1,457 matches
-
frunzele se veștejesc Toate fructele, până la urmă, se amărăsc. Orice floare, oricât de frumoasă, Pleacă și ea într‐o zi de‐acasă. Totul se trece și se resfiră Ca o melodie, din flaut în liră... Ca soarele, ca luna, ca‐naltul Dintr‐un ochi în altul. Numai timpurile nu îmbătrânesc, Numai anotimpurile nu se zbârcesc, Numai tu, mamă, vei rămâne așa, Totdeauna, lumină, în cartea mea. Otilia Cazimir (n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neam ț ‐ d. 8 iunie 1967
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
conferințe oameni de mare cultură, ca prof. Tudor Vianu și să citească din operele lor scriitori bucureșteni, dintre care amintesc pe Zaharia Stancu...” Gheorghe Ioniță, Membru al Academiei Bârlădene MAMEI Nu mi‐ai lăsat nici părul de ovăz, Nici fruntea‐naltă, pururea senină. Doar dulcea ta tristețe mi‐ai lăsat‐o, Doar inima ta caldă, mult prea caldă. * CÂNTEC șOPTIT (fragment) Odată am ucis o vrabie Am tras cu praștia în ea și‐am lovit‐o Pe urmă o zi și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Treceau păsările stol, În spre altă țară ... și spunea de‐ un dor cumplit , De‐ ndrăgiri uitate ... Ascultau în asfințit , Măgurile toate ... Erau lacrimi și eres, Taine de la horă ... Eu de‐ atunci am înțeles Că mai am o soră! PORTRET E‐naltă și -n mersu-i Ușor se - nmlădie Ca zarea de lozii Când vântul o‐ mbie. Seninul din șoaptă‐i Stă mintea să‐ți fure Ca zvonul de șipot Sub bolți de pădure. și‐ n ochi i se‐aprinde Noian de‐nțelesuri
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de tunet. Cern grele zapezi, peste munți și livezi Și brazii sihaștri se-apleacă cu vaier; În somn pernă mea e stratul de nea, Iar vîntul mă strînge în brațe de aer. Pe bolta senina, stă fulger lumină, Ce din 'nalt îmi croiește cale de foc; Jos bubuie tunet, cu mare răsunet Și munții îți pare că-i muta din loc; Din zare pînă-n zare, pește pămînt și mare, Fulgerul îmi dă sens mișcării, De duhuri ispitit, de dragoste vrăjit, În
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
lui Dan, psihopată ca și el, cu ochișorii galbeni sticlind de ură, singura care era admisă la Vrăjitroaca; Fiordalis, fata unor greci care se numeau Zorzon; Marinela, căreia Jan îi cânta pe melodia Marina, Marina, Marina cuvintele "Blondă, blondă, blondă, 'naltă cât o sondă", în fine, Iolanda, care mi-a apărut în vis. Nu vreau să insist mai mult asupra lor. Toți acești norișori colorați și parfumați sânt doar pitorești, iar eu nu-mi pot permite să vă plictisesc cu o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
matematică (pe când profesoara, vestita Drîngă, despre care s-ar putea scrie de altfel o epopee, ne vorbea despre pekinezul ei preferat), poem care se compunea până la urmă doar din două versuri, rămase celebre: "în penumbra unei lămpi / Stau doi oameni 'nalți cu bărbi." Mai obscuri erau Grigoriță și Negruță, frați gemeni, și o altă pereche, Mlhalache, luptător de greco-romane, unu patruzeci și opt înălțime, care purta tocurile de șapte centimetri, și Neagu, un colos cu capul strâmb de la forceps, interesat de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rochiile acelea grele pe ea, cu o broboadă rusească pe cap, arăta ca o păpușă din cele care intră una într-alta - sau, cum mi-a trecut atunci prin cap, ca Grușenka din Karamazovi. În altă rochie, cu talie foarte `naltă, pornind chiar de sub sâni, cu decolteu frumos desenat, și cu o pălărie largă, legată sub bărbie cu o panglică lată de un albastru decolorat, Gina aducea cu Adela. Dar în rusoaică îi stătea cel mai bine, din cauza râsului ei viclean
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ăla bătrânu, tăticu, oltean prizărit, n-a avut niciodată. Ăsta era ofu lui : Ce fel de negustor oi fi io dacă nu am burtă ? i se tot plângea când mai îmbătrânise. Da omu ei, el așa a fost toată viața : nalt și pântecos. Și merge țeapăn, calcă apăsat, cu burta înainte, și se uită cu jind la plăcintăria din colț și la sticlele cu Cico. Ea-i mai strecoară câte-o hârtie de dooșcinci în buzunar, da n-are grijă, știe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Dumnezeu s-o ierte și pe gramamoartea, e-hei, de când s-a ales prafu de ea ! Poza i-o ține și-acu în saltar, poză făcută la Fridrihbindăr, uite-așa țanțoșă stă gramamoartea, cu blană la gât și cu ghete nalte cu toc. Ghete elegante, cu scârț, le da cu ulei de rițin și le-ncheia cu croșetu. Că toată viața avusese grijă de ea, gramamoartea, d-aia își și dase o fată de suflet, ca să nu aibă copii mulți la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
