868 matches
-
evadeze din Germania. Elisabeth von Thadden, directoarea unei școli private de fete, nu a fost de acord cu edictele naziste, și a continuat să înscrie tinere evreice la școala pe care o conducea până în mai 1941, când școala a fost naționalizată și ea a fost concediată. În 1944, Elisabeth von Thadden a fost executată ca urmare a implicării sale în „Cercul Solf”, (un grup de intelectuali antinaziști). Predicatorul protestant Heinrich Grüber a organizat evadarea evreilor din Germania în Olanda. La ministerul
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
fost înființată în 1990. Numele asociației provine de la ziua în care s-au înregistrat cele mai multe victime la Timișoara, în timpul revoluției. Sediul asociației este în Timișoara. Inițial, sediul a fost pe Bulevardul Revoluției (fost 23 August) nr. 21, într-o casă naționalizată cu 2 etaje. După ce clădirea respectivă a fost înapoiată foștilor proprietari, asociația a primit un alt sediu, pe Calea Șagului nr. 7. Conform statutului, membri ai asociației pot fi doar persoane rănite sau membrii familiilor celor uciși în revoluția din
Asociația 17 Decembrie din Timișoara () [Corola-website/Science/308963_a_310292]
-
un flux stabil de vizitatori, unele camere și clădiri din curte au fost finalizate. Inițial, vizitatorilor li s-a permis să se deplaseze liberi prin palat, cauzând uzarea rapidă a mobilierului. Când Bavaria a devenit republică în 1918, guvernul a naționalizat lista civilă. Litigiul rezultat cu Casa de Wittelsbach a dus la o ruptură în 1923: palatele lui Ludovic, inclusiv Neuschwanstein au ajuns la stat și sunt acum gestionate de către Departamentul Palatelor Bavareze, , o divizie a Ministerului de Finanțe al Bavariei
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]
-
impresionantă ce îmbină stilurile celor mai renumite clădiri ale timpului: Cameră de Comerț, Poștă Română, Casa de Economii și Consemnațiuni (CEC-ul) și clădirea Curții Supreme de Justiție, toate construite în aceeași perioadă. La 11 Iunie 1948 regimul comunist a naționalizat întreaga industrie românească. Fabrică de Bere a fost redenumita Fabrică de Bere Rahova după numele cartierului în care se află. Prima grijă a regimului a fost spargerea cu lovituri de ciocan a numelui Dumitru Marinescu Bragadiru de pe frontonul fabricii de
Palatul Bragadiru () [Corola-website/Science/309478_a_310807]
-
incluse în despăgubirile de război datorate de Austria, a fost transferată unei firme elvețiene, dar ulterior a devenit firmă cu capital italian („Foresta Italo-Română”). Afectată de lupte în 1944, după lovitura de stat antifascistă din România, societatea a fost apoi naționalizată de guvernul comunist și a ajuns până în 1989, să funcționeze în pierdere. După revoluția din 1989, administrația de stat ce gestiona fabrica (împreună cu alte fabrici de mobilier și prelucrarea lemnului din țară) a fost reorganizată de mai multe ori; în
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
516 lei, în care aproape 4 milioane reprezintă numai bisericile construite de enoriași. O dată cu înlăturarea monarhiei și proclamarea republicii, la 30 decembrie 1947, România a intrat într-o altă fază a dezvoltării sale. În iunie 1948, la Găești, s-au naționalizat 15 unități economice, trecându-se în proprietatea statului mori, prese de ulei, mijloace de transport, depozite de cherestea, magazine și clădiri. Astfel, apare în economia orașului, sectorul de stat. Propaganda comunistă de atragere la socialism a gospodăriilor țărănești mici și
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
