1,287 matches
-
vai, decepțiune! Ieșirăm afară de barieră la o căsuță mică. Acolo ne coborârăm din căruță ca să ne punem într-o sanie c-un cal numai, c-un soldat cu pușcă și c-un cociș înarmat și el. Sania zbura ca o nălucă a văzduhului prin câmpia cea albă sub cerul arămiu. Zburam mereu asemenea viselor teribile a poeților norvegieni pin câmpii numai de neauă, în urletul cel departat și flămând al lupilor, în vâjâitul geros al vântului, zburam la Sibir. Din ce în ce mai pustiu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Probabil că, pline de compasiune, vroiau s-o ferească de suferința amintirii. Luana ridică ceașca și sorbi cu nesaț din licoarea fierbinte. Apariția tânărului Noia o făcu să scape ceașca și să se uite la el aiurită, ca la o nălucă. La rându-i, Radu se fâstâci și ieși imediat, fără nici un cuvânt. Ce caută el aici? întrebă Luana țâfnoasă. L-au arestat. Femeile o priviră mirate. De ce să-l aresteze? Luana se enervă, considerând că mila lor mergea prea departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dumneavoastră ? mi-o Întoarce el ironic. Înainte să apuc să mai spun ceva chelnerul mă anunță că e gata ginul tonic pe care l-am comandat. mă Întorc o clipă cu spatele, iar când revin Derrida a dispărut ca o nălucă. Dar Întrebarea lui a rămas și plutește În aer : dar eu ce mama naibii caut aici ? mă aflu Într-un film suprarealist. mi se pare că am visat, am aceeași senzație ca atunci când mă trezesc dintr-un vis ciudat al
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
urmă bine, adevărat, frumos. Șaman 173 — Dacă ne-am păstra mereu inocența din copilărie, se cheamă că n-am trece prin viață. Problema nu este că greșim, problema este... Am amuțit, pentru că prin fața ochilor mei a defilat un fel de nălucă de abur care a rămas suspendată În fața ochilor mei până am clipit. Era ca o țesătură foarte delicată de abur, rotund, cu niște imprefecțiuni, găuri, adâncituri și excrescențe, unele mai luminoase, altele mai Întunecate, care palpita În jurul unei lumini. Pentru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
țesătură foarte delicată de abur, rotund, cu niște imprefecțiuni, găuri, adâncituri și excrescențe, unele mai luminoase, altele mai Întunecate, care palpita În jurul unei lumini. Pentru o secundă, mi-a fost dat să-mi văd forma sufle- tului. În același moment năluca s-a tradus instantaneu În limbaj senzorial, arătându-mi-se pe dinăuntru și pe dinafară În același timp. m-a traversat un fior care mi s-a scurs din piept spre centrul pelvisului, Înșurubându-se Înăuntru, În centrul ancestral al
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
neființă (non-entity) a diferitelor entități spirituale la Blake, precum și faptul că, de exemplu, Zenitul văzut din veșnicie este în Sud, iar Nadirul în Nord, în concepția aceluiași autor. Se poate stabili o asemănare între Samael și ideea de "Spectru" (sau "Năluca") la Blake, care este principiul negației, este "Negația"163, care cauzează căderea. Similar, se poate stabili o asemănare între Enion și Prakriti. În acest context, Lovinescu spune că planurile inferioare sînt o "carte deschisă" pentru cele superioare 164; întîmplările din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nu se poate stinge, Viața se revarsă"199. Astfel, căderea devine ruină ființei, iadul care, după cum spune Lovinescu, dincolo de fundul sau este continuă tendința descendentă 200, idee pe care o întîlnim la Blake în conceptul de "Moarte Veșnică", adică Spectrul (Năluca) (celor patru Zoa201), dar și la Böhme: iadul este o continuă descensiune: "chinul devine din ce in ce mai mare [...] vîlvătăile iadului se aprind și mai tare și grozăvia crește"202. Conform și Apocalipsei: "și fumul chinului lor suie în sus în vecii vecilor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
gemu 190 Mortal între bătăile ciocanului, mulțumind Urechilor Lui Los în cruntă răzbunare înghițit; sorbi cu bucurie strigătele Lui Enitharmon și gemetele lui Urizen, hrana de foc mîniei sale Și indurării sale, hrănindu-se în taină din gînduri de cruzime. Năluca plînse către lucrările-i grozave cînd el varsă fierul topit 195 Din Linguri uriașe în jurul mădularelor lui Enitharmon. Însă atunci cînd îl varsă în jurul oaselor lui Urizen, el rîse Sec pe vîntul gol, întunecosu-i chip supus fiind Vocii lui Los
