2,749 matches
-
repertoriul; indiferent ce ar fi expus acea imagine, erați gata să o bruiați, să o deplasați în sensul dorit de dumneavoastră. Aveați atacul pregătit - pîndeați numai momentul... Ei bine... - "Ei bine"...? - Ei bine - nu le-am adus. - Deci există! - Cîtă naivitate să vă îndoiți de acest lucru! - Deci, am avut dreptate! - Bineînțeles: ca de fiecare dată cînd ați greșit răsunător... - Dar Atena nu putea să știe..., făcu ea incredulă, apoi se opri. - Doar nu crezi că Atena... Atena?!... ar fi... putut
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
care are darul de a realiza aserțiunile, de a le face mai credibile, de a le conferi un ton autentic. Iată o astfel de definiție relativizantă: "Autobiografia nu e o retragere a autorului în sine, în propriu-i timp, nici o naivitate a demonstrației în cronotopia lui, așa cred că ar trebui început, de undeva de foarte sus, de la foarte început, ca să vezi, ca să înțelegi cum se ivește, cum se strecoară, cum își face loc, dilatând paginile, cu tot mai multă îndârjire
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
Mircea Mihăieș Cu naivitate, destui români cred că presa - ,a patra putere în stat"- e ceva abstract, alcătuit din materie stelară și oameni care, în loc de carne și oase, au, precum metrul- etalon de la Sčvres, iridiu și platină. Cruntă eroare. Presa românească a ajuns - cu
Morga profesorală a repetenților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11109_a_12434]
-
să pomenim! Cum idealul României rămâne, se pare, tot Albania, cu politicienii și jurnaliștii în acțiune, chiar s-ar putea să-l atingem! A crede că prin cumințenie, conformism și credulitate se mai poate rezolva ceva în România e pură naivitate - dacă nu chiar prostie. Nu știu, în clipa când scriu acest articol, ce-au obținut cu adevărat profesorii greviști. Știu doar că dacă vor înghiți - așa cum le sugerează unii jurnaliști - hapul promisiunilor ce trimit la imaginare dotări ,tehnice", își binemerită
Morga profesorală a repetenților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11109_a_12434]
-
sale amoruri, într-o dulce cursivitate a prilejurilor din care se înfrupta din plin într-o epocă neguroasă (în treacăt fie menționată atenția, pe destule pagini de reviste inclusiv importante, ce i se dedică acestui ,exercițiu" cinic-exhibiționist; mă întreb, cu naivitate, firește, oare cărților înzestratului prozator care e dl Constantin Mateescu li se va acorda măcar un sfert din spațiul rezervat poetei stabilite acum în State?). Dar să revenim. Cum se explică epitetul ,fals" din titlul cărții de care ne ocupăm
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
acestei științe conceptuale, să pot să urzesc după voie expresii de aceeași tărie existențială. Astăzi tăria existențială a acestor expresii mă cufundă într-o stare de revoltă și mai ales de rușine, căci mi-e rușine să recunosc că numai naivitatea mea putea să creadă că, în spatele sonorității de orgă a unor asemenea bazaconii conceptuale, stă pitit spectrul vreunui adevăr. Promisiunea incantatorie a acestor expresii emfatice mi-a mîncat ani de răbdare și de strădanie masochistă, întregul meu chin fiind pus
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
Desigur, nu se pune problema ,bâlbelor", în cazul domnului prim-ministru C.P. Tăriceanu, care spune răspicat la Jurnal (25.10): - Justiția și procurorii trebuie să-și facă treaba... - Păi, nu e plină țara de treaba lor ? se miră Haralampy cu naivitate. - Cori, dragă, îl întreabă soacră-sa, desprinzân- du-se greu de o manea transmisă la Etno Tv la televizorul alb-negru, nu vrei un ceai de mentă până șezi la televizor? - Dementă ești dumeatale, zice el cu voce scăzută. - Doamne-ferește, ăștia
Microbiștii - urmași ai vitejilor daci? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11175_a_12500]
-
unui calambur la ,vesela ferocitate" a sarcasmului. S-a observat că, într-un mod oarecum paradoxal, ironistul nu ocolește sugestia de gravitate a istoriei, ci dimpotrivă: încearcă din răsputeri să-și gîndească onest și fără crispare epoca. Intransigent cu propriile naivități, are totuși abilitatea epică de a le transforma în tot atîtea uși întredeschise spre bunăvoință și compasiune. Așa se întîmplă de exemplu cînd, deși mare admirator al lui Camil Petrescu, se vede nevoit ca în fața ,tovarășilor" să-și reprime gusturile
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11201_a_12526]
-
