1,005 matches
-
meu, ești bărbat. Dacă ar fi nevoie, ești pregătit să-ți poți câștiga singur o pâine. Intrând în cursul superior, orizontul are să ți se lărgească. Vei pricepe multe lucruri nevăzute, căci viața și lumea sunt pline de taine grele. Să năzuiești mereu a dobândi stima oamenilor, și mai ales pe a ta însuți. De aceea sufletul tău să fie totdeauna la fel cu gândul, gândul cu vorba și vorba cu fapta, căci numai astfel vei obține un echilibru statornic între lumea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ai mai scos un nou “dar”, vere? Acest “dar” are suport,dragă ieșene, și încă unul foarte vânjos! Adică? Păi n-ai văzut că prin tulpina lui bătrână a pornit - așa, într-o doară - tocmai din rădăcină, un mugurel care... năzuind spre lumină a crescut an de an și acum este un tei tânăr care cearcă să ia locul bătrânului său părinte. D-apoi asta-i curată minune, vere! Înseamnă că spiritul lui Eminescu a rămas în tulpina copacului și a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
CÎNTECE DE LUME (p. 637-641) Suspin cu durere și-necare, pier, Și n-am mângâiere la cine să cer. Ud cu lacrimi fața, ne-ncetat oftez Și n-am unde dorul să-mi încredințez. 5 L-a cui îndurare pot să năzuiesc, - De-această-ntristare să mă mîntuiesc? Toat-a mea nădejde e la un noroc Or să mă ajute, or să mor în foc. Ah, dară noroace nu te îndura, 10 Află tu mijloace de-a mă bucura. Nu cer bogăție să
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
În magazinul dorințelor nestăpânite și-n contextul vechilor orientări paradoxale, eu, prințul uitărilor din deșert și tu, împărăteasa așezării cuvintelor căutate și cântate am înșfăcat energia nebiruită; tu n-ai ezitat să-ți descoperi secțiunile intim pârjolite de aspirații inocente, năzuind împreună să ne atingem părțile nebronzate de pasiunea amintirilor... am sorbit lacomi în ciuda Împăratului Verde dintr-un pur imbold erotic, atracțiile vulgare dispărând în impulsuri omenești nevinovate, fibrilații cugetate și violente curățenii sufletești. Împărate... dă-mi Gladiola din ținutul lacurilor
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
teologică sau mistică, devine izvor de erori. Așadar Bonaventura nu este împotriva filosofiei în general, ci împotriva acelei filosofii incapabilă să primească tensiunea de la finit la infinit, de la om la Dumnezeu, ce se află în ființa noastră concretă și care năzuiește spre mântuire, dar care este expusă constant răului. Propunerea lui Bonaventura nu este aceea de a elimina folosirea rațiunii și a întregii filosofii, ci de a face deosebirea «dintre o rațiune și o filosofie sau teologie creștină și o filosofie
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
răsărit. Un om trimis de sutaș de pe țărmul limanului veni mai târziu la slujbașul regesc să-i spună că i-a văzut plecând pe mare liniștită. Lucrurile păreau să se fi așezat. Într-un fel sau în celălalt, neobișnuita întîmplare năzuia să se descurce, fie că sutașul se întorcea cu robi prinși pe țărmul vecin, fie că pierea ducând cu sine și primejdia destăinuirii. Dar în zorii zilei următoare slujbașul regesc fu trezit de ajutorul său care-i spuse, gâfâind de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zburăm? Văd că aripile nu se mișcă de loc. - Uită-te în spate, zise străinul cel mai vârstnic; și întorcîndu-și capul cât îi îngădui strânsoarea curelelor de pe piept, rostul cărora l-a înțeles bine când se urcau și trupul său năzuia să cadă de pe scaun, Auta zări printr-o fereastră rotundă din capătul luntrii un smoc de văpaie albă care țâșnea îndărăt. Se uită lung, însă nu pricepu. Ca și altă dată, iarăși îl cuprinse îndoiala că acești străini ar fi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-ului, are organul cu care să poată Înțelege perfect ce este acel gen inconfundabil de poezie. Ne-o dovedește prin felul În care se rostește despre această poezie doar aparent exotică: “Un haiku nu are un scop și nici nu năzuie să fie frumos În sine. El nu are valoare și nu este analizabil. El e aproape un obiect. Un haiku nu este altceva decât, ca să reluăm o celebră metaforă Zen, degetul cu care cineva arată luna, dar, cum spunea Suzuki
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
că a existat totuși un anumit grad de progres în politica internațională. Natura conceptului de "via media" poate fi explorată mai adânc prin observarea contrastelor cu realismul și "revoluționarismul" (termen folosit de Wight ca să descrie diverse perspective, incluzând cosmopolitismul care năzuia să înlocuiască ordinea internațională cu o comunitate universală a oamenilor) și din perspectiva clarificării tezei că membrii Școlii Engleze oferă o descriere limitat progresistă a politicii mondiale. După cum s-a discutat în Capitolul 2, realismul pune accentul pe competiția nesfârșită
