1,379 matches
-
ți-l prezint pe noul meu soț. Am tresărit. Ochii mei holbați s-au încrucișat cu încruntătura lui Nur, în vreme ce dădaca se ruga Cerului: — Văduvă la optsprezece ani! Nădăjduiesc că prințesa mea o să aibă mai mult noroc de data asta. — Nădăjduiesc și eu! am strigat cu vioiciune. Nur a zâmbit, iar Khadra a îngăimat o invocare, înainte de a ne conduce spre o clădire din lut, aproape de a ei, încă și mai strâmtă. — Nu e palat, dar aici o să fiți la adăpost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
urmă a unui condamnat, am cerut să vorbesc cu Nur. Reacția ei a fost admirabilă, nu cea a soției comode care devenise prin căsătoria noastră, ci aceea a fetei de soldat care fusese mereu. Și a mamei de sultan care nădăjduia să devină. Era în picioare în odaia noastră, cu chipul și pletele descoperite, cu capul semeț, cu privirea directă. — Trebuie să mergi acolo? Era ceva la jumătatea drumului între întrebare și constatare. Da, am spus. — Crezi că ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ciudate. Mă aflam într-una din zile la cardinalul Giulio, cu puțin timp înainte ca el să plece spre Toscana, când se înfățișă un tânăr pictor. Se numea Manolo, mi se pare, și venea de la Neapole, unde dobândise oarecare notorietate. Nădăjduia să-și vândă tablourile înainte de a se întoarce în orașul său. Nu era lucru rar ca un artist să vină de departe pentru a-l vedea pe cardinalul de Medici, orice persoană care bătea la ușa lui fiind sigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mă aflam chiar în clipa aceea pe zidul turnului unde bila tocmai lovea încă o dată. „Cinci tone“, a oftat nedumerit că mai eram în fața lui, și nu o simplă pată pe zidăria aceea care se îndârjea să reziste. A zâmbit nădăjduind că, poate, în clipele următoare, totuși, îmi cade vreo grindă în cap sau, de ce nu, că Blajinul, faima pușcăriei prin anii ’30, cu șaisprezece omoruri la activ, toate din gelozie, iese de undeva, din beciul în dreptul căruia ne opriserăm, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
doar de nuiaua credinței mele pe care, în clipe ca acestea de scris și închipuire, mi-l văd toiag al vredniciei. Știu că nu sunt așa. Știu că mă mint în toate clipele mele. Dar mai știu, cred că știu, nădăjduiesc acest văl al științei, că minciuna mea nu este decât o pată infimă pe potirul strălucitor al mântuirii. Cândva, în niște clipe de mare spaimă de mine însumi, mi-a fost dat să văd un orb, undeva parcă la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lui Gano, duce de Maganza, un vrăjmaș plin de rea credință al lui Rinaldo și al întregii sale case. Intr-o vreme, Rinaldo își atrase mânia împăratului într-o asemenea măsură, încât acesta l-a izgonit de la curte. Ne mai nădăjduind să obțină iertarea suveranului, Rinaldo trecu în Spania și intră în serviciul regelui sarazin, Ivo. Frații săi: Alarde, Ricardo și Ricciardetto, l-au urmat și toți patru l-au slujit pe acest rege cu atâta credință încât ajunseră a se
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a ajuns la convingerea că acel viteaz cavaler trebuie să fie Roland, deși nu-și putea închipui cum de a izbutit să scape din castelul vrăjitoarei. A hotărât să se ducă la fața locului pentru a-și satisface curiozitatea. Flordelis, nădăjduind să-l găsească pe Florismart alături de Roland, a consimțit să-l însoțească. In acest timp, mare harababură se stârnise în tabăra tătarilor, după moartea lui Agrican. Regele Galafron, sosind cu o armată pentru salvarea capitalei sale, Albracca, a atacat tabăra
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
s-a oprit și l-a întrebat pe Sacripant dacă nu văzuse trecând pe acolo un cavaler cu scutul și panașul alb.. L-am văzut și încă prea mult, răspunse Sacripant, căci el m-a trântit de pe cal; dar măcar nădăjduiesc să aflu de la d-ta cine este acest cavale. O, nimic mai ușor, răspunse omul, află deci că dacă ai fost trântit la pământ, aceasta o datorezi înaltei dibăcii a unei doamne pe cât de frumoasă, pe atât de vitează. Fermecătoarea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și să se clădească, în plus, altele noi, înconjurate de șanțuri lungi și adânci. Dorința de a ține piept inamicului îl făcea să se folosească de toate mijloacele ce-i stăteau la îndemână spre a-și dobândi noi aliați. El nădăjduia să primească din Anglia ajutoare suficiente pentru a putea forma o nouă tabără, și de cum l-a văzut pe Rinaldo, l-a însărcinat să plece ca ambasador în Anglia spre a cere ajutoare. Rinaldo era departe de a fi mulțumit
