12,372 matches
-
naționale. Suspiciune iscată de judecăți simpliste: scriitorul ni se pare a fi o pildă de preocupare pentru destinele (culturale) românești.' Cum se comentează un roman? Altă întrebare care trebuie adresată cu tărie criticii de astăzi. Nicolae Bârna analizează tradițional dimensiunile narative, tematice, compară romanele autorului. Nimic rău, dar cîtă relevanță mai poate avea un eseu de zece pagini în care criticul este complet hipnotizat de textul său. Autoreferențialitate pînă la delir: 'Cărtărescu duce acest izomorfism până foarte departe, și introduce o
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
dimensiuni grotești de tânărul care a refuzat să-și sacrifice identitatea etnică și spirituală pentru a se înseria unei literaturi încarcerată în dogme. Apoi, atitudinea lui Andrei Codrescu față de filonul autobiografic ce alimentează epicul cărții se concretizează într-o tehnică narativă, marcată de plonjeuri în imaginar, apropiată oarecum formulei "jurnalului ficțiune", pe care o practică tot mai frecvent și postmoderniștii români, cu sublinierea că autorul Unui geniu involuntar în papucii Americii nu-și scrie "jurnalul", ci îl retrăiește. Cartea reia, de
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
roman al lui Salman Rushdie, apărut pe piața românească, e o ficțiune complexă, cu o atmosferă exotică de lume postcolonială și postmodernă, în care umorul de toate nuanțele, absurd, rafinat și sec ori șarjând grotesc contururile realului, parodia și jocul narativ, fac din această carte o provocare intelectuală, mai greu de citit, e drept, cu mai multe niveluri de semnificare, dar care, o dată parcursă, se constituie într-o experiență de lectură extraordinară. Rușinea poate fi un roman istoric, simbolic, sau parodic
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
în 1963, și Barth publicase Giles Goat Boy, tot în 1966, după ce Nabokov consacră în Lolita (1958) o formulă romanescă nouă, Bernard Malamud scrie totuși un roman în care condiția evreului, îndelung tratată și înainte, apare aici într-o formulă narativă aproape naturalistă. Este un caz de anacronism asemănător lui Bellow, cu care împarte ascendența rusească, temele evreității și formula scriitoricească tradițională într-o epocă literară postmodernă. Cartea este intrinsec valoroasă pentru complexitatea caracterelor, pentru descrierea stepelor rusești, pentru spectacolul inumanității
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
capitol scriitorul nu face analiză psihologică propriu-zisă, stările hipnagogice ale lui Bok au ceva pictural, de tablou expresionist, à la maniere de Soutin (un alt artist evreu rus, emigrat în Elveția urmărit de coșmarul pogromurilor). Interesantă devine aici și maniera narativă. Bok e pentru prima dată povestitor, (am spune noi cu termenii cei prețioși că avem o viziune "avec" sau o heterodiegeză actorială). În același timp avem, prin drama lui, perspectiva asupra evreității: "Ce altceva înseamnă să fii evreu, decât un
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
Radu Rosetti și problema țărănească). Cum, la fel, în paginile acestor cronici se simte distinct căldura unui flux al amintirii, o ,,înfiorată nostalgie reculeasă" (care înconjoară ,,relicve sentimentale" - cărți, desigur! - și figura unui prieten, numit ,,antifascistul meloman"), dînd o turnură narativă textelor al căror obiectiv major rămîne, firește, elogiul muncii editorului.
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
lui de a înțelege, se poate înșela sau minți. Lui, omul nu i se mai prezintă ca o ființă omogenă: așa încît nu-și mai poate face observațiile pe eșantioane, ca să le generalizeze pe urmă. Relativitatea concepției atrage relativitatea perspectivei narative. Filosofia s-a schimbat și a determinat o nouă tehnică. De aceea Mircea Eliade ori Anton Holban se vor simți, în romanele lor, atît de diferiți de L. Rebreanu ori G. Călinescu. Nu vor scrie pur și simplu altfel, ci
Hortensia Papadat-Bengescu - 125 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15687_a_17012]
-
și el pictor și în același timp autorul unei distopii remarcabile. întreaga ta poezie de până acum e o blândă distopie, dacă noțiunea există. Creezi o cascadă de imagini care se combină de la sine. Ești nu numai vizual ci și narativ. E o trăsătură Desperado să ascunzi lirismul pe după poalele altor arte, să amesteci genurile literare, artele, într-un singur tot. Când te gândești la opera ta, nu ți se pare că ești mai mult decât poet, că ești și romancier
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
iar celelalte nișe unde s-ar fi putut refugia - tradiția lui Eric Gill ori David Jones, de pildă - nu prea-mi inspirau încredere. N-am făcut din câte știu vreun efort anume să fiu vizual la acea vreme, și nici narativ. Am sentimentul că poemele mele de atunci erau hiperactive, hiper-entuziaste. Partea mai întunecată a lui Blake mă descumpănea. Ce s-a întâmplat mai încolo e cu totul altceva. Schimbarea s-a produs cam pe la mijlocul anilor '70, la scurtă vreme după