din Transilvania, utilaj pentru axtragerea spirtului din poamă. Construi o mica întreprindere, la care angajă vreo duzină de oameni în frunte cu un administrator. Și în anul 1929 ei puse în vînzare primii decalitri de spirt. În 1940 sovieticii au naționalizat fabrica de distilare și producere a spirtului, iar la retragere, în 1944, au pîngărit-o ca ”să nu cada averea în mîinile inamicului”. Totuși, peste un an, devenită proprietatea statului român, fabrica din Bardar, administrata de Sergiu Chendru, a fost pusă
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
a fost constituită o fundație. Acestă fundație a funcționat între 1870 și 1917, acordând foarte multe burse studenților români, dintre care se remarcă: Traian Vuia, Octavian Goga, Constantin Daicoviciu, Petru Groza și Victor Babeș. După 1945 Fundația Gojdu a fost naționalizată de regimul comunist din Ungaria. Una dintre puținele clădiri care au rămas statului român este cea a Colegiului Național Emanuil Gojdu din Oradea. În octombrie 2005 prim-ministrul Tăriceanu și ministrul de externe Mihai Răzvan Ungureanu au semnat cu guvernul
Emanoil Gojdu () [Corola-website/Science/305992_a_307321]
-
im Nebel"" (Pianul din ceață), Schlattner ne povestește viața lui Clemens, fiul unui fabricant de cartoane sas din Sighișoara (Schäßburg), care a pierdut totul după al doilea război mondial, când familia sa a fost declarată "burgheză" și fabrica a fost naționalizată. Tatăl zace în închisoare, mama este dispărută, iar tânărul Clemens lucrează într-o fabrică de porțelan și urmează școala la seral. Când o întâlnește pe românca Rodica, dragostea înlătură toate barierele. Reușește să se desprindă din educația săsească sau tradițiile
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
cu 600 000 de membri. Au apărut Comitete Secrete ale Acțiunii revoluționare care îl acuză pe evreul Blum, antisemitismul și antiparlamentarismul amplificandu-se. Blum nu și-a putut respectă angajamentele, reușind doar să mărească controlul statului asupra Băncii Franței și naționalizând uzineel de armament și căile ferate franceze. Patronatul nemulțumit de intervenția guvernului, capitalul iese din țară, se produce astfel o nouă criză și o nouă devalorizare a monedei în 1936, șomajul crescând în 1937, iar avantajele salariale fiind reduse de
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
sau Brest au ajuns ruine. După „curățarea societății” de 30-40 000 de colaboraționiști reali sau închipuiți, guvernul provizoriu al lui Charles de Gaulle a început reconstrucția. Băncile , companiile de asigurări și firmele mari că Renault sau Air France au fost naționalizate. Au fost întreprinse reforme de dezvoltare. Statul a folosit planificarea economică pentru a accelera dezvoltarea dincolo de reconstrucție. Franța a devenit dintr-o țară predominant agrară o putere industrială. După retragerea lui Charles de Gaulle, la 13 octombrie 1946 s-a
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
o suprafață de pădure învecinată. Obștea era formată din 182 de familii: 66 din Flămânzi, 85 din Lunca, 26 din Sulița și 5 din alte sate. Iazul era utilizat în principal pentru piscicultură. În perioada regimului comunist, iazul a fost naționalizat. Au fost executate lucrări de supraînălțare a barajului, mărindu-se volumul acumulat, asfel încât să poată fi folosit și pentru irigații, și realizându-se și o tranșă pentru atenuarea undelor de viitură. Această extindere a fost posibilă și în urma realizării
Barajul Sulița () [Corola-website/Science/306118_a_307447]
-
a fost nevoit să doneze Academiei moșia de la Bilcești, care a funcționat ca stațiune pomicolă de cercetare pînă în anul 2002. Conacul, gândit și ca o reședință pentru Regele Mihai, în cursul partidelor sale de vânătoare din zonă, a fost naționalizat, ajungând casă de odihnă și distracții pentru nomenclatura comunistă, Nicolae Ceaușescu apreciind locul în mod deosebit, după cum se spune. În prezent imobilul se află într-o avansată stare de degradare, ca urmare a unui incendiu care s-a produs în
