10,211 matches
-
la apariția ei, autorul fiind acuzat în procesul de presă din 1863 pentru "pasajele vătămătoare bunelor moravuri." Astăzi, remarcă I. Oprișan, fiind scrisă "cu o vervă cuceritoare, într-un stil antrenant, cu dese apostrofări și implicări a cititorului în secretele narațiunii, cu frecvente jocuri de cuvinte și alunecări poznașe și cu o imensă sete de amuzament, nuvela are o frumusețe aproape nefirească pentru epoca în care a apărut și o perfecțiune artistică pe care Bogdan Petriceicu Hasdeu nu a mai atins
Opera literară a lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8450_a_9775]
-
sistemul concentraționar din România. Fără acest capitol, aș fi rămas cu impresia că, din cauza excesului de obiectivitate al autorului, ceva din atmosfera atroce a reeducărilor s-ar fi pierdut. Spun asta pentru că cea mai mare parte a cărții nu e narațiune (cum se sugerează în prefață), ci dare de seamă! Cu alte cuvinte, fără aceste ultime pagini, la care se adaugă, pe întreg parcursul volumului, anumite pasaje mai vii, monografia lui Alin Mureșna risca să rămînă doar o veritabilă carte de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
pentru un compozitor, analist sau lector mental al partiturii -, ori chiar verbal - pentru un narator al Fmz ca operă-de-povestit<footnote Considerăm că forma muzicală ca operă-de-povestit, comportă și o funcție de călăuzire într-un mod al gândirii muzicale, instrumentabilă printr-o narațiune verbală. O atare călătorie (prin verbalizare) nu constituie o experiență de ordin performativ, întrucât nu țintește către dobândirea competenței de a semnifica ficțional, ca și cum Fmz ar fi proiectul/baza de ilustrare a narațiunii, ori invers, aceasta s-ar propune drept
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
mod al gândirii muzicale, instrumentabilă printr-o narațiune verbală. O atare călătorie (prin verbalizare) nu constituie o experiență de ordin performativ, întrucât nu țintește către dobândirea competenței de a semnifica ficțional, ca și cum Fmz ar fi proiectul/baza de ilustrare a narațiunii, ori invers, aceasta s-ar propune drept referință simbolică în parcursul Fmz. Narațiunea verbală ni se propune ca mod de amplificare valorică a audiției, inițiindu-l pe auditorul Fmz în calitatea de ascultător al operei ce poate deveni aceasta, revelându
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
verbalizare) nu constituie o experiență de ordin performativ, întrucât nu țintește către dobândirea competenței de a semnifica ficțional, ca și cum Fmz ar fi proiectul/baza de ilustrare a narațiunii, ori invers, aceasta s-ar propune drept referință simbolică în parcursul Fmz. Narațiunea verbală ni se propune ca mod de amplificare valorică a audiției, inițiindu-l pe auditorul Fmz în calitatea de ascultător al operei ce poate deveni aceasta, revelându-i-se pe măsura putinței lui de participare în contemplarea propriei ascultări, ca
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
originalitate" îi va fi părut fără obiect. Ieșind din structura poeziei moderne, cu feluritele ei exigențe, acest clasic pas comme les autres, se impune în istoria poeziei române cu alte reușite - și ele necesare în marele ansamblu. În "Pașa Hassan", narațiunea sa lirică pare a balansa între gravitatea de fond și luarea în râs a unui demnitar militar otoman. Puțin merituosul pașă se descurajează de la prima ivire a lui Mihai Viteazu: "Pe vodă-l zărește călare trecând / Prin șiruri, cu fulgeru-n
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
Ficțiuni ilicite. Fiindcă felul în care Cimpoeșu pompează - insesizabil - ficțiune în cele mai neînsemnate bruioane de viață se vede extrem de limpede în aceste două pagini și jumătate de prezentare a epopeii mignone de care au avut, umăr la umăr, parte narațiunile ce aveau să intre în compoziția volumului. Accentuate numai atât cât trebuie, detaliile de zi cu zi capătă o independență neașteptată și își asumă, pe cont propriu, întregul scenariu. De aici impresia de realism buruienos pe care o lasă, la
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
sau forța imprevizibilă a stranietății. Acestea din urmă sunt - mai probabil - de origine natural suprarealistă sau adoptiv expresionistă. Nefiind un roman în toate nuanțele implicate de acest termen, Cafeneaua Pas-Parol reprezintă, totuși, chiar în fața unui examen purist, o sumă de narațiuni convergente. Un personaj, Mihail Iorca, se trezește brusc cu obsesia că undeva, într-una din camerele pensiunii în care locuiește, s-ar afla un mort. Iar căutarea detec-ti-vis-tică în care se angajează pe cont propriu, eșuează cu fiecare pas întreprins
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
înlemnise cu cleștișorul său într-o mână și biletul unui târgoveț mirat în cealaltă. Unii erau întinși pe banchete, de parcă ar fi dormit pe furiș între două stații, alții se sprijineau ca și cum ar fi picotit în timpul mersului." (pag. 141) O narațiune cu limba înghițită, în care nimic nu se întâmplă, parcă, dar în care atâtea și-atâtea s-au petrecut deja ! Sunt zeci de mostre similare, pe care le putem conota - dacă ținem neapărat - la contextul politic al epocii. Îmi vine
