1,153 matches
-
cap: - Tânăr, vai de mine, ce-a avut? - Boala morții, răspunse plictisită Marina și se duse dupăpreoții care tocmai veneau. Popa Țuică era mai supărat ca oricând de uneltirile necuratului, asupra căruia țuica nu avusese un efect satisfăcător. - Toți suntem muritori, tăiculiță, fu consolația lui. Văzînd-o pe Aurica și uitând unde se află, îi strigă tare: - Ce-ai făcut, găinușo, cu ovreiul, îl botezăm? Aurica se făcu roșie: - Nu știu ce ovrei, părinte, poate greșești. - Se poate, porumbița taichii, răspunse din fericire popațuică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
al șaselea, am alunecat într-o nedorită contradicție. Domnia-sa susținând, în special, pe baza textului scriptural din Psalmul 146 cu 4 ("Spiritul [omului] trece, se întoarce în pământ; în aceeași clipă pier și gândurile lui") că spiritele terestre sânt muritoare. Eu pledând, la rândul meu, pe baza diferitelor experiențe mistice orientale, că trupul, de fapt, este o închisoare pentru spirit. Și că, o dată spiritul eliberat, el capătă o libertate binecuvântată și că devine, la o scară redusă, nemuritor, asemeni lui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
descoperi, lipită de spatele celei de-a patruzeci și una petale, pe cea de-a patruzeci și doua. Bineînțeles, verdictul fu întors pe dos. Profesorul din fum fusese cât p-aici să învingă, însă pierduse. Omul devenise, din nou, spirit muritor. Din fotoliul său, cât grăuntele de nisip, Țaca îi șterse Universitarului cețos o privire. - Ai cacarisit-o, urîtanie. Ești și urât și schilod... Să văd îndrăzneală pe tine cu ce bani de jucărie o să-mi plătești!... Scămoșatule, l-ai câștigat pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fantome. Dumnezeu, pentru a obliga pe singuratici la lașitate, a creat zâmbetul, anemic și aerian la fecioare, concret și imediat la femei pierdute, înduioșător la bătrâni și irezistibil la muribunzi. De altfel, nimic nu dovedește mai mult că oamenii-s muritori ca zâmbetul, expresie a echivocului sfâșietor al vremelniciei. De câte ori zâmbim, nu este ca la o ultimă întîlnire, și nu-i zâmbetul testamentul aromat al individului? Lumina tremurătoare a obrazului și a buzelor, umiditatea solemnă a ochilor transformă viața într-un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de fericire și care exprimă mai crud unei inimi desfrunzite freamătul de vremelnicie al vieții, decât horcăitul clasic al sfârșitului. - Și de câte ori îmi zâmbește cineva, descifrez pe fruntea luminoasă chemarea sfîșietoare: "Apropie-te, vezi prea bine că și eu sânt muritor!" - Sau când ochii mi s-au întunecat de noaptea mea, glasul zâmbetului îmi flutură pe lângă urechi avide de implacabil: "Privește-mă, este pentru ultima oară!" ...Și de aceea zâmbetul te oprește de la singurătatea din urmă, și oricât nu te-ar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
curaj, zâmbet și deznădejde. Eroismul nu e decât rezistența la sfințenie. Primejdia în suferință e de a fi blând; de a îndura cu îngăduință. Te pomenești astfel lunecând într-o icoană, din omul ce erai, plămădit dintr-o carne infinit muritoare. Să nu devii pentru nimeni exemplu de pefecțiune; distruge-n tine tot ce-i chip și dâră de urmat. Oamenii să-nvețe de la tine să se înspăimînte de căile omului. Acesta-i rostul suferinței tale. Mintea - smulsă din rădăcini - a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
crunte și la cea mai dureroasă părăsire, la toți ciumații, la toți cei arși de vii sau stinși de foame, cu cât suferința noastră ar fi mai redusă? Pe nimeni nu-l poate mângâia în agonie gândul că toți sânt muritori, precum în suferință nimeni nu va găsi o consolare în suferința trecută sau prezentă a altora. Căci în această lume organic insuficientă și fragmentară, individul este pornit să trăiască în mod integral, dorind să facă din existența lui un absolut
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
orbă între fond și formă - între materia eternă și corpul trecător. [Se-] ntîmplă însă că domnul Destin în loc de-a interpreta [dic ]teul d-nei Lumi în bine îl interpretă în rău, d. e.: Lumea Destin L. SCHUBERTL. SCHUBERT Compozitor de geniu muritor de foame în Viena L. BURGHARDTL. BURGHARDT poet de geniu muritor de foame în Berlin M-me... M-me... Poetă de geniu Cerșitoare în Paris TORQUATO TASSO TORQUATO TASSO Epic de geniu Idiot etc. etc. etc. și așa în infinit. Mașinele din