luptat cu pistruii, și-aducea alifii de la Paris, se dădea cu ele și numa când a mbătrânit i-a dispărut de pe față pistruii. Și atunci i-a apărut pe mână. Era greoaie și pieptoasă, da n tinerețe fusese subțire și-naltă : i-a văzut ea pozele din albume, avea maldăre de albume... Și numa-n fotoliu ăla sta toată ziua, în el dormita și după-masă. Deasupra ei, pe perete, un tablou mare și negru, și-n el un bătrân care curăță
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să fi și călcat... Vezi, c-o ducea mintea la rele. Da de știut, cin’ s-o știe ? Că de-ale ei tăcea ca mormântu... Bietu bărba su, îl văzuse-n poze, cu el seamănă Ivona, cap tăiat : slab și-nalt, și cu nasul lung, nu prea vorbea de el madam Ioaniu. I-o fi fost urât de el sau n-o mai fi ținut minte după șaizeci de ani, câți trecuse... Că ea numa d-ălălant vorbea, numa de Ioaniu vorbea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
totu. Ea ori madam Cristide ? Că Margo, după ce s-a lăsat de bărba-su, și-a găsit pe unu, de-l ținea ascuns acolo, la Otopeni, la vie. Frumoasă femeie fusese Margo și-ncă se mai ținea bine, mărunțică, nu așa naltă ca sor-sa, da femeie bine și elegantă, și la pantof purta treiștrei. Uite-așa avea niște piciorușe... Și l-a ținut p-ăla ascuns, ea știe cât, poate ani de zile. Sta el ascuns toată ziua, nu-l scotea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
când l-am cunoscut pe Niculaie cu măciuca lui ! Nu asta, aia dintâi ! Ce-am mai dansat, ce-am mai petrecut, ce ne am mai veselit ! Și când mă lua unchi-tu la vals sta toți și se uita ! Era nalt, era ditamai omu-n putere, da ce ușor era la vals, sta toți cu gurile căscate ! Păi la câți ani am stat noi împreună, și să nu-l mai văz niciodată ? !... Spune și tu... Tot stam, stam, și casa goală, și-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de la băieții mai mari, când mergeam cu vaca la păscut. Dar oare se cădea? Mă uit la tata. El ridică bastonul noduros, mi-aduc aminte de palmele încasate, și încep: Cât îi Țara Ungurească Nu-i ca fata românească Așa 'naltă și frumoasă Și la corp e sănătoasă Și-n dragoste drăgăstoasă Și mai sus de cingătoare Are două merișoare, Iar mai jos de cingătoare... Aici am fost întrerupt de câteva voci din spatele bărbilor. Gata, băiete, gata. Spune săru-mâna și du
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
-i bun, ce-i bun nu-i original. Jaesche au fost un elev al lui Kant și, ca filozof, semikantian (Halbkantianer). A propos de Trendelenburg și Maiorescu. Deosebirea între pasagele citate de mine în "Convorbiri" e foarte mare. "Cea mai naltă abstracțiune a intuițiunii" a lui Tr[endelenburg] este esse copulativ, verbul auxiliar, nu existere a lui Maiorescu. Trend [elenburg] recunoaște asemenea existența unor silogisme ipotetice, Maiorescu le preface pe acestea pur și simplu în silogisme categorice. Eu am închipuit următoarele
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
existența unor silogisme ipotetice, Maiorescu le preface pe acestea pur și simplu în silogisme categorice. Eu am închipuit următoarele silogisme spre a arăta deosebirea: Dacă este seminariul din București, este d. Zotu. Însă seminariul din București este ca cea mai naltă abstracțiune a intuițiunii. Deci d. Zotu este ca cea mai naltă abstracțiune a intuițiunii. Categoric însă astfel: D. Zotu este o dependență a seminariului din București. Seminariul există în realitate. Deci d. Zotu există în realitate. Recunosc că sunt un
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
simplu în silogisme categorice. Eu am închipuit următoarele silogisme spre a arăta deosebirea: Dacă este seminariul din București, este d. Zotu. Însă seminariul din București este ca cea mai naltă abstracțiune a intuițiunii. Deci d. Zotu este ca cea mai naltă abstracțiune a intuițiunii. Categoric însă astfel: D. Zotu este o dependență a seminariului din București. Seminariul există în realitate. Deci d. Zotu există în realitate. Recunosc că sunt un ticălos de frunte, pentru că nu scriu. Dar tu știi c-am
