1,394 matches
-
care o doamnă le-a rostit într-un magazin cu bijuterii... — Aaa! La Aachen în Germania, își amintește bucroasă Izaura, întrerupând-o pe Claudia care vorbea rar ca și când îi dădea timp Izaurei să se gândească. Deci dumneavoastră erați acolo, chiar nașa ei. Da! Da! Ne-ați invitat la o cafea, am discutat, v-am spus că merg la nunta prietenei mele. — Dacă nu exista această întâmplare fericită de a ne întâlni acolo, eu nu eram azi la nunta Teofanei și-aș
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
v-am spus că merg la nunta prietenei mele. — Dacă nu exista această întâmplare fericită de a ne întâlni acolo, eu nu eram azi la nunta Teofanei și-aș fi regretat enorm. — De ce nu mi-ați spus atunci că sunteți nașa ei, că vă dădeam și mai multe detalii. — Primisem informațiile de care aveam nevoie. Interesant că m-am uitat să te văd printre nuntași fiind sigură că ai venit, dar nu te-am recunoscut. — O singură dată ne-am văzut
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
-l purta, de prințesă. N-a uita să-și pună salba cu galbeni, ca o dovadă că gândul ei într-un asemenea moment din viață, se îndrepta spre cei din șatră, salbă pe lângă care a strălucit și colierul oferit de nașa de botez. A bucurat-o prezența nașilor de botez care o transpunea în anii copilăriei de la Murgeni cât și prezența Izaurei, venită cu soțul ei Patrik, ce îi amintea de viața pe care a dus-o în șatră.Teofana se
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de felul său, nu voia să se dea în spectacol ditamai profesorul. Dar când o prindea pe Teofana singură, fără asistență în jur n-o ierta.Așa s-a întâmplat când Teofana a intrat într-o cameră a restaurantului unde nașa trebuia să-i schimbe vălul de mireasă cu o basma, după datină. El a îmbrățișat-o ca s-o sărute, motivând: — Draga mea, scumpa mea, iubita mea, acum te sărut ca pe o mireasă, după aceea ca pe cea mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și acum și după aceea Cezarul cere ce-i a Cezarului. Dau Cezarului ce-i a Cezarului acum și toată viața, îl îmbrățișează și ea simțind aceeași pasiune al primului său sărut din studenție. Câtă dragoste! Câtă dragoste!se miră nașa. Izaura era în elementul ei, chiar dacă n-o cunoștea decât pe Teofana. Nu-i scăpa joc sau dans și-l lua și pe Ptatrik să-l învețe să joace. Ba mai mult, era animatoarea strigăturilor. Unora din acestea le împrumuta
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
00 ziua dintr-un capăt al satului și umblam din casă în casă prin tot satul. Oamenii ne răsplăteau cu colaci, covrigi, mere și nuci, dar și bani. Așa umblam până noaptea târziu. Cel mai plăcut era când ajungeam la nașa de botez care ne aștepta cu colaci de buhai împletiți în patru, cu mere și bani. Noaptea dormeam toate la una din noi ,iar a doua zi împărțeam colacii și banii. Flăcăii în jur de douăzeci de ani se mascau
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
Vizitele noastre pe la rude erau, de aceea, cât se poate de rare, fiindcă trebuia să picăm pe neașteptate, lucru de care mama se jena. De altfel, nu aveam decât câteva rude: fratele și sora mamei, la care se adăuga și nașa mea. Pe unchiul Lazăr îl vedeam foarte rar, o dată pe an poate, căci, divorțat, cam schimba femeile cu care stătea, ceea ce-o umplea de furie pe mama, care fusese prietenă cu nevasta lui. Până în ziua de azi, când a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ceea ce-o umplea de furie pe mama, care fusese prietenă cu nevasta lui. Până în ziua de azi, când a trecut de șaptezeci de ani, unchiul Lazăr și-a păstrat obiceiurile, ceea ce pare să-l țină în putere... La tanti nașa iarăși nu prea mergeam, căci era o femeie îngălată, în casa ei, copleșită de copii mici, anul și cârlanul, mirosea mereu a murdar, a stătut. Eu tot trăgeam să mergem totuși pe-acolo (stătea în Ferentari, undeva pe o uliță
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