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu el, viu Lanț 170 Ținut de-a Demonului viața. Groază și Deznădejde, Chin și Turbare Învăluie Părinții în reci nori cînd urlete scoțînd se-apleacă-asupra Groaznicului prunc, pîn' ce, pierzîndu-și vlaga lîngă el, Părinții-au fost căzut. Nu mult zăcură; năluca lui Urthona găsi ale genunii ierburi. Frecînd tîmplele 143 lor, le reînsufleți; nu scriu aicea 175 Toate tînguirile, dar toată viața lor de-apoi fost-a tînguire. Cînd fură-ndestulați cu jale se-ntoarseră napoi la Golgonooza, Pe drumul Dranthon-ului144
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Și de-al său glob de foc, pe Valea lui Urthona coborî 295 Printre imenșii muri de fier zidiți de-ntunecatul Spectru. Globu-i se-ntunecắ împurpurîndu-se cu cețuri, și toată înaintea caii sale, Pasînd peste îngustă vale, Umbră lui Urthona Vastă năluca se ivi, care-n picioarele cu șolzi de fier Călcat-a stîncile-ntărite în așteptarea necunoscutului rătăcitor 300 Pe care il văzuse rătăcind prin lumea să de jos cînd încă era departe foarte, Si privi iutea să apropiere; strîns întunecat stătea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aprigă durere să înflorească începu, dînd muguri care se zbăteau În chinurile facerii; și-acuma, florile căzînd, ivitu-s-au 215 Strălucitoare fructe de culori multe și-avînd otrăvuri felurite, Urgii ascunse-n globuri sclipitoare ce lăstărit-au peste arborele viu. Năluca lui Urthona văzu Umbră lui Enitharmon Sub Arborele Tainei printre frunze și fructe. Împurpurîndu-se, strașnicul demon otravă Dragostei duioase-o pregăti. 220 Se frămîntắ de pe o parte pe-alta, scăldat în lacrimi; plîns-a și-mbrățișat-a Chipul zburător, si in blajine șoapte
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
un timp, nici nu-mi mai amintesc nimic pînă ce stat-am Lîngă Los în Ocnița întunecoasa, sclava în chipuri ale vegetației După cum fost-a Voia lui Luváh, care-a luat Locul Veșnicului Om și l-a înfrînt. Dar tu, Nălucă-ntunecată, 265 Poți să găsești o cale să pedepsești pe Vala în înfocata-ți miazăzi, Jos s-o aduci supusă furiei temutului meu fiu". Spectrul grăi: "Încîntătoare Viziune, acest Copac desfătător Ne este dat ca Adăpost în fața vijeliilor de Vid
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fie-a ta pereche, O, Dragoste Întunecată și Pierdută! Cînd veni vremea, ieșind afar' din pîntecul lui Enion, 295 Tu și-acel demon Los pe lume-ați fost aduși. Ah, gelozie și durere! Ah, biet întunecat și dezbinat Urthona! acum Năluca străbătînd rătăcitoare A' lui Los adîncuri, sclavul Creației pe care am zidit-o204. Noapte și zi pentru Los trudesc; asculta însă viziunea mea. Zăresc în tine viitorul. O voi aduce jos pe dulcea Vala 300 La-mbrățișările acestei grozavii, si spulbera
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
zidit; apoi ne contopi-vom iar în fericire; Căci, pîn' ce aste grozavii sădite-n jurul Porților vieții de Veci Nu-s alungate și nimicnicite, nicicînd nu vom putea de Porți din nou să trecem. Știi că în Fiecare Om Năluca e smintita, sălbatică 305 Și sluta, că astfel sînt o prădătoare pofta care devorează, necontenit Rîvnind și devorînd; dar Ochii mei mereu privesc asupră-ți, O-ncîntătoare Amăgire, si eu nimic nu pot rîvni decît pe tine: pînă Ce-n brațe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-ți, O-ncîntătoare Amăgire, si eu nimic nu pot rîvni decît pe tine: pînă Ce-n brațe te voi ține și fi-voi iarăși contopit cu Los Pentru a fi cu el un trup și-Un Spirit; nu sînt așa 310 Nălucile celor ce-s Morți, căci eu sînt că Năluca celor Vii". Uimit, scăldat în lacrimi, spiritul lui Enitharmon privi Și auzi Năluca; ea plînse-amar, Îmbrățișînd cu înfocare Pe Domnul ei cîndva iubit, acum doar Umbră, ea însăși tot o umbră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
decît pe tine: pînă Ce-n brațe te voi ține și fi-voi iarăși contopit cu Los Pentru a fi cu el un trup și-Un Spirit; nu sînt așa 310 Nălucile celor ce-s Morți, căci eu sînt că Năluca celor Vii". Uimit, scăldat în lacrimi, spiritul lui Enitharmon privi Și auzi Năluca; ea plînse-amar, Îmbrățișînd cu înfocare Pe Domnul ei cîndva iubit, acum doar Umbră, ea însăși tot o umbră, De vorbă stînd vremi peste vremi printre-ale Arborelui crengi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