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
autenticist (C. A. Rosetti, Pericle Martinescu), alteori, un roman-frescă (Mircea Zaciu), așa cum ne apar și memoriile unor nescriitori, ca V. Argetoianu, a căror publicare după 1989 a stârnit o adevărată senzație. El descrie scene și evocă evenimente, ca un prozator, narațiunea e fluentă, verbul nu o dată expresiv. Bun observator și psiholog fin, crează o tipologie variată (personajul tragic, timidul, arivistul, diplomatul rece sau cel plin de ură, femeia pasională). în portretistică, C. Argetoianu amestecă maliția cu disprețul, având înclinație spre grotesc
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
cu tradiția basmului cu final fericit) împovărează ‘ziua' modernistă, ca unitate de narare, făcând din viața eroului o distopie apăsătoare - și, tocmai de aceea, provocatoare pentru lectură. Eroul Desperado e pasiv și resemnat, spre deosebire de eroii energici, deciși să acționeze, din narațiunea tradițională. Tradiția basmului era tradiția aventurii. Literatura Desperado e un jurnal al resemnării. Viitorul nu le rezervă nimic. În lipsa aventurii, farmecul eroului Desperado, suspansul jurnalului lui, vin, cum zicea Ackroyd într-un interviu, din amestecul inteligenței cu sentimentul. Scopul autorului
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
istorisirea lui orchestra cu fiecare pas o încheiere exemplară. Galsworthy descoperea că are mai mult de oferit lecturii decât o filozofie (socială, individuală) a fericirii ori nefericirii: tehnica lui romanescă a fost printre primele care au dat de bănuit că narațiunea se pregătea să treacă de la incident la psihologie. Scurtele lui schițe (pregătiri ale viitoarelor personaje din romane) ne arată clar că experimenta fluxul conștiinței. Până spre finele veacului al XIX-lea, scriitorii se plictisiseră să tot aștepte ce se va
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
ce ar fi putu să fie dar nu va fi niciodată continuat. Amintirea viitorului E evident, la acest punct, de ce intriga Desperado n-are nimic de-a face cu așteptarea viitorului. Chiar din contră, sentimentul cu care se încheie o narațiune Desperado, în ce privește existența acestui viitor, este mai degrabă exclamația ‘Nu încă!' Viitorul nu e așteptat, ba e chiar terifiant, iar eroul nu-și dorește decât să-l țină departe. Până la Fluxul conștiinței, viitorul era o creație a prezentului. Prezentul era
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
prezentă. Axa timpului s-a răsucit. Nu ne mai organizăm (livresc) existența cu convingerea că ceva din trecut va face să ajungem la o încheiere în viitor. Martin Amis, cu Săgeata timpului (Time's Arrow) e cea mai bună dovadă. Narațiunea se încheie cu înțelegerea întârziată a trecutului, privind viitorul ca pe o simplă amintire. Ne amintim că eroului urma să i se întâmple ceva ce avea să-l ducă într-un oarecare viitor, dar, în comparație cu intensitatea cu care el își
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
depășesc, forțat de împrejurări să se maturizeze. Persecuția, privațiunile, amenințările vagi sau precise, bolile alcătuiesc atmosfera deportării. Ele capătă o precizie halucinantă de la un episod la altul, de la o povestire la alta: frigul în Puloverul, teama de moarte în scurta narațiune Moartea, foamea în Puteam fi patru și Ceaiul lui Proust sau Povestea porcului. Copilul, a cărui viziune încearcă să o reconstituie prozatorul, se arată adesea copleșit de singurătate, pierdut, rătăcit într-o lume ostilă, apăsat de o "povară tristă și
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
doilea, a intervenit voința abuzivă a prozatorului, care a lipit între ele felii străine, eterogene. Era o falsă alarmă! Cei care au bombănit nemulțumiți, alertați că se încalcă norme ale esteticului, au omis să observe că procesul de dezarticulare a narațiunii și de demontare a psihologiilor în proză fusese inaugurat mai demult, că dispunea de o tradiție prestigioasă de la Dostoievski încoace. Departe de a fi un joc de-a dărâmatul, tentativa de care pomeneam urmărea să surprindă o discontinuitate în mișcările
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
Reapare astfel releul caracteristic în epica lui Nicolae Breban, maestrul și ucenicul în raport de atracție și respingere, raport pe care alteori îl transgresează în dualitatea stăpân-slugă sau călău- - victimă. E domeniul prin excelență al difuzării iraționalului. În toate segmentele narațiunii se perindă eroi care se zbat să dibuie sensul unor apeluri lăuntrice. Enigma lor? Ei sunt torturați de ceea ce le comunică propriul instinct în pragul fierberii. Lovesc mereu în pereți imaginari spre a verifica posibilitatea de străpungere și de descăr-care
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
