1,621 matches
-
Fluturi și claunul, Claun vorbind muzelor, Claun către adolescenți, Lamentația claunului etc. Cartea Pasărea medievală (1973) nu face decât să potențeze laitmotivele anterioare: presentimentul morții iminente ( Acest turnir), nostalgia după anii copilăriei și amărăciunea în fața unei realități decepționante: „Astăzi castelul / năpădit de bălării / și de ierburi otrăvitoare / coboară spre somnul ruinelor./ Eu însumi nu sunt decât / firul de praf / de la capătul gloriei / neamului meu” (În ce pământuri a coborât). O ediție selectivă postumă, Despre apusul soarelui (1977), dă la iveală și
SABIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
la orașul Slatina, al 18-lea [la cetatea București] cu Vladislav Voievod, al 19-lea [la satul Rucăr, al 20-lea] la Diodrih...”95; până la douăzeci de războaie, cu inamic din afară - evocați și în pisania de la Argeș: „[...] și au năpădit turcii cu multă apăsare, ca să ia patria noastră, țara Românească, și m-am ridicat domnia mea cu boierii, luptând în multe războaie, când fiind alungați, când gonind [pe dușmani], până când puterea și ajutorul lui Dumnezeu cel de sus [...] și ne-a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
amantul care este și logofăt al moșiei - dispărut cu câștigul obținut din ultima recoltă -, încearcă să îl întoarcă pe bărbatul infidel cu ajutorul vrăjilor, închipuind o păpușă de ceară și arzând-o în timp ce dansează goală în jurul focului aprins într-o zonă năpădită de buruieni din spatele casei. „Narațiunea” se încheagă, împotriva retorismului și a convenționalismului, ca înlănțuire de închipuiri ale protagonistei - scene de iubire brutală petrecute în trecut sau fantezii întunecate izvorâte din spaima de a fi înșelată, din îndoieli și anxietăți, risipite
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
o „boală” (metaforă blagiană), care îl scot pe creator din cercul existenței comune, aruncându-l într-o singurătate aspră. De aici, imprecația: „Vers otrăvit, năpârcă, cântă cum ți-ai lipit buzele/ scârboase de buzele mele./ Cuvintele tale roase de râie, năpădite de păduchi,/ curvele tale de cuvinte/ mușcă sânii domnișoarelor, mușcă părul cărunt/ de pe pieptul bărbaților,/ pui de cățea, iubirile mi le-ai schilodit, viața mi-ai vlăguit-o, mierea zilelor mele ai risipit-o/ pe limba nerușinaților” (Viață distrusă de
MURESAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288306_a_289635]
-
spiritului și vibrația lirică. Evadând din contingență, poeta se concentrează asupra esențelor, pătrunde într-o lume în care mișcarea e „un dar al neclintirii”, întunericul - „insomnia/ Luminii când dispare ora”, uitarea - „liniștea memoriei care-și contemplă dăinuirea”, iar „ființa e năpădită de neființă.” Este intuită ordinea metafizică a lumii, însă întrebările rămân în plan secund, precumpănitoare fiind sugestia unor stări care surprind evanescența realului într-o ființare imaterială și mai ales linia fragilă dintre cele două lumi, astfel încât dilema hamletiană devine
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
desfășurări ambițioase. Marginalitatea și întâmplătorul sunt aparente, semnalate cu umor răutăcios și blând totodată, și conectate la paradigmele imprevizibile ale heterotopiei. Arătate cu degetul, cu simulat parapon prăpăstios, ele sunt convertite pe loc în contrariul lor. Din sălașul lui înfrigurat, năpădit de simbolice invazii de șoareci, eul liric e conectat, nu numai radiofonic, la marile dileme ale vieții moderne, cronometrate după GMT. Condiția periferică e eufemizată într-un chip agresiv-compensator, prin demitizarea „centrului”. Poetul exaltă fără grandilocvență forța intelectului de a
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
nu le poți cerceta destul de îndeaproape, pentru a le prețui meritele. în ținuturile osoase, scheletice ale pămîntului, unde, la poalele unor povîrnișuri înalte și zgrunțuroase, zac mormane de stînci, risipite în grupuri fantastice, veți descoperi adesea niște forme leviatanești pietrificate, năpădite de o iarbă care, în zilele cu vînt, își sparge de ele talazurile verzi. De asemenea, în regiunile muntoase, unde călătorul e veșnic împresurat de amfiteatre înalte, poți zări ici-colo, în treacăt, din vreun unghi prielnic, cîte un profil de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
incomunicabile, aburi prin care vezi uneori arcuindu-se curcubeul, ca și cum însuși Cerul și-ar pune pecetea pe gîndurile monstrului! Căci, vedeți dumneavoastră, curcubeiele nu vizitează văzduhul pur, ci strălucesc doar prin aburi. Tot astfel, prin cețurile dese ale minții mele năpădite de îndoieli, scapără din cînd în cînd cîte o intuiție dumnezeiască, luminîndu-mi cu o rază cerească negura. Și-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta, căci toți oamenii au îndoieli și mulți tăgăduiesc, dar pe lîngă îndoieli sau tăgade, numai puțini