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
doar corespondentelor lor negative: stilul livresc, doct, savant - și limbajul incult (mai ales orășenesc). Ar trebui să vedem de ce oralitatea - ale cărei calități mult apreciate sînt naturalețea și accesibilitatea - e o valoare pozitivă la începuturile literaturii românești moderne: în proza narativă ea e recomandată de estetica realistă, dar pentru celelalte genuri și specii mai importantă ar părea concepția comunicativă a literaturii. La nivel ideologic, se pot invoca ideile romantice și democratice, egalitariste, ale generației pașoptiste. în planul practic, oralitatea e coerentă
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
cu substanțiale date inedite. Toate vârstele formative ale fiului poetului și omului de cultură Ion Pillat și al pictoriței Maria Brateș-Pillat, ale nepotului Brătienilor, ale unui spirit liber, autofigurându-se într-o personalitate aparte, sunt fixate relevant, într-un fluent stil narativ. De foarte tânăr, Dinu Pillat va scrie romane, pe tema generațiilor, el însuși aparținând uneia care clama cu tărie că va trăi cum nici una alta de mai înainte. Nu mai puțin cutreierat de neliniști, de tristeți, de sila tributului dat
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
mai mare spaimă, încât o tentativă de sondare a străfundurilor psihice ale unor legionari, de orice soi ar fi fost ei, nu-i putea spune mare lucru. După cum este posibil ca obiecțiile aduse de Tudor Vianu, privind deficiențe ale tehnicii narative a cărții să fi fost justificate. Dacă romanul va ieși cândva la iveală, vom ști mai multe! Dacă însă Securitatea română l-a distrus, atunci pare sigur că tocmai efortul de lucidă obiectivare a autorului o va fi determinat să
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
Lefter cu cîteva precizări pe care el preferă să le numească "modificări de accent". Nuvelele lui Liviu Rebreanu sînt grupate în 5 categorii (proză confesivă - la persoana I - , texte "caragialiene" sau "cehoviene", apoi "gorkiene", "rurale" și "de război"), în funcție de tipul narativ sau tematic pe care Rebreanu pare a-l explora în cadrul lor. La capătul analizei, concluziile sînt neașteptate: Rebreanu nu prea scrie bine proză scurtă rurală (Răfuiala și Proștii sînt singurele reușite între numeroasele eșecuri), în schimb textele "caragialiene" (sau "cehoviene
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
către altă femeie, citite de o a treia - în Marea), monologurile adresate de diverse personaje-femei personajului-narator (Femei, între ele etc.), "microromanele" (Romanul Adrianei, Femeia în fața oglinzei, Balaurul), textele "portretistice" (volumele Desenuri tragice, Romanță provincială) sînt etapele despre care vorbeam, strategiile narative de disimulare a eului cîștigînd în cantitate și rafinament. Concluzia ar fi deci că teoria conform căreia insistențele lui Ibrăileanu și mai ales ale lui Lovinescu ar fi întors "la 180 de grade" scriitura autoarei este un mit. Nu există
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
noi o creștere a interesului în domeniu. Din perspectiva lingvisticii textului și a analizei discursului, întrebarea principală este în ce măsură povestirea viselor are trăsături specifice, mărci lexicale sau gramaticale, formule sau modalități de organizare care să o individualizeze între alte discursuri narative. Asemenea trăsături există, deși povestitul viselor e în multe secvențe perfect confundabil cu relatarea unei întîmplări adevărate, a unei experiențe personale, a unui film sau a unei cărți (eventual cu subiect fantastic). într-un articol pe această temă ("Dream-reporting discourse
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
Dumnezeu; hărțuirea care începe imediat se va încheia cu o tentativă de asasinat urmată de una de sinucidere. Rezolvarea epică a conflictului de suprafață, prin arestarea și apoi internarea lui Parry, nu închide cu adevărat problema; prin contrast cu �comprimarea narativă a povestirii�, în care după plecarea poliției cuplul se îmbrățișează, în viața reală �stresul susținut are un efect coroziv asupra sentimentelor�, constată Joe. Relația axată pe un echilibru elegant între viziunea feminină și cea masculină asupra existenței (o preocupare mai
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
care vorbește despre absența centrului și predominarea jocului... Fără îndoială... Contează însă foarte mult construcția... Lucrul care mă interesează cel mai puțin, în fond, în roman este nivelul intermediar, obișnuit, tradițional al romanului, adică psihologia personajelor îmbarcate într-o ficțiune narativă etc. Cele două extreme mă atrag într-o mult mai mare măsură, adică, la un capăt, construcția abstractă a unor forme foarte solide și foarte complexe, iar la celălalt construcția minimală a detaliilor - o culoare, un obiect, un cer, o
