2,646 matches
-
n-ar fi putut privi situația altfel decât cu milă, iar Ieyasu nu făcea excepție. Era, totuși, un om care știa că natura universului era schimbarea. Astfel, deși îl încercau mila și compasiunea în mijlocul unui asemenea banchet, nu suferea nici o mustrare de conștiință din cauza motivului său ascuns, și anume de a-l folosi pur și simplu pe acel filfizon fragil și aristocratic ca pe propria lui marionetă. Motivul era clar: nimeni nu are mai mari șanse să declanșeze dezastrul decât descendentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și 22 decembrie ’89, înfricoșat, pe ascuns, ca un adevărat nemernic, și-a pierdut urma, cum au făcut atâția alții, plecând într-un colț îndepărtat al țării, unde nimeni nu-l mai cunoaște. Acolo își mistuie, printre necunoscuți, duplicitatea și mustrările de conștiință dacă o mai fi având ceva din ea. În sat, la Căuești, încă i se mai păstrează disprețul de turnător și nemernic, de individ care și-a vândut consătenii pentru «un blid de linte». După atâția ani de la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
se pare doar? --Mă gândeam că a sosit vremea ca să-mi fac bagajul pentru plecare, părinte. --Nu vreau să fiu ceea ce se cheamă “băgăreț”, dar în dosul acestor vorbe se ascund alte gânduri... --Trebuie să recunosc, sfințite, că îmi făceam mustrări pentru faptul că am cam sărit calul când am vorbit despre călugării de la mănăstirea Sfântul Sava, de-o pildă. --Dacă am să-ți spun că ai avut tot dreptul să spui ce gândeai, ai să mă crezi? --Nerecunoscând faptul că
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
după ce o tot măsoară în fel și chip. Meșterul nu-i slăbește de sub ochi o clipită. Mereu prubuluiește fiecare piatră ieșită din mâna calfelor. Piatra care nu se potrivește „ca la carte” este dată de-o parte, gest însoțit de mustrări către calfa care a greșit. Nu-mi pot lua ochii de la meșter. În mintea mea îl asemuiesc cu un adevărat făurar...Cum să faci tu ca bolțile și turla bisericii să stea așa...mai mult agățate în aer!? Din visarea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de naștere, dar am eșuat. Nu Înțelegeam de ce și-ar fi codat Maria mesajele În primul rând, dar asta mă ambiționa și mai tare. Însemna că exista ceva ce eu nu trebuia să știu. Avea un secret. Nu am avut mustrări de conștiință, deși mă băgam neinvitată În intimitatea surorii mele. Ea Îmi făcuse de multe ori același lucru și, În plus, oricum mi-ar fi spus Într-un final. Am mai Încercat alte trei coduri, toate greșite, și deja mă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
se gîndea să-l pună peste toată împărăția. 4. Atunci, căpeteniile și dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pîrască în ce privea treburile împărăției. Dar n-au putut să găsească nimic, nici un lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios, și nu se găsea nici o greșeală la el și nici un lucru rău. 5. Atunci, oamenii aceștia au zis: Nu vom găsi nici un cuvînt de plîngere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în Legea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
Cel Prea Înalt a făcut să-I răsune glasul; 15. a aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei; a aruncat fulgerul, și i-a pus pe fugă. 16. Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui. 17. El și-a întins mîna de sus din înălțime; m-a apucat, m-a scos din apele cele mari; 18. m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmașii mei care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
stufoase, încruntate. Dominic Vancea înfruntă privirea. Nu clipi, încercă să deslușească cicatricea de lângă sprânceana stângă a brunetului. O vagă urmă, ca o zgârietură. Putea fi SEMNUL sau putea fi doar o zgârietură, cine știe... — Nerespectarea statutului se pedepsește cu observație, mustrare, avertisment, vot de blam, excludere, recită brunetul, zâmbind. Zâmbea!... de ce zâmbea, oare, cu dinții lui mari și galbeni? Dominic scrută din nou, sprânceana, zgârietura aceea de unghie sau lamă sau insectă, cine să știe. Puse deoparte broșura, trase primul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am găsit-o acolo. Am vorbit cu Dimitrios, patronul restaurantului, iar el mi-a explicat că sunase dimineață ca să spună că nu se simte bine și că va lipsi probabil câteva zile. Am fost profund și absurd de nefericit. După mustrările fostei neveste de cu o seară înainte, doream să îmi reafirm încrederea în sexul femeiesc și cine ar fi putut mai bine să mă ajute, decât blânda Marina Gonzalez? Până să intru în local, mi-o și imaginasem purtând colierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