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
atacat pe vrăjitor când dintr-o parte, când dintr-alta cu toată energia unei lupte violente, dar loviturile sale se pierdeau în vânt; iar atunci când a socotit că acest pretins atac durase destul, ea sări de pe cal, ca și cum ar fi nădăjduit să se bată mai bine pe jos. Vrăjitorul se pregătea acum să folosească acea unică armă a sa, descoperind scutul magic cu care-și dobora întotdeauna adversarul, făcându-l să-și piardă cunoștința. Bradamanta, încrezându-se în inelul ei, observa
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
era orbită de dragostea ce o purta frumosului cavaler, ca Atlantes, care, negândindu-se decât la a-i apăra viața, puțin îi păsa de faina lui. Bătrânul vrăjitor fusese acela care îl mânase pe Hipogrgrif către insula fermecătoarei Alcina, unde nădăjduise că favoritul său avea să învețe a-și uita onoarea și setea de glorie. La vederea Melissei, chipul Bradamantei s-a iluminat de bucurie și nădejdea a renăscut în ea. Melissa nu i-a ascuns nimic, ci i-a spus
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-i mai aduce jertfe, și, pentru a se răzbuna, le trimisese un monstru marin ce se chema Orcul, să-i sfâșie. Și atât de mare era spaima pustiirilor lui încât întreaga populație a insulei se refugiase în capitală ne mai nădăjduind decât în protecția pe care zidurile acesteia le-o putea da. Ajunși în această stare, ei se duseră la oracol să-l întrebe ce era de făcut, iar acesta I-a sfătuit să caute a îmblânzi furia monstrului aducându-i
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
iubea, simt că dacă ar trebui să-mi sacrific viața pentru a-i aduce ultimile onoruri nu mi-aș face decăt datoria. Dragul meu, vreau să-l caut pe câmpul de luptă pentru a-l înmormânta cum se cuvine și nădăjduiesc să pot terce prin tabăra regelui Carol fără a fi simțit căci acum toată lumea trebuie să doarmă. Tu, Cloridan, vei putea spune, dacă voi muri, că recunoștința și dragostea ce o port prințului meu, m-au împins în această aventură
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
se putea naște decât într-un suflet brav și generos. Dacă dorința de a mă vedea te-a adus încoace, aș vrea să-ți arăt până și sufletul meu. Îmi voi ridica viziera ca să-ți satisfac curiozitatea; dar după aceea nădăjduiesc că vei încerca să vezi dacă aparențele sunt sau nu înșelătoare.’’ Haide, arată-te, zise sarazinul,dorința mea este să te văd și să te cunosc mai întâi. Uitându-se la Mandricardo, Roland a observat cu mirare că nu avea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sau cu trandafiri. S-au lovit rău, dar au avut norocul să scape cu oasele întregi. Mandricardo, de cum s-a ridicat în picioare, a apucat animalul cu furie, dar neavând căpăstru, nu-l putea ține. S-a uitat în jurul său nădăjduind să afle ceva care să înlocuiască frâul. Și tocmai atunci întâmplarea, care părea să-l ajute în sfârșit, i-a scos în cale un țăran cu un căpăstru în mână,care pornise în căutarea calului său rătăcit. Roland, după ce repară
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
palme slăvind pe tirani. În comunism nu se poate vorbi de un destin al valorilor. Gheorghe Mântulescu a lucrat numai la așa zisa munca de jos. El se va închide în carapacea sa de viață privind spre cer, spre Dumnezeu, nădăjduind. Și ca și cum parcă nu s-ar fi întâmplat nimic în viața sa, zâmbea atunci când se întâlnea cu camarazii săi dragi. Credința i-a fost dar, iar dragostea de aproapele, de Neam și de Hristos, i-au fost îndemn, datorie și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