noi pe mîna mediocrilor... Nici de o cutezanță strălucită n-avurăm parte măcar, ca-n Renaștere... Numai de pezevenghilîcuri. De pișichierlîcuri. Doar șmecherii. Iar în loc de caractere, ciurucuri...". Nemuritorul Caragiale, aliniindu-se astfel cu Luceafărul! în asemenea circumstanțe ar fi o naivitate să vorbim despre un program ,pozitiv", despre un sistem de asanare a moravurilor etc. Cinismul e o postură gratuită a spiritului, un dandysm intelectual cum l-a definit cineva, care nu se exercită cu vreo intenționalitate satirică, ci de dragul propriei
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
se ridica deasupra mizeriilor cotidiene. Felul inabil în care a încercat să identifice starea de fapt din PSD - cerând liderilor din teritoriu să-și desemneze de pe acum candidații la fotoliile parlamentare, guvernamentale și chiar pentru funcția supremă în stat - arată naivitatea neexperimentatului șef de partid. Dorința de a "amușina" din vreme posibilele grupuri de interese l-a acoperit de ridicol și a arătat că întreaga sa strategie de până acum s-a redus la semnarea pe genunchi a unor pacte cu
Generația cu un singur membru by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10675_a_12000]
-
Ana Pauker-Vasile Luca (p. 132) și speră că "în numele comunismului, nu va mai fi voie să se comită injustiții și asasinate sub pretextul Ťsecretelor de partidť și al Ťsecretelor de statť" (p. 132). Petre Pandrea are astfel de momente de naivitate când crede în virtuțile "comunismului umanist" (p. 133), deși e capabil să analizeze în pagini vitriolante (p. 161-180) dedesubturile unor tertipuri ideologice, cum e, de pildă, realismul socialist. Nu se pot uita nici alte portrete caricaturale. Despre Nicolae Titulescu nu
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
Mihai Floarea Zilele acestea se modifică legea audiovizualului. Am naivitatea să cred că, scriind rîndurile următoare, dau de gîndit celor în drept asupra unui aspect care m-a afectat în trecutul apropiat, ca om al școlii. E vorba despre imaginea acestei instituții care a suferit o degradare continuă, în ultimii
Imaginea școlii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/10916_a_12241]
-
s-a creat o pătură de indivizi a căror obsesie e îmbogățirea demențială nu e doar un afront la adresa celor vreo șaisprezece milioane de români cârpiți în fund. E, pur și simplu, o amenințare la adresa viitorului fiecăruia dintre noi. Mimând naivitatea, mă întreb: dacă tot posedă aceste averi uluitoare, ce nevoie mai au acești indivizi de funcții politice? N-au decât să-și petreacă timpul numărându-și banii, netulburați de nimeni. Dar de ce să accept eu să fiu condus de indivizi
Ciuperca nucleară a corupției by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10918_a_12243]
-
că și pe alte asemenea ,planete" tot oameni ca el trăiesc. Să-i faci să se cunoască și să se ,trezească" (trezirea este, pentru cei doi parteneri de dialog, un declic important, care înlesnește înțelegerea și comunicarea) poate părea pura naivitate a doi prieteni orbiți de-o stea. Că lucrurile nu stau, nici pe departe, așa, dau seama atîtea și atîtea proiecte transdisciplinare, trecute, la sfîrșit, într-o bibliografie selectivă. Și, deopotrivă, posibilitatea unei ,vorbe" degajate, despre toate cîte pot preocupa
De vorbă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10943_a_12268]
-
poate uni și fanatiza, obligă și impune. Noi constituim generația, dar și ea ne constituie pe noi. Scriem despre lume și despre noi, dar scriem implicit și despre generație, mai bine zis spiritul ei se scrie prin noi." Dincolo de fragede naivități, de o anume insistență, chiar redundanță (de trecut cu vederea, după douăzeci și cinci de ani...), sare în ochi, într-o asemenea confesiune, convingerea (care, prin 2000, se nuanțează) că ideologia depinde, în bună măsură, de creație și nu, cum ne-am
Critimixuri și alte fixuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10983_a_12308]
-
Daniel Cristea-Enache În ultimii ani, proza românească respiră tot mai mult aerul tinereții. Aceasta nu echivalează cu un certificat de calitate artistică, fiindcă lipsa de experiență și sincopele în construcția romanului, naivitățile de concepție și de limbaj, îndrăznelile fără acoperire estetică reprezintă încă un balast deloc neglijabil. Dar, în pofida acestor deficiențe juvenile, e limpede că, treptat, reperele romanului autohton s-au schimbat. Dintre prozatorii grei ai generației '60, numai Nicolae Breban, D.R.