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Se-] ntîmplă însă că domnul Destin în loc de-a interpreta [dic ]teul d-nei Lumi în bine îl interpretă în rău, d. e.: Lumea Destin L. SCHUBERTL. SCHUBERT Compozitor de geniu muritor de foame în Viena L. BURGHARDTL. BURGHARDT poet de geniu muritor de foame în Berlin M-me... M-me... Poetă de geniu Cerșitoare în Paris TORQUATO TASSO TORQUATO TASSO Epic de geniu Idiot etc. etc. etc. și așa în infinit. Mașinele din tipografia d-nei Lumi sunt eterne; ele se numesc și legi; combinațiunile
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
alții, intenționez să-mi expun viziunea asupra morții. Moartea constituie o problemă importantă pentru o persoană de 75 de ani, dar eu am fost preocupat de această chestiune mult mai devreme, când am descoperit prima oară că părinții mei sunt muritori. Pe vremea când eram copil, aveam încredere în ei, mă bazam pe ei și încercam să le fac pe plac, dar ce drept aveau ei să mă aducă pe lume, dacă tot urmau să moară și să mă lase singur
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
cufundat într-o contemplare adâncă a vieții și a morții, într-un stil caracteristic vârstei. Problema morții a continuat să mă preocupe, deși, când mi-am construit cadrul conceptual, am ajuns la o soluție satifăcătoare legată de faptul că sunt muritor. Iată care e aceasta. Conștiința umană nu poate accepta pur și simplu ideea morții, pentru că ea presupune anihilarea însăși a conștiinței. Moartea face ca toate ideile noastre, inclusiv cele referitoare la realitate sau la sine, să dispară. Este o anatemă
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
aerul, figura radioasă duce gîndul la Aurora, „nimfă de soare”. În alt loc femeia este „fiica Armoniei”, „o tînără sor” etc. Poetul descrie nu atît femeia cît frumusețea feminină, cea fără nume („un dar, ce nume n-are/În limba muritoare”). CÎteva Însușiri, totuși, din sfera entităților inefabile: armonie, un „ce melodios”, glasul ca un „imn misterios” (auzit „În depărtare” căci poetul percepe totul de la distanță, evită apropierea, intimitatea cu obiectul erotic), apoi: dulceața, tinerețea, blîndețea, eleganța, „flacăra privirei”, „grația zîmbirei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
au supraviețuit, în vreme ce mințile s-au pierdut. La etajul întâi erau întinse plase, astfel încât saltul în gol să nu întâlnească cimentul izbăvitor, ci să se oprească, neputin cios, în năvodul întins de acești altfel de pescari de oameni. Oamenii sunt muritori, iar noi ne făcuserăm din asta un țel. Pândeam întâlnirea cu moartea, era un culcuș în care ne-am fi ghemuit, numai că eram strânși în laț, și noi, și moartea, lăsați să ne apropiem doar atât cât să ne
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ăia care tac și fac. Om trăi, fată, și-om vedea. Știi ce vorbă avea Efrem, că nu degeaba zic că era nebun ? Că pe buletin ar trebui să treacă la fiecare radiografia, nu poza. Ca să nu uităm că suntem muritori. Să ne ferească de păcatul de nemoarte, zicea, ce-o mai fi și aia... Bărbatul ciudat nu mai era acolo. Cosmina privi împrejur până când ochii i se obișnuiră cu întunericul, dar nu-l văzu. Înțelese însă că fusese acolo cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu totul alt motiv. Și din același motiv își ținu potcapul să nu cadă și îl aduse mai spre frunte. — În ultima vreme nu prea mai vin oamenii la spovedit. Lumea cade în păcatul de nemoarte, când uiți că ești muritor adică. Își mai turnă un pahar, dar nu se atinse de el, îl păstră pentru un anumit moment al explicației sale. — ăsta e cel mai greu dintre toate, continuă, păcatul trufiei. Nu de alta, dar se strică vinul de împărtășanie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și fiu al lui Dumnezeu. Prin primirea harului omul devine asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu care-l preface în mod tainic în fiu al lui Dumnezeu, făcându-l iarăși nou și nemuritor, pe omul care până la Botez era vechi și muritor. Prin botez și harul Duhului noi devenim asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu care ne preface în mod tainic în fii ai lui Dumnezeu și ne face iarăși noi și nemuritori, pe noi, care eram vechi și muritori. Apa și Duhul
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
era vechi și muritor. Prin botez și harul Duhului noi devenim asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu care ne preface în mod tainic în fii ai lui Dumnezeu și ne face iarăși noi și nemuritori, pe noi, care eram vechi și muritori. Apa și Duhul ne fac să renaștem, ne creează din nou și ne dau harul Duhului<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Erosurile imnelor dumnezeiești, 51, p. 268. footnote>. Fiecare om are de la botez harul Duhului Sfânt în sufletul său, dar
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
