1,281 matches
-
oare nu poți vorbi Cînd împrejur, atîtea mame! Te legi cu timpu-n buzunar Ca să-i tot ții agale ritmul, Să nu devii tu un impas Atunci cînd îți va bate timbrul. Citește mai mult Pășind cărarea vieții,scurtăNe pare o nălucă în pustii,Și cînd observi cum trupu-ți urcăCărări pe care tu n-ai să mai tot vii...Rămîi asemeni unui cuc ce cîntăDe zori și pînă-n zori de zi, Că ești făptură din țărînăși nu mai poți nici chiar iubi
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
se strâng băieții, Departe, hăt pe râu în sus, Plecați cu roua dimineții, Să se întoarcă la apus. Arar, un sunet se aude, Orb chiot de la ei răzbate. Își strânge-n grabă plete ude Când simte-n aer cum străbate Năluca morții prinsă-n unde. A-ncremenit la cruda veste Și a rămas de-atunci tăcută, Doar chipu-n apă-și oglindește Și cu cosițele-o sărută Mutând tristețea în poveste. În timp, în salcie schimbată, Se-mpodobește an de an, Plângându
LEGENDA SALCIEI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376759_a_378088]
-
o să răsune A tril ce cântă nouă înviere. Eu te iubesc, Adamul tău de azi! Alt nume pentru steaua căzătoare, Plutind alene peste vârf de brazi, Vestind crepusculul când noaptea moare. Eu te iubesc! Te voi iubi mereu, Ca o nălucă urmărindu-ți pasul! Eu te iubesc și am să-ți fiu doar eu Și somnul, și'amintirea, și popasul. *** Declarația de căpătâi a Ucenicului în dragoste! Referință Bibliografică: Eu te iubesc! / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
EU TE IUBESC! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375112_a_376441]
-
face și/ mai sinistră așteptarea, și/ mai de neînțeles amânarea” (p. 500). Toamna vine să încheie tot în disoluție un ciclu: „E toamnă, deci. Haoticul sezon./ Și vidul din priviri are-o culoare/ Cu-ntunecimi agonice și-amare./ Pe străzi, năluci, incinerate-n soare,/ Îmi glăsuiesc, arzând, la unison,/ Topite-n trista lor halucinare:// Adâncul. Nimicirea. Abaddon” (p. 503). Habitatul, orașul devin apăsătoare, amenințate în adânc de nimicire în aceeași mlaștină a Samsarei, frecventă referire alături de Nirvana. Cea de a V-
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
de cruce. Cine-i, Doamne, de vină, când mama suspină? Doar ei se pot aduce lacrimi să usuce Într-o noapte senină, când luna e plină, Între frunze caduce, pietrei ce străluce. Răsăritul să vină, sub pleoape lumină, Risipindu-i năluce, gândul să-i educe, Rugă în cer îi duce, dureri îi reduce, Pentru a ei tulpină, o mamă se-nchină Într-o noapte senină, când luna e plină... Referință Bibliografică: Rondel pietrei din răscruce / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
RONDEL PIETREI DIN RĂSCRUCE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372711_a_374040]
-
sunt bine, găsitu-mi-am destinul Cuvânt întrupat, cu sica-mi pe limbă Aștept doar o poruncă să fiu Răzbunare străbună și armă adâncă. De la Muntele Sfânt, Zamolxe Străbunul Mesager mi-a trimis cu poruncă Viața deșartă să-mi las, nălucă de fum Să sui Ko-Ga-Ion-ul, fără zăbavă Că acolo m-așteaptă în grabă Chiar el Zamolxe Părinte Străbun și Moș Timpul Poruncă să-mi dea, să duc-napoi în Vale Moș Timpul răgaz nu mai dă Celor din Vale..., să
DEZROBIREA GETO-DACIEI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373079_a_374408]
-
Muntelui. Timpul din urma-sosit Cu toții sunt gata de luptă S-alunge stirpea păgână Aciuată-n pământ străbun și glie sfântă Hoarde nebune, ce spumegă încă Si roade ca viermele-n pârg A țării sămânță. Pe aripi de gând ca o nălucă La Cei din Vale-am ajuns cu poruncă Răgazul să-l lase la urmă Să mâie la luptă... Și-a fost cea luptă, din noapte spre zi Zamolxe Străbunul cu Piatra cea Sacră Prăpăd că făcea în gloata păgână Care
DEZROBIREA GETO-DACIEI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373079_a_374408]
-
cu avânt și spor De la Mama Străbună. Vuiet cumplit, prăpăd pe măsură Piereau colonii, ca vântul pustiu Intr-o fugă nebună. Pierit-au ei... pierit-au cu toții Păgâni și coloni de Țară Strabună Și duși pe vecie și fum de nălucă În zarea cea lungă. Poporul din Vale E liber acum și așa o să fie Cât Unicul Dumnezeu Cel Veșnic și Bun Îl va ține ține pe Glie. Zamolxe Părinte Străbun, le-a spus Celor din Vale Să țâie în veci