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]
-
este opera proaspăt apărută, orice discurs pornind de la tipologii, orice descriere morfo-anatomică și orice trimitere la repere istorice sînt pure exerciții retorice, biete sofisme care nu oferă nici măcar spectacolul, suficient sieși, al inteligenței. Ion Pogorilovschi se comportă aici, cu o naivitate pe care doar scopul pe care și l-a fixat o poate explica, asemenea unui exeget care analizează cu aceeași acribie și Răpirea fiicelor lui Leucip de Rubens, și Răpirea din serai din dormitorul lui Adrian Minune, pentru că ambele au
Nu e Brâncuși! by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11013_a_12338]
-
Paradis al folcloriștilor, sociologilor sau antropologilor, această zonă a fost total ignorată de oficialitățile de la București. Știu câte ceva despre istoria de după 1990 a relației românilor cu ,vlasii", și mai știu că oameni de bună-credință, dar și de-o perfectă ineficiență, naivitate și chiar prostie, mai mult au dăunat decât au folosit pentru a fixa în cadre firești această relație. Punctul de maximă vulnerabilitate provine din faptul că foarte puțini dintre locuitorii dintre Morava, Dunăre și Timoc se recunosc, ei înșiși, drept
Ineficienta grandilocvență by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11024_a_12349]
-
unei industrii extrem de profitabile - dar numai în cerc închis. A-ți imagina, precum Gheorghe Popescu, adversarul lui Mircea Sandu într-o competiție trucată, că vei fi capabil să răstorni cu mâinile goale pietroiul de interese, complicități și culpabilități e pură naivitate. Nu există lanț mai rezistent decât lanțul slăbiciunilor. Că în această lume e normal ca regula de fier să fie disprețul pentru adversar, dorința joasă de a-ți umili partenerul de întrecere e de la sine înțeles. Între momentul în care
Prăbușirea ca triumf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11064_a_12389]
-
centru. A vorbi de normalitate, de civilizație în contextul triumfului agresiv al vulgarității, a miza pe bunul-simț al unor oameni care au dovedit că trăiesc în mediile viciate ca-n cel mai purificat aer de munte înseamnă definitivă și prostească naivitate. Cu cât lucrurile merg mai prost, cu atât imaginea acestor personaje va fi mai prezentă și mai admirată pe posturile de televiziune. Pentru că ei posedă extraordinara artă de a levita mai ales deasupra miasmelor respingătoare ale mlaștinii morale: născuți din
Prăbușirea ca triumf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11064_a_12389]
-
pe o scală variabilă de la o neutralitate anostă până la implicări foarte moderne. Am străbătut standurile în lung și în lat, timp de două zile, 25 și 26 noiembrie, cu această idee fixă: ce fac editurile noastre pentru clasici? Am văzut naivități de editare a textelor fără nici un punct de sprijin, fără nici o atracție. Editura Dacia reeditează pe Ioan Slavici și pe alți scriitori clasici de secol XIX și început de secol XX, pe cei care nu mai au moștenitori și care
Clasicii români la Târg by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11072_a_12397]
-
brațe înarmate ale partidului. Dar egali în responsabilitate sunt și intelectualii ce s-au oferit cu entuziasm să intre în slujba demonismului comunist. Cărțile publicate până acum suferă, din câte-mi dau seama, de o serioază doză de amatorism și naivitate. Și era inevitabil să fie așa, de vreme ce accesul la documente a fost barat cu atâta grijă. Până și cercetătorii care au reușit să intre în anumite arhive n-au știut, de fapt, unde și ce să caute. Structura conspirațională a
Sertarele infernului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10858_a_12183]
-
colonizării altor planete, sau credința în OZN-uri și în extratereștrii care se plimbă printre noi, apoi aberația terapiei cu magneți sau cu biocîmpuri umane mînuite după voie, sau obsesia eternă a construirii unui perpetuum mobile în ciuda legilor termodinamicii, sau naivitatea de a crede că deșeurile radioactive pot fi desființate prin mijloace mirabile de sorginte științifică, sau încercarea de a folosi cunoștințele de mecanică cuantică pentru a explica cum spiritul omului poate modifica realitatea la nivel subatomic, ori aberația de a
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
Pe toți aceia dați la fund și numai buni de perpelit/ Trași de urechi și fripți cu nota doi,/ Căzuți pe frontul victimelor, fără a fi eroi." Viziunea adoptată este aceea a unui pictor naiv, cu mențiunea că poeta joacă naivitatea, dând dovadă în această ipostază de un desăvârșit bun-gust. "Tablourile" care se succed încântă prin coloristica plină de prospețime, prin insolitul situațiilor, prin combinația de luciditate și duioșie cu care sunt tratate "personajele". Alex Ștef|nescu
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
după gradul de autoritate al factorului timbral? Evident, totul riscă să se reducă la o speculație futilă, exaltantă și, de ce nu, intruvabilă în realitate. Pe de altă parte însă, câte experiențe a trebuit să depoziteze știința modernă pentru a corija naivitățile cu privire la "sucurile vitale". Cert este că fiecare dintre cei patru determinanți temperamentali ai limbajului muzical (ritmul, ethosul, tipul de travaliu componistic și timbrul) sunt în măsură să moduleze și să modeleze natura, firea, caracterul unei muzici. Și chiar dacă omenirea a
Așa grăit-a Hipocrate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10185_a_11510]