Dumitru Alimănișteanu () [Corola-website/Science/306169_a_307498]
-
vecinătate. Maria Henrietta a fost îngropată în mausoleul construit în 1895 de tatăl ei, Rudolf Chotek, un monument de arhitectură neo-renascentistă situat în cimitirul de lângă biserica din satul Dolná Krupá, mausoleu cruțat de război. Toate bunurile familiei Chotek au fost naționalizate. Castelul Brunswick a fost transformat în spital de psihiatrie din 1949 până în 1969. Din 1969 la 1978 a funcționat drept casă de odihnă a scriitorilor slovaci, apoi a fost transformat în muzeu, având și actualmente această destinație. Castelul a fost
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
Sándor Petőfi, care a fost pasager la prima călătorie pe această rută, a scris un poem despre ocazie, prognozând că liniile ferate vor conecta Ungaria precum vasele de sânge din organism. După Revoluția Ungară din 1848 liniile existente au fost naționalizate de către statul austriac iar noi linii au fost construite. Ca rezultat al războiului austro-sardinian de la sfârșitul anilor 1850 aceste linii au fost vândute către companii private austriece. După Ausgleich-ul din 1867 care a creat Austro-Ungaria, problemele legate de transport au
MÁV () [Corola-website/Science/305535_a_306864]
-
în 1889. Acest sistem a avut ca rezultat reducerea tarifelor pentru transportul de pasageri și mărfuri dar a dus și la creșterea traficului de călători și mărfuri, deci la creșterea profitului. În 1890 majoritatea companiilor feroviare private mari au fost naționalizate drept consecință pentru conducerea slabă a acestora exceptând Kaschau-Oderberg Railway, Austrian-Hungarian Southern Railway și Imperial Royal Privileged Austrian State Railway Company (toate deținute de Austro-Ungaria). În timp ce primele două au acceptat să adere la sistemul de tarife zonale și au avut
MÁV () [Corola-website/Science/305535_a_306864]
-
tirajul plăcilor se ridica la cca. 70 de mii anual. Societatea își oferea serviciile Radioului, Ministerului Propagandei, Societății Compozitorilor Români, filialelor locale ale caselor „Columbia” și „Odeon”, precum și firmelor doritoare să-și aibă imprimate reclamele audio. În 1948, societatea este naționalizată, după care utilajele și tehnologiile îi sunt modernizate. Tirajele cresc, iar din 1956 apar și discurile de vinil, în paralel cu plăcile de ebonită. În 1967 se trece la imprimarea exclusivă pe discuri de vinil și se pune în practică
Electrecord () [Corola-website/Science/305704_a_307033]
-
moștenitoare a primilor proprietari ai imobilului, fiind strănepoata boierilor Ion Vernescu - decedat la 24 septembrie 1883 - și a lui George (Gheorghe) Vernescu, decedat la 3 iulie 1900 și care, în anul 2001 înregistrase la Comisia pentru aplicarea Legii privind imobilele naționalizate din cadrul Primăriei Municipiului București un dosar de restituire în natură a „Casei Vernescu". Simultan cu acțiunea Aspasiei Dumitrescu, alți cinci posibili moștenitori ai celor doi boieri Vernescu au depus la Primăria Capitalei cereri de revendicare a imobilului. În martie 2010
Casa Vernescu () [Corola-website/Science/305911_a_307240]
-
1989, Dieceza de Iași a fost reprezentată în fața autorităților statului de Arhiepiscopia Romano-Catolică de București, Mons. Petru Pleșca primind titlul de "provicar general" . Situația Bisericii Romano-Catolice în timpul păstoririi Episcopiei de Iași de către Petru Pleșca era foarte grea: proprietățile bisericești erau naționalizate, ordinele călugărești catolice erau desființate și interzise, mulți preoți se aflau în închisoare, iar orice opoziție fățișă la adresa regimului era pedepsită cu închisoarea. În aceste condiții dificile, pr. Petru Pleșca a căutat să păstreze unitatea Bisericii, dorind să-i țină