DEZROBIREA GETO-DACIEI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373079_a_374408]
-
și ținutul este proprietatea noastră! - Dar tu cine ești, cavaler al nopții?- strigă Arnăutu. - Sunt prințul Paloș și am trăit în lumea voastră! Duceți-vă înapoi și apărați-vă ținuturile de vrăjmaș, așa cum am făcut-o eu! - Deci tu ești năluca legendară care a înspăimântat turcii în bătălii!? Legenda ta va muri odată cu tine! - Dacă nu vă întoarceți, veți cunoaște furia mea! - ridică acesta paloșul care străluci în razele lunii. - Nu mă tem de paloșul tău fermecat! - îl irită căpitanul ca să
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
și iubise cu patimă o făptură din altă lume. Paloș se trezise dintr-odată într-o existență ce părea veșnică, dar care ca orice început are și un sfârșit, uneori tragic. S-a născut viteaz și a murit ca o nălucă a nopții... De la una din ferestrele palatului, un chip frumos cu privirile ca două văpăi zări scena uciderii soțului și-i înțelese avertismentul. În acel moment vru să năvălească peste oșteni, dar pruncul din brațe plângea disperat simțind pericolul în
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
uimite ale oștenilor. Săltă peste metereze și dispăru dincolo de ele. - Căpitane Sasu, niciun vampir să nu-ți scape! Preia comanda și ne vom întâlni la poalele muntelui! - strigă Arnăutu cu glasu-i tunător și se aruncă pe cal, dispărând ca o nălucă pe poarta palatului. Prințesa, în disperarea sa, cu urmașul lui Dracula în brațe, sărea ca o capră neagră din țanc în țanc. Spera ca urmăritorul să-i piardă urma, iar la miezul nopții când îi vor reveni puterile, să se
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
vultur și să spintece văzduhul către castelul contelui. Vampirica era însă din ce în ce mai îngrijorată, fiindcă puterile întârziau să-i apară, iar stânca îi străpungea labele picioarelor care-i sângerau. Simțea în spate o văpaie și răsuflarea caldă a unui armăsar. O nălucă se apropia de ea ca o săgeată. Atunci Prințesa se aruncă în hău și începu să plutească. Dar căpitanul nu-i căzu în capcană și struni la timp armăsarul care în acel iureș s-ar fi prăvălit în prăpastie. Arnăutu
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
-l înfrunte pe obraznicul cavaler. Se opri într-un luminiș și la lumina lunii își desfășură voalul transparent ca un evantai. Încerca să-l ademenească cu farmecele trupului său. Călărețul își struni animalul și în cuget medită surprins: „Căpitane, după ce nălucă a nopții alergi? Nu vezi că în fața ochilor tăi dănțuiește o zână din povești?” Arnăutu se frecă nedumerit la ochi și-și zise în sinea sa: „Omule, nu te lăsa vrăjit de șiretlicul vampiricei!” - Vino, iubitule! - auzi șoapte duioase în
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
dădu drumul din brațe. - Te-am păcălit, cavalere! Păcat că nu ne putem întâlni în lumea în care vei păși curând! - rânji satisfăcută și înțepeni pe veci. Căpitanul rămase buimac. Nu-și putea explica cum de căzuse în vraja acelei năluci. Ce va urma? Se va transforma în vampir și la rândul său va fi hărțuit de propriii săi vânătorii? Totuși, nu înghițise sânge. Scuipă și se șterse la gură, apoi și-o clăti cu apă dintr-un izvoraș din apropiere
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
Emoții răscolește Și destine moarte Spre viață ademenește? Amorul e misterul Care lent te împresoară, E acum și menestrelul Ce prin noi ușor coboară. ................. Sunt furat de gânduri negre - Apogee menstruale. Mi-s pierdut în vagi tenebre, Labirinturi genitale. O nălucă se scoboară Tremurând de dor adică, Mă privește, mă-nconjoară, Mă strivește, mă ridică. Vreau s-o prind, s-o am alături, Vreau s-o cern prin sita cărnii Și s-o port prin zeci de paturi, Posedând-o în
IUBIREA NU E DOAR UN ZÂMBET, NU E DOAR O FLOARE, IUBIREA E UN SUFLET RĂNIT ȘI APOI VINDECAT DE UN DOCTOR ROMANTIC… de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373196_a_374525]
-
mă ridică. Vreau s-o prind, s-o am alături, Vreau s-o cern prin sita cărnii Și s-o port prin zeci de paturi, Posedând-o în feluri varii. Dar nimic din toate astea Îmi revine la marcare - Doar năluca e cu vestea: SUNT CEL MORT ÎNTR-O UITARE.