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
orizonturi geografice foarte diferite, pentru a se întâlni asupra unui punct anume. În ce mă privește, m-ar interesa mai mult să organizez întâlniri în jurul unor probleme particulare, de exemplu privitoare la tehnicile literare, căci există literaturi care inventează tehnici narative etc., dar la care să participe scriitori din diferite părți ale lumii. Aceste întâlniri ar putea avea loc la fel de bine la Paris, la Cluj, la București, la Lima ori la Tegucicalpa... Ce ați putea spune despre publicațiile pe care le
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
la S. Damian). Există și texte liniștite, în care Eugen Simion redevine cel pe care îl știm din Scriitori români de azi, texte meticuloase și informate, pline de răbdarea analizei, care reușesc performanța de a urmări cu pași înceți labirinturile narative ale lui Ioan Lăcustă sau personajele ciudate ale lui Cristian Tudor Popescu. Analizele lui Eugen Simion sînt cu adevărat extraordinare atunci cînd se aplică literaturii memorialistice, o mai veche pasiune a criticului: memoriile din închisoare ale Lenei Constante, jurnalul alchimic
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
Eminescu este un "abisal delirant", Emil Botta "halucinează teatral", Leonid Dimov este "un Merlin oniric", Tudor George, "un truver deliroid", Nichita Stănescu, "un trimbulind prin tunelul oranj", Judith Meszáros, "o îngereasă cu febră", Ioan Es. Pop, "un răbduriu în delirul narativ". Ruxandra Cesereanu face adevărate performanțe de concizie calofilă și reușește nu o dată să surprindă în cîteva cuvinte trăsăturile esențiale ale unor poeți pe care fără să vrei apoi ți-i amintești prin cuvintele ei. Iată ce spune, de pildă, despre
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
mental al Angliei elizabetane? Dacă simțim nevoia să adaptăm epic dramele shakespeareiene, astfel încît, de pildă, Romeo să fie gangster într-o bandă de răufăcători, iar Julieta la rîndu-i fiica șefului bandei adverse, putem lăsa neatins palierul lingvistic? Cînd nivelul narativ pare să solicite explicitări, cum ne-am putea imagina că poeticitatea vorbește totuși oricui, oricînd, peste timp, istorie, mentalități și înțelegeri? Întrebările aceste, metodologic puncte de plecare pentru studiul lui Frank Kermode, sînt foarte firești, iar răspunsul aproape un truism
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
oamenii mor și zeii nu, încă mai mult, când există zei făcuți bucăți și unii oameni întregi (...) ar fi mai drept să-i slăvim pe oameni să-i îndemnăm și pe zei să facă la fel." Planează peste întreaga structură narativă deseori extrem de complicată și peste un limbaj presărat cu prețiozități, un fel de detașare analitic-ironică a vocii întâi, sau alteori - o nostalgie (vizavi de lucrurile trecute) bine ținută în frâu de luciditate. În acest punct se întâlnește cu Ștefan Agopian
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]
-
e o preocupare constantă cum rezolv problemele eroilor. Am întotdeauna o idee provizorie cam cum se va sfârși istoria, dar ea se schimbă de obicei pe măsură ce se încheagă opera. Aceasta și din cauză că scrierea unui roman implică atâtea "coduri" - codurile coerenței narative, ale plauzibilității psihologice, semnificației tematice, eleganței formale etc. etc., iar finalul trebuie să mulțumească din toate aceste puncte de vedere. Pe de altă parte, descoperi mult din ceea ce vrei să spui chiar în timp ce scrii. L.V.: Unul din personajele dvs. din
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
cu Șerban Cioculescu, urmaș direct al școlii lovinesciene, prin pasiunea pentru glosarea faptelor de istorie literară (...), cu precizarea că la înaintaș, implicarea susținută a eului, cu toate ale sale: orgolii, resentimente, incriminări, joacă un rol cu totul secundar în țesătură narativă". Toate acestea, după ce exclamase la un moment dat: Stranie alcătuire mai e totuși Alexandru George!" Despre Grigurcu vorbește ca despre "criticul-poet" sau "poetul-critic", îngăduindu-și comentarii malițioase, mai ales când simpatiile lui merg către literatura feminină. Remarcă însă cu admirație
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
picturii înseși. Lăsînd la o parte latura spectaculară, proiecția pregătitoare și momentul de performance, lucrarea de pictură a Mirelei Trăistaru este o adevărată demonstrație de forță, atît în ceea ce privește construcția nemijlocită, cît și lupta directă cu spațiile mari și cu formele narative. Denumită criptic 659 de ore, după timpul petrecut în Italia și în Egipt, zone cultural-geografice la care pictura se referă nemijlocit, această lucrare sintetizeză și reafirmă cu o remarcabilă acuratețe ceea ce pictorița a mai arătat pînă acum într-o măsură
Memoria sfîrșitului de secol by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16304_a_17629]