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mai păstrăm doar numele. Umblăm prin trecut și prin viitor, facem calcule cu altă-aritmetică zburăm, și nimic nu ne mpiedică aripile noastre în zbor. Stările-acestea deși-s accidente, au în mișcare farmecul lor; ce bună e apa din izvorul cu naltul adâncului în sentimente! 01.2013 Schimbări climatice Seacă fântânile, niciun fir de iarbă nu mai învie, bacii mută-n păduri stânile, oamenii umblă după sicrie. Erupții solare... La tablouri electrice se ard siguranțele, orice îngrijorare e-o-ntrebare, între pământ
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
în margini cu fân, că îți dai seama cât de-adâncă este dragostea de viață. Plaiul unde sunt acum mă desparte de materie noaptea - o imensă perie - nu mă sperie nicicum. Și-n a spiritului șea, sub aripi cu bolta naltă sar de pe o stea pe altă stea și-o caut pe a mea. Ce ușor îmi este zborul prin atâtea nepătrunsuri! Lumea asta de răspunsuri e profundă ca și cerul. Minunat e-acest avânt și miracolul îmi pare luna - sân
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
au fost dacă vor trăi cu rost dragostea fidelitate. De aceea Mărțișorul se oferă o dată-n an, în rest, este numai dorul ce ne scoate la liman. Ne dorim unul pe alta, ca iubind întâia oară să ne bucurăm de-nalta primă zi de primăvară. Numai dragostea-nțelege sensu-acestei sfinte datini, omul, care-i Om, culege ceea ce-i străini de patimi. La savant instinctu-i darul cel divin cu care-un Neam nu pune în față carul trăgătorilor la ham. Mijlocul, ca
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
înaltul și armonia prieteniei! Costinești, 1987 Lacul Sfânta Ana Ochi al pământului - căutare, răscoliri în vârtejuri de vremuri adânci; între brazi - oglindă la soare, dublează căprioarele de pe vârfuri de stânci. Atâtea minuni suie-n ceruri stindarde, cât e seninul de-nalt! De la un țărm la celălalt, lacul s-aprinde și arde! Niciunde mai multă lumină, nicicum întrebările cad în mirare și marea de liniști mă-nconjură cum aș merge pe ea în picioare. Mă-nvăluie-n voaluri parfumul de brad dătător de atâta
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
are 22 bumbi. Are împrejur garnitură din cusutură cu fir bun de aur, în deosebite lățimi. Cusutura e prea solidă; florile prea artistice. Tot așa este cusată și nebedernița cu fir de aur și cu sfinți. Mitropolitul Varlaam a fost nalt, subțire și luxos; a murit la 1657, august.”( Arhiereu Narcis Crețulescu, Inscripțiile Monastirei Neamțu, în revista Arhiva, Anul XXI, nr. 2, Iași 1910, p.87) Inscripția de pe epitrahilul Mitropolitului Varlaam Moțoc din Mănăstirea Secu: „La Mănăstirea Secul este epitrahilul Mitropolitului
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
luna bate de sclipește viorie Ș-o încarcă cu o bură, diamantoasă colbărie. Și prin mreaj-asta vrăjită vedeai patul ei de flori, (215) Ea cu umeri de zăpadă și cu părul lucitor Și mai goală este-n somnu-i, numai bolta naltă, sură 29 {EminescuOpVI 30} A ferestrei este rece și simțirea nu o fură, Dar de pînz-acoperită-i cu un colb de piatră scumpă. S-apropie-ncet voinicul și cu mâna va s-o rumpă, (220) Apoi lin o dă-ntr-o parte, peste
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
EminescuOpVI 35} 360În văsduhul plin de-a nopții moale luminoasă ploae El văzu o fată mândră, îmbrăcată-n lunge straie De argint, ce sta ca umezi pe-a ei trup care tresare, Ca o creangă mlădioasă sub a vântului suflare. Naltă e, subțire este, ochii mari adânci ridică, 365Părul ei de aur moale până la călcîie-i pică Și cu poalele ei albe șterge stelele-i senine, Lacrimi lungi ce curg pe fața-i ca și fire diamantine. Nu uita cumcă seninul cerului
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pot. O umbră sboară, pân se vede după Atâta mers, c-aude svon de clopot; Atunci văzu în zarea lui palatul În care - nchise fata-i Împăratul. 145În ziduri de oțel lucea castelu-i Cu streșini de - aur și cu turnuri nalte Și scris pe muri-i, minunat în felu-i, Făptură grea a meșterelor dalte. În mari grădine i se arătă lui 150Isvorul viu ce cade, vrând să salte. El se mira cum toate - astfel a fi pot: Grădine, rediuri, lacuri, ziduri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]