el din postura de martor privilegiat Îmi Îngăduie să Închid ochii asupra multora din meschinăriile omenești. Îmi Începusem turneul, rezervându-mi prima vizită pentru Misiunea Presbiteriană, unde mă temeam un pic să-l revăd pe reverendul-director și să-i Înghit mustrările. El, care conta pe mine ca să-l aduc pe Howard pe calea cea bună, n-avea să-mi reproșeze oare faptul de a fi urmat o cale identică? Într-adevăr, primirea fu rece, la limita politeții. Dar, de Îndată ce i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
am fugit din nou, ca În via Larga”. „Prostii. Am făcut bine. La revedere”. Mi-era milă de el pentru că se simțea un laș. Eu nu, mă Învățaseră la școală că poliția trebuie mințită. Din principiu. Dar așa se Întâmplă, mustrările de conștiință Întinează prietenia. Din ziua aceea nu l-am mai văzut. Eu eram remușcarea lui, iar el a mea. Dar atunci m-am convins și eu că, fiind student, ești mult mai suspect decât dacă ești absolvent. Am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
înfrunta de câte ori venea la noi. Azi așa, mâine așa, până când am văzut că începe s-o ia razna. Nu ne mai înțelegeam cu ea, nu mai judeca, vorbea aiureli. A trebuit s-o internăm. Cred c-au chinuit-o și mustrările. — Trebuie să te duci la un medic să vadă ce ai. Nu poți să stai până cazi din picioare. Rămâi aici la mine și te duc eu la un medic în oraș. Nu mă mai fac om, fata mea. Mă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
am adunat... Așa suntem noi, oamenii, hedoniști, epicureici, ne amintim de cele sfinte numai la necaz. Cu siguranță, va fi nevoie să ne revizuim mentalitatea, ca și conduita. Să ne îndreptăm. Să ne pocăim. Să-mpărțim acatiste. Să primim dezlegări, mustrări și canon. Să facem metanii, șfetanii. Să ne străduim... Dacă ne străduim prea mult, stricăm afacerea! Gura, Boss! Mai taci! Exact cum vă ziceam: să ne străduim, să postim, să ne și spovedim, să ne-mpărtășim, și toate celelalte. Dar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
hartiști mai tuciurii, din pegra culturală a localității, mulți dintre ei figurând la loc de cinste, pe listele cu urmăriții-general; demonstrațiile acelea de virtuozitate euforică, condimentate din belșug cu pahare și cu sticle sparte, ce se însoțeau, mai apoi, cu mustrări și cu sancțiuni disciplinare dintre cele mai aspre, rotații de cadre și alte asemenea mutări, bobârnace care se spărgeau, de regulă, în capetele bieților șefi succesivi ai celei mai imprevizibile și mai de pomină dintre formațiunile și unitățile abilitate să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
așa zic oamenii, a răspuns mânios că cine zice minte, fiindcă el n-are nici un păcat pe suflet, martor i-e Dumnezeu. De altfel, același lucru și-l zicea mereu și în sinea lui și totuși nu-și putea mulcomi mustrările. Îi părea rău că nu și-a căutat de necazurile lor de la început și s-a tot vârât ba să fie la cumpărarea moșiei, ba acum la împărțirea pământurilor, pretutindeni. Cu el boierii s-au purtat destul de frumos. Barem Grigoriță
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mînca-i-ar cîinii! Mînca-i-ar toate relele și boalele! Arde-i-ar focul iadului cum mi-au ars mie inima!... Cârciumarul Busuioc, ieșit în fața prăvăliei, cu o figură satisfăcută, ascultând un răstimp gălăgia, n-avu de lucru și zise în chip de mustrare: ― De, măi oameni, n-ați ascultat pe cine vă învăța să vă astâmpărați ș-acu... Parcă i-ar fi atins cu un sfârc de bici, țăranii se năpustiră asupra lui cu sete, bucuroși că pot să-și mai răcorească puțin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
casă, dacă am văzut că nea Pavel Tunsu a dat foc mașinii... ― Eu n-am omorît-o, degeaba minte fata asta! zise Toader Strîmbu fără să se uite la Ileana. ― Ba fata nu minte, măi Toadere! făcu atunci Matei Dulmanu cu mustrare. De ce nu mărturisești c-ai omorât, dac-ai omorît? De ce umbli să năpăstuiești pe alții, Toadere? ― Ba, dacă-i pe spus, mai bine spune dumneata, nea Matei, cum ai spart capul neamțului, glăsui Toader întunecat. ― Apoi eu nici nu m-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