încropită de dragul auditorului. Atât de pură, încât, spre deosebire de gestul folclorizant, nu admite partiții sau adaosuri. Greu explicabile în alte coordonate, scrupulele lui Traian capătă, astfel, un temei. Miruna, o poveste apare - parcă deodată - din criza suprapunerii unei conștiințe peste fluența narațiunii orale. Autenticitatea și talentul, mentalitar vorbind, sunt apariții târzii, semne de aculturație, purtătoare - în primă instanță - de anxietate. Povestitorul nu mai e povestaș, ci profesionist al relatării. De aici ia proporții criza adâncă a cărții lui Suceavă, pe care, încântat
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
petrec în vreme de război. În fiecare poveste, prozatorul îi oferă alt deliciu și alt joc cititorului. Și ne aflam în fața unor "dublete", fiecare poveste are două versiuni, purtând numele zodiei purtătorului. Prima istorie de iubire se compune dintr-o narațiune fantastică, amintind de romantici și de Mircea Eliade, prin șirul de semne ce-l duc pe tânărul Leu de la Belgrad la Heidelberg și la Paris: un inel cu rubin, o carte ce se citește cruciș, o plăcuță cu constelația Leului
Istorii ale sufletelor pereche by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8615_a_9940]
-
adunați într-un sat fără nume și trecuți, toți, de cealaltă parte a realității curente, intrați în literatură. Călătoria simbolică a lui Moș Albu se petrece pe tărîmul mitic al ficțiunii fără vîrstă, acolo unde, ca și în Povestea vorbii, narațiuni milenare, însușite de contemporani, trăiesc o nouă viață în decor pur românesc. în calitatea lor de re-interpreți ai unor astfel de venerabile texte, personajele din O șezătoare la țară - chiar dacă sunt specifice Valahiei din secolul al XIX-lea, chiar dacă sunt
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
medical - dintr-un tratament adecvat aplicat perioadei. De la oscilantul Petru Groza, trecând prin formula brutală a lui Gheorghiu-Dej și culminând cu naționalismul delirant al lui Ceaușescu, comunismul a scufundat câteva reductive biografii trucate în viața fiecăruia dintre contemporanii săi. Mici narațiuni prefabricate umpleau succesiv spațiul altminteri rezervat basmelor. Contingente întregi de "șoimi ai patriei" permiteau - fără s-o știe - asemenea contaminări. Copilul arestat pentru răspândire de manifeste se insinua în copilăria celor îndoctrinați astfel. Tânărul energic care avea să preia ștafeta
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
prin activitățile și principiile înaintate pe care le promovează în relațiile cu celelalte țări ale lumii." (pag. 253) Între asemenea jaloane se strecoară memorialistica romanescă a lui Maier Bianu. Memorialistică în deplină amnezie și roman în deplină lipsă a unei narațiuni vertebrale. Sufocată de tot soiul de decupaje din ziarele vremii și de tăioase obsesii personale - nici ele imune la ficțiunea politică din jur - proza pare să se nască de la sine. După modelul vădit: fără vocația salturilor, fără morbul autodepășirii, fără
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
tot mai agresive despre natura literar asexuată a acestui celebru experiment literar. Cu părere de rău, trebuie să adaug că în această ultimă și absolut riscantă postură A.R-G a trădat de fapt Noul Roman pentru a se întoarce la narațiunea clasică, fie ea și destinată dezvirginarii paginilor cu cuțitul, nu cu degetul, fiindcă atît în ediția franceză, cît și în traducere, cartea nu poate fi citită dacă nu-i tai paginile. În ceea ce mă privește n-am întrebuințat nici degetul
Romanul testicular-testamentar al lui Robbe-Grillet by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8391_a_9716]
-
în Nopți și neliniști (<footnote Diaconescu, Mihail, Nopți și neliniști. Pseudojurnal metafizic. Onești. Editura Magic Print.2008 footnote>) la magia volatilă a sonorităților muzicale,recurs pe care-l întreprinde pe mai multe nivele: -al simbolului metaforic, al construcției leit-motivice a narațiunii -coagulate, asemenea unui romantic poem simfonic, în jurul unor episoade revelatorii șocante, ce-și dezvăluie treptat o validitate deloc arbitrară în evoluția destinului personajului cemtral - și al revelației muzicale efective ce are loc fie direct, în sala de concert, fie în
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
șovăitoare vulnerabilitate menită să atingă în pași repezi cruzimea, iraționalul, ipocrizia. Cu toate acestea filtrarea auctorială a evenimentelor, dublată de reflecții nuanțate, menite să elimine bruiajele și confuziile ce ar sparge logica textului, duce la o limpezire estetic-rațională a întregii narațiuni, condusă cu fermitatea evidenței și, în final, a certitudinii . Prins în caruselul evenimentelor, profesorul Ovidiu Cornescu revine, în momentele abisale ale pierderii libertății de găndire sau în cele de maximă creativitate, care îl apropie de divinitate, la vibrația sonoră, „muzica
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]