1,095 matches
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > SECRETUL Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 304 din 31 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Secretul Cică-ar fi cumva un împărat Cu aleasă curte princiară, De la boiernașul scăpătat, La cei ce în ranguri se-nălțară. Mișună o faună bogată, Fiecare e pe contul lui. Care vrea și poate, să se bată Spre obținerea succesului. Dar bufoni au devenit prea mulți, Număr mare și de măscărici. Dacă ai răbdare să asculți, N-ai putea o vorbă
SECRETUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375134_a_376463]
-
spre final, un șirag de clipe este viața noastră, fragilă lume de lumini și umbre, clipe, magice clipe, lasă-le să plece! Privește cerul, de la marginea lumii, înflorit de palida lună și muguri de stele, și lasă visul să se-nalțe, acele sunete uitate, un cer spre alt cer, ca un timp pierdut, până când vom găsi dragostea în inimile noastre, în primul rând. Distanța ne trage în brațele ei, doar marea, seducătoare, te reține, acum, în brațele ei. Clipe, sanctuar de
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
prima atingere simțită, mâini delicate ce te-alină, te vindecă și îți surâd, mâini magice prin care toate prind contur - povestea lucrurilor sădite și crescute; păstrate, apoi, în amintire - mâini harnice ce trudesc neobosite, mâini dragi care te leagănă, te-nalță și-o viață te susțin, mâini călăuzitoare care te-nvață să scrii și pașii să-ți continui, mâini liniștite care te țin în brațe, te-ngrijesc și te îmbrățișează, mâini line recunoscute-n somn și-n vis, în febră sau
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
Ce-mi izvorăsc din sânge cu flăcări de mister, La răsărit de lună, când stele curg din cer Și-astfel m-aprind de arderi stârnite de-nnoptare, Ca să-ți înalț altare din visu-mi efemer Cu doine de lumină, mirabil giuvaer... Te-nalț, o, necuprinso, cu-amurguri cântătoare Iar tu mă-mbraci în toamne și-n flori de palmier Și-mi pustiești și cântul, și visul și culoarea, Când mi-adumbrești prin grații durerea mea de dor. Știu c-am să pot din
EU TE PICTEZ CU RAZE (SONET) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375184_a_376513]
-
Cad tot mai jos... Și-n beznă, de mine dau mereu, Dar intru-n ea cu forță, umplându-mă de viață, De raze, flori și coruri venind din Elizeu... Ele-mi zdrobesc temerea cu-o forță preamăreață Care, deodat', mă-nalță mai sus de Empireu ! Și-astfel, prin Providență, revin întreg spre viață. O, CER SENIN... O, cer senin, tu nu ești zeu, dar poți să te cobori în noi cu-aliură înzeită tu ești ocean fără de fund murmurând înseninări, sau ești
POEME CELESTE de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375185_a_376514]
-
spre viață. O, CER SENIN... O, cer senin, tu nu ești zeu, dar poți să te cobori în noi cu-aliură înzeită tu ești ocean fără de fund murmurând înseninări, sau ești cineva care vrei să ne încurajezi zborurile și să ne-nalți mai presus decât tine; tu, pasăre albastră cu penaj înstelat, ritmând în zbor muzica norilor, ecran uriaș pe care zodiile ne proiectează, glumind sau nu, umbrele viitorului, ale ființei și neființei.- ale bucuriilor și ale suferințelor; o, cerule senin și
POEME CELESTE de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375185_a_376514]
-
cu săgeți trase în carele norilor tăi; cer cumplit, cer îngândurat de suferințele noastre, tulburat adesea de furtunile noastre exterioare ori invizibile, dar iarăși senin când sufletul nostru liniștit e ca tine - atunci în lumina și-n adâncimea ta mă-nalț, încălzindu-mă, în tăcerea razelor tale blajine. Ochi albastru al Universului, cer senin, cer omenesc, ești tu oare ordinatorul din transcendentul astral ? Ești tu măreața cortină care ascunzi sfințenia lumii de dincolo ? Ești tu computerul uriaș, cristalin, care ne înregistrezi
POEME CELESTE de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375185_a_376514]
-
mai sfânt, Căci înțeles-am cine îmi dă eliberare Și care-mi e menirea ca om pe-acest pământ. În armonii divine se împletește starea, Ce-o am acum, cu dorul de-a fi lângă Isus, O ciocârlie cântă, se-nalță către zarea Spre care-aș vrea cu-ardoare, în zboru-i, să fiu dus. O clipă doar, o clipă mai am până ce zborul, Va fi real căci Domnul, va reveni curând, Până atunci vreau Tată ca să lucrez ogorul, Chiar de e