morții zac neîngrijiți de prea mult timp, că sufletele lor nu-și pot găsi odihna, că se chinuiesc și chinuiesc pe cei vii dimprejur, în primul rând pe el, care de aceea suferă atât de mult și e copleșit de mustrările conștiinței. Când a expediat ieri la Costești telegrama lui Gogu Ionescu, anunțîndu-i moartea Nadinei, nu s-a gândit la înmormîntare, precum nu s-a gândit la nimic material... De-abia aseară, după ce a văzut cadavrele, și-a zis că cel
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
9-10; Pseudo-Filon, Antichități iudaice 18,5). Printre cele mai importante se află tradițiile despre tortura și moartea martirilor Macabei care, în secolul al II-lea î.C., s-au împotrivit cu curaj tiranului sirian Antioh al IV-lea: Dacă pentru mustrarea și educarea noastră Domnul s-a mâniat pentru scurt timp pe noi, se va reconcilia cu slujitorii săi. [...] Eu, asemenea fraților mei, îmi dau trupul și sufletul pentru legile părintești, invocându-l pe Dumnezeu să se îndure grabnic de neamul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
i-a luat ce-a avut și viitorul n-are ce să-i mai aducă, în afară de necazuri. S-o fi lăsat să plece așa și să fi aflat pe urmă că a pățit, Doamne ferește, cine știe ce pe drum, ar fi avut mustrări de conștiință. Biata babă, atâta s-a rușinat când s-a văzut pusă la punct, încât n-a mai scos un cuvânt ! Doar încerca să-i intre în fel și chip în voie... De câte ori am fost io în camera asta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a cărei feblețe va rămâne totdeauna primul ei născut ?). Bineînțeles, nu știe de la tine nimic pozitiv, dar i s-a spus c-ai fost văzut într-un automobil, într-o trăsură, împreună cu... Ai înțepenit în ușă, jenat și nerăbdător, sub mustrarea ochilor ce lăcrămează, a buzelor veștede ce se strâng ca să nu dea drumul cuvintelor, a gâtului firav și zbârcit, aplecat deasupra gherghefu lui. Te ridici pe vârfuri, pregătit să fugi cât mai repede din acest loc, singurul din lume unde
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în derizoriu, vom sfârși prin a arunca și idealele... Brusc îngrijorat, domnul Mironescu își oprește ochii asupra micuței Yvonne care, de câteva minute, se învârte fără rost în jurul măsuței cu fotografia, riscând să răstoarne candelabrul cu lumânări aprinse. Dar, înțelegând mustrarea din ochii lui Papa, fetița aleargă să se vâre sub gheridon. De acolo scoate din când în când capul poznaș printre ciucurii mătăsoși ai fețișoarei de masă, așteptând ca Papa să îi facă Bau ! Și el abia apucă să se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de panică. Nu trebuie să fii atât de modest. Să-i cer lui Bayfield să-ți scrie? Vă rog, nu. Emma, care tocmai sosise, stătea lângă pianul pe care profesorul său își plimba degetele la întâmplare, ca un acompaniament la mustrările sale. Domnul Hanway, cândva cântăreț de operă cu oarecare reputație, era un om corpolent, de peste cincizeci de ani, cu păr cărunt, drept ca o perie, și ochi cenușii. Arăta mai curând a profesor de economie politică decât a muzician. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scump, căci tot ce este ieftin este deja ocupat, așa cum m-au lămurit persoanele de la oficiul de turism, unde m-am informat. Dumnezeu mi-a pus la încercare răbdarea și încrederea și apoi mi-a oferit și cazare, cu o mustrare însă ce o simt în conștiință: de ce te îndoiești? Stau de vorbă cu parohul de la sf. Denis, părintele Dijoux, un preot în vârstă care se plânge de dureri mari de sciatică. Repetă de mai multe ori că în trecut parohia
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de părere tata), l-a pus în contul ceasului. Aprecierea sau mai bine zis recunoașterea prin consens a valorii lui exacte a rămas în suspensie pe termen nedeterminat. Pesemne că, în timp, pe unchiu-meu a început totuși să-l roadă mustrarea că, uite, făcuse afaceri în dauna rubedeniilor aflate la ananghie. Fiindcă, peste ani, mie (de data asta; căci tata încetase de mult să-l mai întrebe de ceas) mi-a servit o altă explicație: Ascultă, în privința ceasului ăla de buzunar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]