iarăși contopit cu Los Pentru a fi cu el un trup și-Un Spirit; nu sînt așa 310 Nălucile celor ce-s Morți, căci eu sînt că Năluca celor Vii". Uimit, scăldat în lacrimi, spiritul lui Enitharmon privi Și auzi Năluca; ea plînse-amar, Îmbrățișînd cu înfocare Pe Domnul ei cîndva iubit, acum doar Umbră, ea însăși tot o umbră, De vorbă stînd vremi peste vremi printre-ale Arborelui crengi. 315 Astfel se sfătuiră ei prin fumurile-amețitoare ale Tainei Pînă ce umbră lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sale cele mai de sus dat-au o fibră subt-al lui Enitharmon așternut, 335 Curînd de două ori înrădăcinatul Labirint se undui în jurul capetelor lor. Însă atuncea Spectrul intră-n sînul lui Los. Fiece geamăt și suspin Ale lui Enitharmon Năluca lui Urthona le purta pe ale sale áripi. Încremenit Los simți Milă. Enitharmon spuse povestea Lui Urthona. Los lua în brațe Spectrul, întîi că pe un frate, 340 Apoi că pe alt Sine, uimit și primind fire omenească, scăldat în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
345 La viață Veșniciei; să fii încredințat, sînt sinea ta aievea, Deși de tine astflel despărțit și sclavul Fiecărei pasiuni A Sufletului tău grozavnic. Deszăvoraște Porțile-Amintirii: uită-te la mine Nu că la altul, ci că la Sinea ta adevărată. Năluca ta sînt, Si m-ai supus în vremuri de demult prin a ta Veșnică Tărie 350 Cînd eu eram prădalnică-nsetată și hămesita cruntă pofta și ucidere. Deși oribil și-Înfricoșător pentru-ai tăi Ochi, deși-ngropat sub Ale Universului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vei fi și spulberat, încît nu vei mai exista. Căci ești doar o înfățișare și un organ al vieții, si de la tine însuți 360 Ești nimica, fiind Creat Fără-ncetare prin Dragoste și Milă de la Dumnezeu". Los furios răspunse: "Oribilă Năluca, cuvintele-ți ce m-au convins irezistibil Urechea mi-o uimesc. Simt că nu sînt că unul dintre-aceia Care atunci cînd sînt convinși pot încă să mai stăruie: deși sînt furios, pot fi stăpînit Prin puterea Minții. Deja eu insumi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Șinei; ia dar, din fruct Mănîncă Și tu, si dă-mi dovadă că viața Veșnică există sau eu mor". 395 Atuncea Los culese fructul și Mînca și jos șezu în Deznădejde, Și s-ar fi dat morții de Veci, Daca Năluca lui Urthona, în parte-amestecîndu-se cu el, nu l-ar fi mîngîiat, Fiind un mediu între el și Enitharmon. Însă Aceasta Contopire Nu se putea-Împlini fără de Griji și Suferințe și Necazuri 400 De șase mii de Ani212 de sacrificiu și amară
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Urthona, în parte-amestecîndu-se cu el, nu l-ar fi mîngîiat, Fiind un mediu între el și Enitharmon. Însă Aceasta Contopire Nu se putea-Împlini fără de Griji și Suferințe și Necazuri 400 De șase mii de Ani212 de sacrificiu și amară Pocăința. Năluca lui Urthona privit-a spăimîntata Nălucile celor ce-s morți: Fiece bărbat făcut far' o pereche, far' o vedere care spre-un centru să se-nchege. Năluca lui Urthona plînse în fața lui Los, zicînd, "Din pricina mea Purcede-această stare-ngrozitoare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
l-ar fi mîngîiat, Fiind un mediu între el și Enitharmon. Însă Aceasta Contopire Nu se putea-Împlini fără de Griji și Suferințe și Necazuri 400 De șase mii de Ani212 de sacrificiu și amară Pocăința. Năluca lui Urthona privit-a spăimîntata Nălucile celor ce-s morți: Fiece bărbat făcut far' o pereche, far' o vedere care spre-un centru să se-nchege. Năluca lui Urthona plînse în fața lui Los, zicînd, "Din pricina mea Purcede-această stare-ngrozitoare. Eu am facut să-nceapă cumplită
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și Necazuri 400 De șase mii de Ani212 de sacrificiu și amară Pocăința. Năluca lui Urthona privit-a spăimîntata Nălucile celor ce-s morți: Fiece bărbat făcut far' o pereche, far' o vedere care spre-un centru să se-nchege. Năluca lui Urthona plînse în fața lui Los, zicînd, "Din pricina mea Purcede-această stare-ngrozitoare. Eu am facut să-nceapă cumplită stare-a 405 Despărțirii, si pe-al meu cap întunecat blestemul și pedeapsă Trebuie să cadă de nu se va găsi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
va găsi o cale spre Mîntuire și Răscumpărare. Însă te am pe tine, miraculoasă mea Pereche, Aceste spectre n-au Perechi, de-aceea umblă după pradă Și nu au hrană vieții. Să le Creăm Perechi, 410 Căci fără trup Creat Năluca-i Moarte Veșnică". Los tremurînd răspunse: "Acum povară aprigei căințe-o simt. Nu tremura așa, Enitharmon, de teama groaznicelor porți Ale sărmanei tale Inimi frînte. Te văd ca pe o umbră veștejindu-te Parcă-n afară Existenței; dar iată! privește
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]