murdar, a stătut. Eu tot trăgeam să mergem totuși pe-acolo (stătea în Ferentari, undeva pe o uliță de țigani, întortocheată și gălăgioasă, cu o biserică galbenă, oribilă, și un closet public care puțea de la o poștă) pentru că, din întîmplare, nașa avea televizor, un TEMP 6 cu ecran minuscul, dar la care puteam vedea primele episoade din Robin Hood și filme pentru copii ca Amnarul fermecat și Soldatul de plumb, care mi-au plăcut foarte mult. Pentru asta îi suportam pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
s-a simțit mai greoaie ca de obicei și, de câteva zile, își târăște piciorul stâng. Ai răbdare, puiule, ai răbdare... Câteva zile doar, și-ai să scapi... Și-ai să mergi la fel ca mai înainte, i-a spus nașa, Fănica Filipeasca. Dar de ce viața care curge mult timp logic și lin te aduce pe neobservate într-un asemenea punct din care nu mai poți fugi înapoi, așa cum ai vrea s-o faci : ca un copil ce s-ar refugia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
este și conu Ștefan, ce om bun și învățat, conu Ștefan ! Și azi-mâine ai să te măriți, puiule, și ai să faci o partidă... — Păi, uite și la conița Sofica, ce partidă a făcut ! Ce partidă grozavă ! Cum zicea și nașa dumneavoastră, Fănica Filipeasca, mărită-te și iar mărită-te, și uite ce bine a nimerit !... Dac-așa a vrut Ăl-de-Sus să se suie părinții dumneavoastră tocma-n blestematu ăla de tren și dac-a vrut El să fie tocma-n
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
beregata, încât m-am temut că iarăși, ca mai înainte, îmi va veni să vărs, mi-am dat seama că exista un singur motiv : de data aceasta sarcina era mai greu de purtat ca data trecută. Chiar așa a spus nașa Fănica : că nu-i de două ori în același fel și că de fiecare dată e altfel. Data trecută n-am avut răuri prea mari și, după ce răurile, câte au fost, au trecut și ar fi trebuit să se cunoască
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bine seara aceea ! Dumneata erai în vizită și Sophie a răspuns la telefon și, de emoție, aflând despre moartea Regelui Carol, a adus-o mai repede pe lume pe Yvonne ! Iar după ce dumneata ai plecat, a venit nenea Alecu împreună cu nașa Fănica. Și când a auzit trista veste cu regele, nașa Fănica a plesnit palmele și a spus : asta nu-i moarte curată ! Asta e moarte cu bănuială ! Și nașul Alecu a spus că el pusese pariu că până la urmă au
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
răspuns la telefon și, de emoție, aflând despre moartea Regelui Carol, a adus-o mai repede pe lume pe Yvonne ! Iar după ce dumneata ai plecat, a venit nenea Alecu împreună cu nașa Fănica. Și când a auzit trista veste cu regele, nașa Fănica a plesnit palmele și a spus : asta nu-i moarte curată ! Asta e moarte cu bănuială ! Și nașul Alecu a spus că el pusese pariu că până la urmă au să-l otrăvească pe Regele Carol, pentru că el a făcut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
emoție, când pe hârtoapele străzii are să se audă prima trăsură ! înseninată, vei coborî cu pași ușori scara de lemn, controlându-ți în fiecare oglindă mersul, buclele, ținuta, la anii tăi, ma chère, ah, de ce nu-i mai am ! (a spus nașa Fănica), n-aș vărsa nicio lacrimă de melancolie ! Lumea să știi că nu se sfârșește cu un cavaler, ducă-se, dacă a fost orb și nu a avut ochi pentru fata noastră ! Toate le știe nașa Fănica, așa că lumea nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai am ! (a spus nașa Fănica), n-aș vărsa nicio lacrimă de melancolie ! Lumea să știi că nu se sfârșește cu un cavaler, ducă-se, dacă a fost orb și nu a avut ochi pentru fata noastră ! Toate le știe nașa Fănica, așa că lumea nu se sfârșește cu unul ca Titi Ialomițeanu, care a început prin a fi un coate-goale și anunță să rămâie un mucegăit burlac, rotindu-se ca un fluture burduhănos în jurul doamnelor măritate. Pentru că dacă ai să te
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plăcut doar să fi precizat, pentru ca tabloul să fie complet, dacă a avut loc pe scaun sau a stat în picioare. Probabil că a avut totuși parte de loc. Doar a fost duminică. UN LOC ASCUNS, NU CHIAR ÎN CERURI Nașa mea a sunat la ușă la o oră târzie, chiar în seara sărbătorii naționale. Dar venirea ei n-avea, desigur, nicio legătură cu sărbătoarea națională. Eu însumi mă bucurasem de ea doar prin aceea că în timpul zilei străzile fuseseră mult