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
vede toate ființele, ființând cu Supremul ca Unul, el devine Unul.“ „Cel care pretutindeni mă vede pe mine, și toate le vede în mine, acela nu-i pierdut pentru mine și nici eu nu-s pierdut pentru el. / Cel care năzuiește spre unitate mă adoră în toate ființele; oriunde s ar afla acest yoghin, în mine se află. / [...] Cel care-l vede pe Supremul Stăpân Divin sălășluind la fel în toate ființele, nepieritor când acestea pier, acela este cel care vede
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
mișcare -, încât un psihiatru l-ar fi încadrat lesne în categoria anancaștilor. Din aceeași nevoie de ordine exterioară perpetuă, care era, neîndoielnic, menită să ascundă și să compenseze dezordinea suferitoare a sufletului său, făcea parte și domolirea zgomotelor unei case. Năzuia să locuiască într-o liniște perfectă. Pândea zgomotele pentru a le veni de hac. Principalul lui dușman erau ușile care scârțâie. Lipsind eu într-un week-end de acasă - locuia, cum am spus, la mine pentru câteva săptămâni -, nu mică mi-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
fapt între Forța ca principiu universal și determinările ei finite. E ca și când ar exista o incompatibilitate între nemărginirea libertății ei și îngrădirea, către ea însăși, a acestei libertăți într-o ipostază finită. E ca și când energia care însuflețește entitățile pieritoare ar năzui și cumva ar putea izbuti să se înalțe la statutul ei originar. Iubirea dintre muritori Spunem că Iliada este un poem războinic și, prin ceea ce se desfășoară în ea, de bună seamă așa și este. Dar, pe de o parte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
aici, fără o relație nemijlocită cu contextul, toată durerea acelor oameni răzlețiți de atâția ani de casele lor, și mai ales a lui Ahile, căruia îi este cel mai dor. Este vremea acum ca, cercetându-i faptele și vorbele, să năzuim către o înțelegere cât mai întreagă și cât mai adâncă a acestei deloc simple plăsmuiri homerice care este Ahile. Și e bine să începem, pentru a duce apoi analiza mai departe, cu Felul în care vorbește Ahile Încercarea de a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
mișcare -, încât un psihiatru l-ar fi încadrat lesne în categoria anancaștilor. Din aceeași nevoie de ordine exterioară perpetuă, care era, neîndoielnic, menită să ascundă și să compenseze dezordinea suferitoare a sufletului său, făcea parte și domolirea zgomotelor unei case. Năzuia să locuiască într-o liniște perfectă. Pândea zgomotele pentru a le veni de hac. Principalul lui dușman erau ușile care scârțâie. Lipsind eu într-un week-end de acasă - locuia, cum am spus, la mine pentru câteva săptămâni -, nu mică mi-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
fapt între Forța ca principiu universal și determinările ei finite. E ca și când ar exista o incompatibilitate între nemărginirea libertății ei și îngrădirea, către ea însăși, a acestei libertăți într-o ipostază finită. E ca și când energia care însuflețește entitățile pieritoare ar năzui și cumva ar putea izbuti să se înalțe la statutul ei originar. Iubirea dintre muritori Spunem că Iliada este un poem războinic și, prin ceea ce se desfășoară în ea, de bună seamă așa și este. Dar, pe de o parte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
aici, fără o relație nemijlocită cu contextul, toată durerea acelor oameni răzlețiți de atâția ani de casele lor, și mai ales a lui Ahile, căruia îi este cel mai dor. Este vremea acum ca, cercetându-i faptele și vorbele, să năzuim către o înțelegere cât mai întreagă și cât mai adâncă a acestei deloc simple plăsmuiri homerice care este Ahile. Și e bine să începem, pentru a duce apoi analiza mai departe, cu Felul în care vorbește Ahile Încercarea de a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în proză, dramaturgie, poezie și publicistică. Fiecare mod operatoriu este studiat monografic, pe câteva paliere succesive. În paradigma teoretică a primei trepte, comentează străduința teoreticienilor de a preciza definiția, delimitează vecinătățile semantice, conturează interferențele, izolează nuanțele și curăță balastul parazitar, năzuind să ajungă la esența inconfundabilă, imprimată textului de Caragiale. Discursul critic este construit pe studiul atent și comentariul alert al contribuțiilor critice anterioare. Autoarea realizează astfel "un schimb profesional de idei specializate" cum se exprima H. R. Patapievici cu vocile