îi mărturisi că cumpărase un loc de veci la cimitirul Bellu și că acolo se simțea dator să reînhumeze osemintele soției sale, făcîndu-i un cavou vrednic de ea, în care să se înmormînteze și el, fiindcă, din păcate, toți suntem muritori. - Crezi în Dumnezeu, nu-i așa, domnule Ioanide? Eu cred,mărturisi candid Hagienuș cu zâmbetul lui păgân de Silen. - Nu te știam mistic! se miră Ioanide. - Păi ce să fac, domnule Ioanide, spuse Hagienuș în stilaproape ștrengăresc, înțelepciunea poporului e
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în doar căteva rănduri esența acestei „corelații”. Prin simplul fapt că este curios, omul este o „făptură care-și primejduiește existența”(Nicolai Hartmann cit. Sombart, în „Vom Menschen”). Aflăndu-se într-o continuă luptă pentru supraviețuire, omul ca „animal rațional și muritor” (Sf. Augustin) „se simte pe sine” (Paul Ernst). Acest „se simte pe sine” poate avea două înțelesuri: fie omul își simte propria existență „spirituală”, fie simte că este în pericol din cauza existenței altor ființe spirituale, asemănătoare lui, care nu sunt
Demintatea umană. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Irina Georgiana Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2294]
-
a lui Dumnezeu. Ființa umană are puterea de a-și stabili propriile limite și de a deveni ceea ce-și dorește, demnitatea rezultănd aici din libertatea cu care a fost investit “Nu te-am făcut nici pămăntean, nici ceresc, nici muritor, nici nemuritor, pentru ca, singur, să te înfățișezi în forma pe care, tu însuți, o preferi.” În ceea ce-l privește pe Aristotel, majoritatea temelor estetice dezvoltate de acesta fuseseră deja discutate de către Platon. De pildă, Poetica lui Aristotel susține ideea că
Fericirea ca demnitate umană în „Etica nicomahică”. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Mihaela Alexandra Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2298]
-
293. footnote>”. Ei au luptat pentru adevăr cu putere, rezistând silniciei aprige și de neîndurat a diavolului cu atâta statornicie și cu atât curaj „ca și cum ar fi luptat în trupuri de piatră și de fier, nu cu trupuri stricăcioase și muritoare, ca și cum de aici, de pe pământ, s-ar fi schimbat într-o fire nepătimitoare și nemuritoare, care nu se pleacă nevoilor amare și dureroase ale trupului. Ca niște fiare sălbatice, crude și nemiloase, călăii, înconjurându-le trupurile, le găureau coastele, le
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Dar „el a răspuns: «Nu gândești nici drept, nici folositor, împărate. Căci cel care este învățat să nege cu ușurință și să disprețuiască pe Dumnezeu tuturor, disprețuiește foarte ușor și pe împărat, care este el însuși o parte a naturii muritoare. Și dacă este demn de cel mai mare chin cel care disprețuiește sceptrul tău, împărate, merită să fie dat tuturor chinurilor cel ce neagă pe Creatorul a toate»”<footnote Ibidem, cartea a X-a, capitolul XXXI, p. 418. footnote>. Unii
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
elan acest cuvânt, Fraternitate, căzut acum optsprezece secole din vârful muntelui sfânt și înscris pentru totdeauna pe drapelul nostru republican. Și noi dorim să vedem indivizii, familiile, națiunile asociindu-se, întrajutorându-se, sprijinind-se reciproc în chinuitoarea călătorie a vieții muritoare. Și noi simțim că ne bate inima și ne curg lacrimile la auzul acțiunilor generoase, fie că ele strălucesc în viața cetățenilor simpli, apropie și aduc laolaltă clase diverse, sau mai ales dacă ele împing înainte popoarele predestinate avanposturilor progresului
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
in-forma. Forma care in-formează, forma care nu mai este emanație a lucrului, "sufletul" lui, termină în statistic, în clasificare, nu mai are greutatea sensului. Voi pierdeți orientarea pe care o dă sensul și cădeți în interșanjabilul statisticului. Între "Socrate e muritor" și "Elpenor e muritor", voi nu faceți nici o deosebire, deși numai primul și-a asumat și a trăit întreaga viață condiția de muritor, deci s-a pregătit pentru moarte dând vieții un sens plin, pe când celălalt nu trăiește condiția de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
forma care nu mai este emanație a lucrului, "sufletul" lui, termină în statistic, în clasificare, nu mai are greutatea sensului. Voi pierdeți orientarea pe care o dă sensul și cădeți în interșanjabilul statisticului. Între "Socrate e muritor" și "Elpenor e muritor", voi nu faceți nici o deosebire, deși numai primul și-a asumat și a trăit întreaga viață condiția de muritor, deci s-a pregătit pentru moarte dând vieții un sens plin, pe când celălalt nu trăiește condiția de muritor decât în măsura în care e
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]