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mea, liberă de orice constrângere, se manifesta cu o forță poate chiar mai mare decât în prima tinerețe. În lipsa unui telefon acasă, toate treburile care presupuneau alergătură și întâlniri le rezolvam bătând orașul în lung și-n lat pe bicicletă. Nașa mea a intrat ațintindu-mă cu o privire concentrată, care se dorea neutră. Trebuia să mă fi bucurat de surpriză? Lumina slabă din tavanul holișorului îi îngroșa umbrele de sub arcade și de sub pomeții obrajilor. Bănuiești de ce am venit, nu? m-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cum a fost de pildă citirea testamentului unchiului apostat ca miliardar de drept comun. Pentru a fi mai clari ne vom șterge lentilele ochelarilor și vom apela la un exemplu: Aristide Pletosu, văr de al doilea cu un cumătru al nașei de cununie. Victimă a unui cumplit accident de calviție, ajuns în fața comisiei electorale, Aristide a fost întrebat de președintă care este motivul pentru care își ascunde identitatea sub peruca eminamente chelioasă și total neconformă cu numele de Pletosu din documentul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
avea mare predilecție pentru duduia Mari, venea încă des pe acolo, primit mereu cu triluri de plăcere. Moșica nu încetase să supravegheze fetița și se duceau amândoi s-o vadă ca o pereche drăguță. La botez, duduia Mari, care fusese nașă, întrebase râzând pe Lică cum o chema pe mama fetei, pentru a-i da numele ei. Lică, din respect pentru ceremonie, mestecase în gât înjurătura destinată mamei misterioase. Cum era ziua Sfântului Athanasie, preotul îi zi-- - An.^tasia. Cin i
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pentru asta avea nevoie să studieze serios arta dramatică. Minți spunînd că Încă nu știa ce-i dragostea, dar afirmă cu hotărîre că avea un temperament romantic și chiar pasionat. Au trecut emoțiile concursului și Maruja s-a mutat la nașa ei, nu departe de un studio de televiziune. Au trecut apoi cîteva luni și Maruja a Început să-și piardă speranțele, fiindcă studioul era plin de o droaie de fete la fel de drăguțe ca ea. Și a dus-o tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
studio de televiziune. Au trecut apoi cîteva luni și Maruja a Început să-și piardă speranțele, fiindcă studioul era plin de o droaie de fete la fel de drăguțe ca ea. Și a dus-o tot așa pînă cînd Într-o zi nașa ei a Început să țipe la ea că-i leneșă, că nu lucrează nicăieri, de atîta timp se Învîrte prin studiourile astea și pînă acum n-a apărut nici un tînăr care să merite osteneala! Adevărul e că fusese unul, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ce-i stătea În putere ca s-o iubească; o asculta, era atent cînd ea Îi povestea Întîmplări din viața ei, la școala de fete numărul 27 din districtul Huaura. Într-o zi, chiar Își Închipui că intră În casa nașă-și și beau ceai toți trei, și el e emoționat, asta ar putea să Însemne iubire, fiindcă e săracă dar cinstită, dar pe urmă se gîndi la Juan Lucas și Încercă să și-l Închipuie cerîndu-i mîna Marujăi și deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mama Îi spune Marujăi darling și lucrurile nu merg. Juan Lucas refuză să bea rachiul pe care i-l oferă acasă la Maruja (asta-i altă problemă, casa, Îmi Închipui că cea din Huaral e și mai urîtă decît casa nașei). Eu mă supăr, dar cînd o să mă supăr cu adevărat mai beau o gură de rachiu sau de ce-o fi și n-o să mă mai pot supăra din pricina lui Juan Lucas. La dracu! Știu: dintr-odată Îmi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la noapte, o să plouă din abundență. Băiatul, Paul, încă mai doarme. Căpșorul său se odihnește pe perna mică, mică de tot, ai spune că-i de abia sosită de pe un tărâm fermecat de basm. Povestea ei este, însă, foarte simplă. Nașa copilului, siniora sau doamna Paulina, i-a făcut-o cadou la botez. Iar pernuța aceea amintește acum de o ființă care nu mai este. Căci signora Paolina, soția lui signor Giuseppe Soldan a murit în urma unei banale pneumonii care, încet
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]