ARMONII DIVINE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375174_a_376503]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > CE ESTE OMUL? Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2085 din 15 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ce este omul? E poate soarele care răsare Ca o minge de foc dintr-un adânc de mare, Se-nalță din iubire, crește, Și-apune-atunci când moare... Ce este omul? E poate floarea care trece fără suspin prin gheață, Sub raza soarelui, tăcută, se înalță, Își scutură semințele-n țărână, Apoi se-apleacă-n rugăciune peste tină... E poate iarba verde din câmpie
CE ESTE OMUL? de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375207_a_376536]
-
Cad tot mai jos... Și-n beznă, de mine dau mereu, Dar intru-n ea cu forță, umplându-mă de viață, De raze, flori și coruri venind din Elizeu... Ele-mi zdrobesc temerea cu-o forță preamăreață Care, deodat', mă-nalță mai sus de Empireu ! Și-astfel, prin Providență, revin întreg spre viață. O, CER SENIN... O, cer senin, tu nu ești zeu, ... Citește mai mult DUBLEZ TOT INFINITUL...Dublez tot infinitul când meditez profund,Clădesc un mare cosmos, când scormonesc
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
altul ! Cad tot mai jos... Și-n beznă, de mine dau mereu,Dar intru-n ea cu forță, umplându-mă de viață,De raze, flori și coruri venind din Elizeu...Ele-mi zdrobesc temerea cu-o forță preamăreațăCare, deodat', mă-nalță mai sus de Empireu ! Și-astfel, prin Providență, revin întreg spre viață.O, CER SENIN...O, cer senin,tu nu ești zeu,... XIV. CRISTIAN PETRU BĂLAN - EU TE PICTEZ CU RAZE (SONET), de Cristian Petru Bălan, publicat în Ediția nr.
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
Ce-mi izvorăsc din sânge cu flăcări de mister, La răsărit de lună, când stele curg din cer Și-astfel m-aprind de arderi stârnite de-nnoptare, Ca să-ți înalț altare din visu-mi efemer Cu doine de lumină, mirabil giuvaer... Te-nalț, o, necuprinso, cu-amurguri cântătoare Iar tu mă-mbraci în toamne și-n flori de palmier Și-mi pustiești și cântul, și visul și culoarea, Când mi-adumbrești prin grații durerea mea de dor. Știu c-am să pot din
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
flori și de ninsoareCe-mi izvorăsc din sânge cu flăcări de mister,La răsărit de lună, când stele curg din cerși-astfel m-aprind de arderi stârnite de-nnoptare,Ca să-ți înalț altare din visu-mi efemerCu doine de lumină, mirabil giuvaer...Te-nalț, o, necuprinso, cu-amurguri cântătoareIar tu mă-mbraci în toamne și-n flori de palmierși-mi pustiești și cântul, și visul și culoarea,Când mi-adumbrești prin grații durerea mea de dor.Știu c-am să pot din raze să-ți
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
într-o zarvă de nedescris, la fluturi ce se zbenguie-n al meu stomac și vis. Visez să fiu bolta albastră din ai tăi ochi, uitându-te la mine... te rog să nu mă deochi! Să văd ciocârlia cum se-nalță spre văzduh și copacii cu mușchi moale ca perna de puf. Visez să fiu parfumul tău ușor de lăcrămioare, pe marea cerului să zboare păsările călătoare ce sunt vâslași aducători de bucurie, voie bună, a lor cântece inconfundabile natura o
PRIMĂVARA MEA DIN VIS de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372773_a_374102]
-
pe căi eterne. Cin te-a zidit, cu câtă trudă ? Câte nădejdi la cer ai dus, La câte ai adus răspuns Gândul cel rău, punând pe fugă? Suflet de moț, acas-oriunde! Tu ai pornit la drum prin țară Ca să te-nalți ca prima oară ! Nu poți ce-i veșnic, a ascunde. Tu câte lacrime ai șters Și în câți ochi ai pus lumină? Tu, mică flacără, creștină, Ce arzi aici în univers. Mâinii măiestrite te pictară Ca să îți deie strălucire, În
BISERICUŢA DIN ALBAC de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373124_a_374453]
-
greul dus și i-a oprit cu-o rugă dă muget cerbul turmei să adaste atent pândind viclenele sclipiri sfârșită de efort și opintiri începe ciuta truda de a naște un ied plăpând ce frigu-l aburește se zbate să se-nalțe pe picioare și-ncearcă să-l ferească de răcoare când blana umezită-i netezește purtând spre ei a lupilor cătare le vine din pădure semn de frică către jivine coarnele-și ridică el tatăl ce rămâne pe cărare vrea timp
SACRIFICIU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373263_a_374592]
-
odată-n cer, În marele nemărginit. TU ÎN INIMĂ MI-AI SCRIS N-am cuvinte să pot scrie, Lacrimile-ți dăruiesc, Pentru că-n aceste lacrimi Vei simți cât te iubesc. Minunat iți este scrisul, Minunat ești dragul meu, Tu mă-nalți pe stânca unde Duce înspre Dumnezeu Binecuvântat să-ți fie Mersul, pasul când pășești. Toată viața cu iubire, Prin vers mi te dăruiești. Gândul, fapta și chiar dorul Tu il pui în manuscris, Însă, nu uita, poete, Tu în inima