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în ce mă privește, eu unul nu sunt totdeauna de acord cu mine însumi, dar se-ntâmplă adeseori să fiu cu cei ce nu sunt de acord cu mine. Specificul unei individualități vii, mereu prezente, mereu schimbătoare și mereu aceeași, năzuind să trăiască mereu - și acea năzuință e însăși esența sa -, specificul unei o individualități care e efectiv o individualitate, care este și există, constă în a se hrăni din celelalte individualități și a li se oferi drept hrană. Pe acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să studieze Itinerarul lui Carlos Anglada (traiectoria unui liric). La sfatul aceluiași maestru, José Formento face În acest imprescindibil tratat istoricul etapelor pe care le-a parcurs: inițierea modernistă; Înțelegerea (adeseori transcrierea) lui Joaquín Belda; fervoarea panteistă din 1921, când, năzuind la deplina comuniune cu natura, poetul nega orice soi de Încălțăminte și hălăduia, șchiop și cu rănile sângerânde, printre straturile cu răsaduri ale cochetei lui vile din strada Vicente López; negarea panteismului rece: ani de-acum ai celebrității, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un impertinent A prezentat părerea înțeleaptă: Aceste zile sunt avertisment Prefigurând destinul ce le-așteaptă. Indulgență Poți o concesie să faci Femeii, fapt foarte firesc: Nu-ți pare rău să aibă draci, Când are trup dumnezeiesc. Propunere mai bună Când năzuiești tot spre plăcere, Nevrând s-o faci pe austerul, Soluția pentru luni de miere S-a dovedit că-i adulterul. Iubire = love De-un timp încoace, vezi pe unii Cuprinși de focul pasiunii, Că n-ar mai fi îndrăgostiți Ci
CONSTANTIN IURA?CU-TATAIA by CONSTANTIN IURA?CU-TATAIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83927_a_85252]
-
găseau în el decît munci și îngrijorări și adesea persecuții, privațiuni și martiraje; și atît de mare era apoi puterea și spiritul de sacrificiu necesar, încît se putea spune despre un astfel de post ceea ce a spus Apostolul: Dacă cineva năzuiește la episcopat, dorește un lucru bun"122. Dar oamenii sfinți fugeau totuși din alt motiv, căci vedeau în el o demnitate cu totul divină, pentru că privirea credincioșilor numai Dumnezeu o putea înălța; și fiindcă erau plini de un smerit simțămînt
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
s-a dedat șederii cu bucatele dinainte și îndestulării, așa, ca ursul, înainte de intra în bârlogul lui, pentru iernat Și necăjindu-se el, foarte, de acestea, Enea Căpută, cel cu un ochi de un fel și altul de altfel, a năzuit singur și, după exemplul lui, ne-am îndemnat și noi, ceilalți, să facem un dig cu lăzi de probe de la sondă și cu lăzi de trasgel, dar în zadar că, atunci o viitură mai mare și-a umflat grumazul, berbecindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o informație, mai întremătoare decât o bărdacă de vin Zicând: e bine, galeria este goală, numai nișa fiind înfundată la gură, încă nu putem ieși Și a patra zi, cu adevărat, mai smerindu-se apa, cam de o palmă, a năzuit cu o plută Pamfil Duran și când a ajuns la gura nișei, înaintând pe mijlocul lui de deplasare, a văzut că de la apă, până în plafon, erau aproape zero și treizeci de centimetri Deci s-a băgat și mai încolo, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-ul din el. (Măi Vladi-mire, când te repezi așa, par-că ești fotbalistul ăla, brazilian, Ga-rincha! observa, cu umor, amicul Nae Calaican, ori de câte ori îl prindea într-o astfel de stare). Într-adevăr, Vladimir demară vijelios, ca un fotbalist din naționala Braziliei, năzuind, prin noapte și prin zăpadă, în direcția unde bănuia că ar fi halta de la Sans-Souci. Crucindu-se de paraponul nejustificat și de hachița oaspetelui, ce i se păruse blajin, cum se cuvine să fie moldovenii, Bibi Bleotu, abia într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
păsa de impresia maselor, așa că-și dădu drumul, ferindu-și ghetele, prin fente à la Garincha, de jetul de urină, ștergând, apoi, cu batista din buzunar, dârele de sare de pe încălțămintea de lac a vizitatorilor, ultima modă a celor ce năzuiau să acceadă în Mausoleul de marmură roșie. Trebui să se culce cu acea necunoscută, cu ochi stinși și trup deșirat și strâmb, drapat în sarafan stacojiu, cu Mesalina, în timp ce mase de copii, monitorizați îndeaproape, erau puși să ovaționeze, intonând, concomitent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]