IUBIREA NU E DOAR UN ZÂMBET, NU E DOAR O FLOARE, IUBIREA E UN SUFLET RĂNIT ȘI APOI VINDECAT DE UN DOCTOR ROMANTIC… de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373196_a_374525]
-
preocupare, Adina hotărâ să țină un jurnal secret : « 5 august, ajuns obosită la Brăila,Nicu plecat la o întâlnire cu un coleg ! Dunărea- un balaur învăluit în ceață, la debarcader se aud fluiere scurte de vapoare, vin și pleacă precum nălucile, ce-am făcut eu a fost un vis urât, aș vrea să fie doar vis, dar nu e. Acum mi-am adus aminte ce mi-a spus Lina :,,duduiță,dragă, fii cu ochii pe el că are o artistă la
EXCURSIA, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373201_a_374530]
-
am rătăcit în game joase Porniri de guguștiuci de stradă ne-au îngriit penele albe un colț anemic dintr-un zid s-a spart în alte colțuri dalbe În ochi s-au ciopărțit planete, păduri de foc și stele bete, năluci, fantasme, amintiri, în nespusele iubiri... cochete Referință Bibliografică: Ne-am spus / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1729, Anul V, 25 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
NE-AM SPUS de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372163_a_373492]
-
cu Tristan și Izolda rătăciți pe insula fericirii, leagă-te, suflete, murmură-n liniște romanța cu trece septembrie, alunecă prin umbre spre orele -astrale, lăsând în urmă un câmp devastat de singurătăți și trupul tău trecând prin vise ca o nălucă să bată-n vitralii efigia dragostei noastre aureolată de-un nimb nevăzut; gol, sânul tău încingă-mbrățișarea și sângele urce ca iedera-n noi, te voi ajunge odată, chip de naiadă, vom fi iară mireasmă în doi; lasă-te pe
TRECE SEPTEMBRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376123_a_377452]
-
printre poezii. Mai ascult o liră, chiar imaginară, Ce-mi aprinde veghea c-un fior ciudat. Din mormânt, iubirea ta incendiară Cerne-a sa cenușă sumbru, vinovat. Pe nisip fierbinte, tălpile-mi sunt rană, Degete avide, lin, îl răscolesc. Căutând năluca-ți blândă, diafană, Munții de mâhnire-ncerc să-i ocolesc. Mă împiedic, arsă de un nor de sare, O relicvă pală-a unor amintiri. Lacrimi tremurânde dintr-un colț de zare Se aștern tăcute-n cioburi de-amăgiri. Azi dezbrac
UMBRE DE SINGURĂTATE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376201_a_377530]
-
umbral în paravan cuțitul de foloseai cuvântul clei în cale nu-i stăteai mai brez carnal dospit profet cu briciul treceau și umbre-n bagdadii absconse mostre aurii flecare putrede mătuși ce ascultau prin clenci la uși albastre glezne de năluci tăcerea-mi seaca de lucarna cap sec de banița în toamna de surdovleac și nulpistol iubirea e un fel de gol caline fete-n urbea deal dospite țațe că de cal pe vine strâmte de fustița gineam la păsărica crița
ADRIAN GRAUENFELS [Corola-blog/BlogPost/376106_a_377435]
-
oftează lin, Mult prea departe cântă vioară, Lacrima-i vede cerul senin. Din poză, un zâmbet îi dă alinare Scâncește în sine tot mai încet, Târziul proptit în drumul de sare Rostește canonul, ca un ascet... Fluieră timpul parcă-i nălucă Trenul o duce spre lumea de vis, O ușă deschisă în piatra tăcerii Îi lasă nădejdea că-i paradis... foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Trenuri / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1604, Anul V, 23 mai
TRENURI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379673_a_381002]
-
muzicantul cu pantofi negri de lac și pantaloni albi pe alocuri pătați, dar călcați la dungă. Ce-ar fi să-i cer muzicantului un împrumut până ce trec sărbătorile, mi-a trecut așa, deodată prin gând. Mă scutur ca de o nălucă, Doamne, până aici am ajuns? Am adormit cu haina roșie în gând și am visat că am cumpărat-o, dar după ce am îmbrăcat-o de câteva ori, s-a dat o lege prin care culoarea roșie era interzisă. “Ce tâmpenie
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
el vedea lucrurile în roz, în gri sau în negru, dacă avea să mă mai caute sau nu. Fusese o afacere între mine și sinele meu, iar el putea să fie ori prințul ce apare pe un cal alb, ori năluca ce se pierde în ceața zorilor. Era adevărat, mi-aș fi dorit să fie principele inimii mele, deși știam că nu am puterea să influențez decizia lui, așa încât așteptam, liniștită și mulțumită de mine însămi, un semn, iar seara mi-
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
a mamei! Sigur, îi vom găsi pe fiecare în regatul său! , - Și fratele tău? El cu ce se ocupă? - Ooo, Cristian e pasionat de creșterea păsărilor! Porumbei, prepelițe, păuni și câțiva fazani, chiar. Numai eu bântui pe aici ca o nălucă, fără nici un rost anume! sesiză Lea, întristându-se brusc. Carlos alarmat o luă de braț, distrăgându-i atenția cu un sărut apăsat și pasional. Dacă nu o luăm din loc, mă tem că vom naufragia inevitabil pe bancheta aceea cochetă
DILEME ( FRAGMENT 35) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375663_a_376992]