am depănat amintiri în același spirit de frați și camarazi, așa cum viața ne-a unit din tinerețe Frați de Cruce. Acum, când scriu aceste rânduri, amândoi suntem pe malul celălat, la capătul vieții, nouăzeci spre nouăzeci și unu de ani, nădăjduind și mulțumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale. Datorită modestiei sale, el nu a devenit un nume prea cunoscut, dar faptele lui rămân înscrise în calendarul legionar. Pregătit sufletește pentru a înfrunta povara anilor, cu aceeași credință statornică și pururea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pe câmpul de luptă al Spaniei însângerate de bolșevici, când se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos și se clătina așezarea creștină a lumii”, dar putem urca către nori, treaptă cu treaptă, biruind cu spada voinței amarul multor încercări, nădăjduind în ajutorul cerului. „Căci cine crede întru Mine, nu va muri în veci.” Cât rău au făcut dușmanii neamului nostru creștin! Dacă nu ar fi ștrangulat pe Căpitan, cea mai mare crimă istorică a veacului XX, dacă nu ar fi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
adânci și greu vindecabile. Au trecut decenii și vor mai trece și altele până vom cauteriza rănile trupești și sufletești și vom trăi în spiritul creștinesc creator: dragostea de om, dragostea de neam și soldați ai Crucii lui Hristos. Să nădăjduim. Credința și nădejdea e primatul luptei noastre legionare. Revenind la subiect „suntem teroriști, cultivăm teroarea și practicăm teroarea”. Am răspuns cu acest citat din cartea Pentru Legionari și nu mai încape nici un comentariu. Aceea este linia creștină. Noi nu am
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
dat și se dă în pas cu istoria. Autoritățile naționale și statale tac... Până când? Legionarii au mărturisit și vor mărturisi crezul lor oricât de vitreg va fi destinul cu noi. Vom lupta cu aceeași dăruire pentru Neam și Cruce și nădăjduim. Tăcerea înseamnă lașitate și moarte. Lupta însemnă istorie și veșnicie. NU ÎNSTRĂINAȚI PĂMÂNTUL Pământul este talpa țării. Nu înstrăinați pământul copiilor, copiilor voștri, apărat de veacuri cu sânge și morminte. Înstrăiarea lui e profanare. Pământul înseamnă viață. Pământul e Metropola
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
o teză bună, ce e drept) la gândul că, dacă n-o observa că am schimbat subiectul, îl fac praf! Dar, când a sunat clopoțelul de ieșire, cu bietul Moscu s-a întîmplat ceva cu totul neprevăzut! Moscu tot mai nădăjduia în teza făcută de colegi și credea că-i va sosi ca un colac de salvare în ultima clipă! De sosit un colac tot i-a sosit, dar acesta a fost, din nefericire, peste pupăză! Cum nu putea să copieze
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Toți, chiar și Adevărul, mărturisesc bine despre Dimitrie, și noi mărturisim despre el: și știi că mărturisirea noastră este adevărată. 13. Aș avea să-ți spun multe lucruri, dar nu vreau să ți le scriu cu cerneală și condei. 14. Nădăjduiesc să te văd în curînd, și atunci vom vorbi gură către gură. Pacea să fie cu tine. Prietenii îți trimit sănătate. Spune sănătate prietenilor, fiecăruia pe nume. Amin.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85054_a_85841]
-
scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, 4. ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blînd și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. 5. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, și erau supuse bărbaților lor; 6. ca Sara, care asculta pe Avraam și-l numea "domnul ei." Fiicele ei v-ați făcut voi, dacă faceți binele fără să vă temeți de ceva. 7. Bărbaților, purtați-vă și voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85040_a_85827]
-
asupra înaltelor sale virtuți, va râde pe dinăuntru. Nu doar că Mini se gândea la moartea bietului Rim - dimpotrivă, lipsa lui de pe decor i-ar fi știrbit din obiceiuri și, mai ales, ce ar fi devenit descoperirile pe care le nădăjduia do la dînsul! 82 83 Nici nu avea Mini vreo imaginație crudă și asasină: dar la ea, gândul își completa îndată circuitul de la punctul inițial la consecința din urmă. Avea viteză și permeabilitate spontană. De la moartea lui Rim, trecut direct
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
surise. Nu ar fi putut spune de unde se întoarce, dar se odihnise în spațiul blând al 84 85 unei vieți intermediare. Cu toate că trecuse singură acel ceas al amurgului, nu-i simțise singurătatea ci privegherea. O aromise prielnic și acum putea nădăjdui ziua de mâine, ale cărei ceasuri concentrice o vor duce iar în miezul viu al traiului, o vor urca la meridian ca și soarele, iar seara va fi iarăși un prag ... de mână. Gândul lui Mini vedea acum imaginile naive
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]