PRIMĂVARA IUBIRII (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373238_a_374567]
-
doamnă... Un soare blând îmi mângâie obrazul Și ochi de cer ,lumina îi înmoaie, Visând vrăjiți la alți doi ochi de iarbă Ce-au rătăcit,temându-se de ploaie Coboară-nduioșat astrul de ziuă Incendiind un orizont de dor, Subtil se-nalță translucid pe boltă Regina nopții,în oftat ușor Și-n timpul scurt,cât aștrii se salută Predând ștafeta pentru-o nouă zi, Perpetuează-n veci sublima nuntă Ca să ne-nvețe verbul a iubi! Foșnește vântu-n sufletu-mi albastru Cuprins de
ÎN AMURG de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372125_a_373454]
-
de primă soprană a Operei Naționale București) și, purtat în lumea de atunci, v-am văzut pe un ecran panoramic învăluit în razele soarelui strălucitor. Pășeați „Regină” maiestoasă prin saloanele Palatului Imperial al Muzicii, iar mii de imagini se se-nălțau ca niște păsări imense, pe aripile cărora se vedeau partiturile ariilor din opere nemuritoare. Erau însoțiete de îndrăgitele dvs. eroine, care vă zâmbeau recunoscătoare că le-ați dat viață pe cele mai celebre scene lirice de pe mapamond. Doamne, câd treceați
SILVIA VOINEA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372211_a_373540]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ÎNFRUNT NEMĂRGINIREA... Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 2073 din 03 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Înfrunt nemărginirea ce din priviri mă-nalță Prin geamăt de izbândă, cutremurat de mare, Apoi, lumini difuze mai cresc, cu nonșalanță, Pe pieptul ars de-nfrângeri... instinctele primare. Când, însăși, viața, astăzi, mă-mparte în lumină, Iar cerul se răsfiră pe gânduri ancestrale, Mă nimeresc în visul
ÎNFRUNT NEMĂRGINIREA... de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372307_a_373636]
-
Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1395 din 26 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Am construit, cu tine, o sfântă fortăreață Din lacrima durerii si muzica cerească Cu ziduri de iubire și portal de patimi. Pân' la cer se-nalță, în veșnicii... semeață. Când timpul aripi prinde, că-i lege-n Univers, In fortăreața noastră, dup‘al ei portal Ne cresc liane-n inimi și-n suflet gențiane Ce împletesc speranța cu dragostea... în vers. Grădini de curcubeie, în el
O SFÂNTĂ FORTĂREAȚĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379643_a_380972]
-
Îmi plâng viorile în tâmplă Iar eu mă-ntreb ce se întâmplă; De ce arcușul sună-a jale Și-un mărăcine-mi iese-n cale? Acest „de ce” e o problemă, Iar eu sunt prinsă-ntr-o dilemă: Putea-voi să mă-nalț spre stele Cu toate gândurile mele? Putea-voi să mă-nalț din tină, Ca să mă umplu de lumină? Voi, prieteni, poate îmi veți spune Că-n lume-s rele, dar și bune, Că omu-ncet se ofilește Și-ades la moarte
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
întâmplă; De ce arcușul sună-a jale Și-un mărăcine-mi iese-n cale? Acest „de ce” e o problemă, Iar eu sunt prinsă-ntr-o dilemă: Putea-voi să mă-nalț spre stele Cu toate gândurile mele? Putea-voi să mă-nalț din tină, Ca să mă umplu de lumină? Voi, prieteni, poate îmi veți spune Că-n lume-s rele, dar și bune, Că omu-ncet se ofilește Și-ades la moarte se gândește, Că ceea ce numim noi viață E un subțire cap
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
mai mult Îmi plâng viorile în tâmplăIar eu mă-ntreb ce se întâmplă;De ce arcușul sună-a jaleși-un mărăcine-mi iese-n cale?Acest „de ce” e o problemă,Iar eu sunt prinsă-ntr-o dilemă:Putea-voi să mă-nalț spre steleCu toate gândurile mele?Putea-voi să mă-nalț din tină, Ca să mă umplu de lumină? Voi, prieteni, poate îmi veți spuneCă-n lume-s rele, dar și bune,Că omu-ncet se ofileșteși-ades la moarte se gândește,Că ceea ce
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
ce se întâmplă;De ce arcușul sună-a jaleși-un mărăcine-mi iese-n cale?Acest „de ce” e o problemă,Iar eu sunt prinsă-ntr-o dilemă:Putea-voi să mă-nalț spre steleCu toate gândurile mele?Putea-voi să mă-nalț din tină, Ca să mă umplu de lumină? Voi, prieteni, poate îmi veți spuneCă-n lume-s rele, dar și bune,Că omu-ncet se ofileșteși-ades la moarte se gândește,Că ceea ce numim noi viațăE un subțire cap de ață...Îmi plâng
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]