-am obișnuit, hipertensiunea, mă apropii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
chemați de urgență la Shotai-Mu, dar Susumu nu mai avea mult de trăit și spuse că-și va petrece ultimele ore în casa tatălui. Isamu se trezi seara și era din nou în deplinătatea facultăților mintale. Pe dată, în luptătorul muribund îl recunoscu pe fiul său. Când Susumu deschise ochii și-l văzu pe tatăl lui, ceru ca din acea clipă toate caracterele de literă folosite în regiune să fie trimise la Shotai-Mu pentru a verifica dacă nu sunt greșite. Isamu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
venind parcă de dincolo de mormînt. — Arthur, de ce ai ucis? Glasul se stinse, În vreme ce Rowe se zbătea Încercînd să scape din strînsoarea mîinilor. Nu era tulburat pentru că recunoscuse glasul: care putea fi la fel de bine al soției sale sau al oricărei femei muribunde, a cărei suferință deznădăjduită acuză, ci pentru că glasul Îl recunoscuse pe el. Un punct luminos se mișcă pe tavan, lunecînd pe perete. — Încetați! Încetați! strigă Rowe. — Arthur, auzi el din nou glasul, șoptind. Fără să se mai gîndească la nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ai un ghem de sfoară pe care-l desfășori? Îl Întrebă Rowe pe picolo, gîfÎind sub povara valizei, pe care acesta nu se oferise să i-o poarte, dar simțindu-se neobișnuit de lucid, cum se spune că ar fi muribunzi. Nu primi, Însă, nici un răspuns, iar pantalonii albaștri, ce lăsau să se vadă, sub tunica scurtă, fesele băiatului, Își urmară drumul. Rowe avea sentimentul că Într-un astfel de labirint te puteai pierde de-a binelea: doar recepționerul putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]