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
giganticul schelet alb și adorat zăcea - ca un colos leneș - în mijlocul războiului de țesut al acelei verzi și neobosite păduri arsacidiene. Și, în vreme ce firele se țeseau și se împleteau necontenit în jurul lui, zumzăind, uriașul trîntor părea să fie țesătorul însuși, năpădit de o verdeață din ce în ce mai proaspătă, mai intensă, deși rămînea, vicleanul, un biet schelet. Viața îmbrăca Moartea; Moartea sprijinea Viața; aprigul zeu se cununa cu tînăra Viață, zămislind splendori cu capetele cîrlionțate. Cînd am vizitat, împreună cu regele Tranquo, locul unde era
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pătrunseră tot mai adînc în cală, tulburînd somnul butoaielor enorme, rînduite la temelie și scoțîndu-le, ca pe niște cîrtițe gigantice, din noaptea lor neagră, la lumina zilei. Butoaiele astea de la fund păreau atît de străvechi, din pricina lemnului lor ros și năpădit de mușchi, încît te așteptai parcă să găsești lîngă ele vreun poloboc putred, cuprinzînd banii căpitanului Noe și cîteva copii după afișele prin care prevenise zadarnic vechea și infatuata lume să se apere de Potop. Unele după altele fură scoase
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
răsărise. Atunci a Încolțit În el o puternică ură pentru moliftul mic ce creștea lîngă el ramurile s-au zbătut amenințător peste apa râului și a jurat că va ucide pe micul rebel. (Ă). Treceau primăveri - ferigile foșneau apoi iernile năpădeau cu zăpezile lor lucitoare cu fiecare primăvară moliftul creștea dar cu fiecare iarnă bradul se usca tot mai tare. Și iată că bradul aproape tot s-a uscat doar câteva ramuri mai păstrau o umbră de viață moliftul era mai
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
obișnuită (scrisă de „băiețași încrezuți, gagicuțe simpatice foc, doamne și domni robiți fluxului conștiinței și romancieri de redacție”) ia locul entuziasmului. Mare cititor de literatură contemporană, Chandler devine partizanul pe față al literaturii-ca-poveste și un adversar al sterilelor experimentalisme ce năpădiseră odată cu triumful poeticii moderniste. Oricât ar părea de straniu, o asemenea evoluție are legătură cu viziunea politică a scriitorului. El nu poate înțelege distrugerea modelului literar clasic, la fel cum nu înțelege cum poți fi comunist după pădurea Katîn și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
puternica infuzie autobiografică a cărții. Nu e vorba, firește, de un autobiografism transpus mecanic, ci de un dialog, pe jumătate abstract, pe jumătate palpabil, între durerea și disperarea din viața lui Chandler și abulia irigată de un irepresibil sentimentalism, ce năpădise gândurile și gesturile detectivului. Într-o analiză care amestecă, poate excesiv, viața scriitorului și plăsmuirile sale, Natasha Spender îi atribuie lui Chandler o triplă personalitate, reflectată în fiecare din cele trei personaje masculine principale ale romanului. Studiul Natashei Spender constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
monotone”, cu una dintre cele mai cuprinzătoare radiografii pe tema dată, întreprinsă de Eugen Campus 38, sugerând cititorului lectura în note39 și a altor completări, inclusiv din domeniul criticii literare. „Se mai scriu încă și astăzi lucrări cenușii, monotone, care năpădesc redacțiile revistelor și editurilor, lucrări pe care redacțiile le resping în marea lor majoritate, dar dintre care unele izbutesc totuși să se strecoare prin filtrul insuficient al unei critici neprincipiale și ajung astfel să vadă lumina tiparului. Semnificativ este faptul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
burgheze, îmbinând limbajul insolent cu formulări confuze. Cronica lui Dan Costa este un articol de jignitoare persiflare, nejust în cea mai mare parte a sa, scris de pe poziții de fapt cosmopolite. El urmărește nu smulgerea unor buruieni ce dau să năpădească noul ci înăbușirea și strivirea însuși a noului (...) Literatura noastră în genere și cu atât mai mult mlădițele noului răsădite pe tărâmul ei, trebuie ajutate să crească iar nu călcate în picioare de unii critici «dați cu lac», care-și
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
îndreptaseră spre centrul orașului, conduși de rafale. Am strivit resturile arse, le-am amestecat și le-am aruncat în mijlocul unui răzor cu flori uscate. Și am început să te aștept, adică să mă năpustesc la fiecare oră în haosul străzilor năpădite de valurile urlătoare ale oamenilor care păreau că se urmăresc unii pe alții, fugind totodată din fața celor care-i urmăreau. Dădeam peste câte un baraj, mă lăsam percheziționat, încercam să parlamentez. Și-mi spuneam că, dacă nu mă ucideau, era
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