Petru Pleșca () [Corola-website/Science/313109_a_314438]
-
a căsătorit pe 2 iulie 1894 cu Vasile Sava. Din căsătorie au rezultat trei copii: dr. med. Valentin Sava, dr. jur. Aurel Sava, Silvia Stela Aurelia Sava. A decedat pe 20 septembrie 1953 la București, după ce casa i-a fost naționalizată în 1950 în disprețul legilor în vigoare iar ea a fost evacuată forțat la vârsta de 79 de ani. Este înmormântată în București, la cimitirul Sfânta Vineri, figura 12, locul 11. Cunoștea foarte bine limba franceză. A vizitat Franța în timpul
Ioana Sava () [Corola-website/Science/314578_a_315907]
-
exploatare a acestuia pentru 99 de ani, începând din 1856. Până și președintele Nasser, conducătorul Egiptului deja independent și un naționalist convins, a fost nevoit să onoreze contractul. Abia după expirarea acestuia, în 1956, a emis un decret prin care naționaliza canalul Suez și Compania Canalului Suez. De atunti, aceasta importantă arteră navigabila aparține egiptenilor. Circulația pe canal a fost blocată o singură dată, pentru scurt timp, din cauza ofensivei israeliene din timpul "Războiului de Șase Zile" din 1967. Populația: 530.000
Port Said () [Corola-website/Science/314607_a_315936]
-
Filarmonice "Lyra" destinat unei Academii de Muzică, pe un teren donat de Primăria orașului Brăila. Municipalitatea, în fruntea careia se afla, la acea data, primarul Radu Portocală a donat 500.000 lei pentru realizarea clădirii. După 1947, clădirea a fost naționalizată, fiind transformată în cinematograf, păstrându-se totuși numele de "Cinematograful Lira". După un îndelungat litigiu, în anul 2010 clărirea a fost retrocedată Societății Filarmonice.
Societatea Filarmonică Lyra () [Corola-website/Science/313724_a_315053]
-
populare masive. În 1946 este ales ca președinte al Argentinei. La 24 februarie 1946 este ales ca președinte al Argentinei. În cadrul discursului său, Peron a declarat că dorește independența economică a Argentinei și egalitate socială. În primii 2 ani a naționalizat Banca Centrală a Argentinei, Căile Ferate, flota comercială și întreg transportul public, a plătit datoria externă a țării și a inițiat numeroase reforme sociale și economice. A modernizat principalele ramuri ale economiei și a înființat numeroase spitale. Inițial, Argentina a
Juan Perón () [Corola-website/Science/314255_a_315584]
-
nu vor fi masiv împroprietăriți cu pământuri confiscate de la proprietari. Președintele Johnson a ordonat ca pământurile confiscate sau abandonate administrate de Biroul pentru Eliberați să nu fie redistribuite foștilor sclavi, ci returnate unor proprietari grațiați. Pământurile ce ar fi fost naționalizate confor Legii Confiscării adoptate de Cognres în 1861 și 1862 au fost retrocedate. Guvernele statelor din Sud au pus în aplicare rapid niște legi restrictive pentru negri, care însă au fost abolite în 1866 și nu au avut efect deoarece
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
avea nevoie de aprobarea și susținerea unei adunări tradiționale a Stăriilor Generale. Reprezentanții claselor muncitoare s-au răsculat împotrivă nobilimii și clerului și au decis să formeze o nouă Adunare Națională, elaborând o nouă constituție, în care domeniile bisericii erau naționalizate, iar guvernarea reorganizata la nivel local. Ludovic a trimis trupe încercând să dizolve adunarea. Cetățenii Parisului s-au răsculat, la 14 iulie 1789 luând cu asalt închisoarea regală Bastilia. Răscoală a marcat începutul unei revoluții sângeroase în care rebelii cereau
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]