camuflate sub un strat de vopsea verde-cenușie, altele recente, având strălucirea metalului gol. Suflul decolării a aruncat la pământ umbrelele de soare și o prelată albastră de lângă piscină, părând că împinge rapid înapoi, dincolo de hublou, plaja, marea, clădirea hotelului deja năpădită de fum. Am încercat să nu mă gândesc la cei ce se băteau încă, încercuiți... Pe puntea vaporului unde a coborât elicopterul, ceea ce ne-a frapat privirea a fost drapelul roșu al imperiului. Și, de asemenea, culoarea ștearsă ce acoperea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
împovărat de furtună, i se părea că recunoaște de asemenea acel moment foarte deosebit al lunii mai, când ultimele lecții ale anului se topeau în bucuria averselor puternice, a ciorchinilor umezi de liliac îndărătul ferestrei deschise, în întunericul furtunii care năpădea brusc sala de clasă și dădea naștere unei discrete și visătoare complicități între ei și profesor. Pe tabla uneia dintre clase, văzu următoarea inscripție, scrisă cu o sârguință școlărească: „Capitala țării noastre este Berlin.“ Învățământul se făcea după programele germane
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
obuze, ghici despre ce era vorba. Imaginea bisericii din Dolșanka îi reveni în minte. Și ea dărâmată, dar cu o tenacitate vindicativă: cupola smulsă, acoperișul ars, o bucată de zid împrăștiată de dinamită, opera tovarășului Krasnâi. Interiorul, rămas descoperit, era năpădit de urzici și de lăstari de arțar. Pe ziduri se înșirau obscenități mâzgălite cu un colț de cărămidă. Doar într-un ungher, la o înălțime inaccesibilă mâinii omului, chipul acela se apleca spre cel ce intra prin ușa căscată. Ochii
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cap, își veni în fire. În jurul lui, soldații dormeau. Își simți obrazul tremurând într-o grimasă de gelozie. Femeia își îndreptă trupul, apucă toarta găleții pline cu rufe stoarse. Îi urmări mișcările, o dori și, în ciuda fericirii violente care-l năpădi, avu sentimentul că trădează pe cineva. Străbătură Moscova la căderea nopții, în camion, de la o gară la alta. Pavel nu cunoștea orașul și aștepta în chip nelămurit ca dispariția în goană a străzilor în urma prelatei ridicate a camionului să-i
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cotitură, se schimbase. Nu șirul de camioane incendiate la ieșirea din reședința de județ, nici craterele lăsate de obuze creau impresia asta. Pur și simplu, drumul de pământ dispărea ici-colo, sub înaintarea pădurii. Mălini tineri creșteau pe mijlocul drumului, iarba năpădise hârtoapele. I se întâmpla să dea cu vârful cizmei peste pălăria unor bureți pestriți, să ocolească vreun mușuroi de furnici. Cu toate astea, punctele importante de reper erau acolo: păduricea de stejari care cobora până într-o viroagă, o movilă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
conștientizam că Șah avea să-mi vorbească despre o moarte deja veche (nu asociam încă nici numele tău, nici privirea ta acelei morți). Vorbea, mergând pe drumul de țară dintre două șiruri de copaci desfrunziți, cu trunchiurile învinețite de licheni, năpădite de rugi de mure. Cel care nu-l cunoștea ar fi crezut că plânge. Își ștergea din când în când de pe obraji picăturile de zăpadă topită, ninsoarea care ne surprinsese pe drum. Vorbea de altfel puțin și cu o voce
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în clipa plecării, între noi s-a strecurat acea stinghereală banală a doi oameni care nu-și pot da mâna. Seara, întorcându-mă la Destin, am citit pagina din ziarul englezesc care publica fotografia lui Șah. Oboseala, dezgustul, teama mă năpădeau acum cu întârzierea unei unde de șoc. Dar, mai puternică decât toate acele emoții, era surprinderea. Nu puteam să cred în moartea lui Șah. Sau, mai curând, admițând că izbutiseră să-l omoare, îl vedeam totuși în viață, într-o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lor. Folosiți descriptivul într-un paragraf distinct de început. În rest, reveniți la descriptiv doar pentru a face legătura între secvențe. Într-o descriere, nu neglijați oamenii. Ei pot fi prezenți și în absență: blocuri abandonate, o curte de biserică năpădită de buruieni etc. Această „prezență zero” nu trebuie să ne contrarieze. Sunt situații când absența este mai puternică, mai evocatoare decât prezența. Îmi amintesc o imagine dintr-un text al lui Panait Istrati. Un cocostârc stătea trist și derutat în mijlocul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
aburind, necurățeniile. Hăcuite în coveți, mormane trandafirii de grăsimi miroseau dulce și grețos ; lângă cratițele clocotite, pe jos, în lighene, plescăiau zoaie beșicate de steluțe grase iar, sub geamuri, începând să se acopere cu brumă argintie, zăcea carnea roșie. Osânza năpădise pe mese și scaune, ba chiar și pe dușumea, dând de lucru mâțelor care, prea sătule, o alegeau cu scârbă, scuturând-o. țintuit în ușă de urechi, capul porcului, cu ochi uciși, rânjea pârlit, iar picioarele, date și ele prin
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]