805 matches
-
narațiune, non narațiune și antinarațiune sau despre limita dintre narațiune ca entitate cantitativă și narațiune ca entitate calitativă, întrebări despre procesele și funcțiile povestirii, despre conceptele și interesele comune naratologiei și altor arii, neintegrate încă naratologic sau neintegrând încă suficient naratologia sau despre categoriile deschise ale naratologiei. Apar întrebări despre măsura și modurile în care narativitatea, ca sumă a trăsăturilor narațiunii, se manifestă și dincolo de narațiunea literară, adică în discursul științelor sociale sau exacte, în spectacolul dramatic, de operă, cinematografic sau
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
despre limita dintre narațiune ca entitate cantitativă și narațiune ca entitate calitativă, întrebări despre procesele și funcțiile povestirii, despre conceptele și interesele comune naratologiei și altor arii, neintegrate încă naratologic sau neintegrând încă suficient naratologia sau despre categoriile deschise ale naratologiei. Apar întrebări despre măsura și modurile în care narativitatea, ca sumă a trăsăturilor narațiunii, se manifestă și dincolo de narațiunea literară, adică în discursul științelor sociale sau exacte, în spectacolul dramatic, de operă, cinematografic sau de televiziune, întrebări despre motivele pentru
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
din domeniile masculine ale Babylonului la Bahrani și din crinolinomania Juliei Thomas, ereditățile funcției narative în pictură din abordările lui Stansbury O’Donnell și Kafalenos și descendențele rizomatice ale Școlii din Paris arată că o istorie despre istoria elaborărilor în naratologia vizuală nu se limitează la simple analize diacronice, ci solicită tentative de stabilire a valorilor prin evaluări diferențiale critice și creative. O asemenea istorie are discontinuități și rupturi, este parțială și incompletă și nu oferă posibilități pentru stabilirea unui singur
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
a valorilor prin evaluări diferențiale critice și creative. O asemenea istorie are discontinuități și rupturi, este parțială și incompletă și nu oferă posibilități pentru stabilirea unui singur regim de adevăr despre ce s-a scris în aria de studiu a naratologiei vizuale. Această istorie discutabilă este numai una dintre multele istorii posibile, neorganizate de principii ordonatoare prestabilite. Ea oferă mai puțină certitudine și mai multe promisiuni narațiunii și posibilităților ei de a se exprima prin pictură. În desfășurarea acestei istorii, narațiunea
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
picturale în termenii opoziției dintre narativitatea puternică și narativitatea slabă. Dincolo de observațiile lui Steiner se poate adăuga faptul că narativitatea imaginii poate fi pusă în evidență și prin valorificarea unor contribuții notabile din teoriile mai vechi sau mai noi ale naratologiei. Meir Sternberg în Telling in Time II. Chronology, Teleology, Narrativityconsideră că cele mai puternice narațiuni sunt acelea în care apar surpriza și suspansul. Marie Laure Ryan în Modes of Narrativity enumeră o serie de categorii ale narativității: narativitatea diluată/diluted
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
sau mitologice sau în scene terifiante, ciudate, hilare, stranii și neobișnuite. Diminuarea sau amplificarea narativității fenomenelor vizuale poate fi studiată și plecând de la perspectiva narativă asupra manifestărilor verbale. În acest sens, în Narrativehood, Narrativeness, Narrativity, Narratability Gerald Prince arată că naratologia studiază un grupaj de obiecte numite narațiuni, că studiază ceea ce au în comun și ceea ce le diferențiază și că există definiții diferite, mai mult sau mai puțin restrictive ale narațiunii și răspunsuri diferite la problemele ei. Unii teoreticieni prezintă narațiunile
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
care Prince îl numește narrativeness și care arată că orice obiect narativ este calificabil în moduri plurale și indefinite și că un obiect poate fi considerat narațiune, dacă prezintă numai parte din trăsăturile asociate narațiunii. Plecând de la asemenea observații, interesul naratologiei s-ar putea concentra pe aspecte care vizează gradul de narativitate al unei manifestări textuale, vizuale sau sonore și ar putea valorifica o serie de contribuții care acceptă posibilitatea definirii narațiunii prin trăsături care nu-i sunt neapărat specifice. În
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
Narrativeness, Narrativity, Narratability, mult mai mult decât narațiune, adică și efecte comice, și elemente emoționale, și nuanțe psihologice, și momente de meditație filosofică, și alte calități, adjective, caracteristici numai în aparență străine narațiunii. Prin mult mai mult decât narațiunea narațiunilor, naratologia încearcă să descrie entitățile narative ca fiind narative într-un anume mod. Altfel spus, naratologia încearcă să descrie narațiunile în narrativeness-ul sau în narativitatea lor calitativă, intensională, ca obiecte calificabile drept narative în moduri plurale și indefinite, care prezintă sau
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
și nuanțe psihologice, și momente de meditație filosofică, și alte calități, adjective, caracteristici numai în aparență străine narațiunii. Prin mult mai mult decât narațiunea narațiunilor, naratologia încearcă să descrie entitățile narative ca fiind narative într-un anume mod. Altfel spus, naratologia încearcă să descrie narațiunile în narrativeness-ul sau în narativitatea lor calitativă, intensională, ca obiecte calificabile drept narative în moduri plurale și indefinite, care prezintă sau dacă prezintă unele trăsături nespecifice, dar asociabile narațiunii. Acest mod de a înțelege efectul de
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
și arată că reprezentarea vizuală a imaginii nu este o narațiune, dar narațiunile verbale care expun mai mult decât un episod și reprezentările vizuale ale unui moment izolat, deși diferite, selectează procedee interpretative comparabile. Se încearcă adaptarea expunerilor teoretice din naratologie la studiul narativității imaginii. Este valorificată aici cercetarea intitulată Narrativehood, Narrativeness, Narrativity, Narratability în care Gerald Prince consideră că narativitatea se referă mai degrabă la calități decât la entități narative, mai degrabă la un set de caracteristici, decât la un
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
central literaturii române, și urmărește mai ales felul în care scriitorul interpretează pictura și rolul pe care această descriere îl ocupă în roman. Alături de retorică, un rol important în analiza descrierilor de opere de artă în texte literare îl ocupă naratologia. Având în vedere că aceste arte, literatura și pictura sau sculptura, diferă profund la nivelul expresiei, devine esențială găsirea unei metode de analiză care să explice felul în care interferează limbajul verbal și cel plastic. Cristina Sărăcuț analizează deci, cu
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
limbajul verbal și cel plastic. Cristina Sărăcuț analizează deci, cu mijloacele naratologice relația dintre pictură și literatură și se oprește în special asupra modalităților, diferite, prin care se reprezintă timpul în romanele analizate. Ea adaptează la analiza ekphrasis concepte din naratologie, cum ar fi descriptor și descriptar, unde se transformă elemente ale cuplului narrateur/narrataire, adică "narrator" și "destinatar al narațiunii" (p. 107). În alte exemple, autoarea comentează raportul dintre narațiune și descriere, observând că "fragmentul ekphrastic îndeplinește funcția de analepsă
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Literatura pornografică, Dominique Maingueneau Literatură și convertire, Adrian Vasile Sabău Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre Marile teorii ale teatrului, Marie-Claude Hubert Medalioane, Zigu Ornea Miorița. Cântec aulic din secolul al XVI-lea, S.Th. Botnaru Modernismul interbelic, George Bădărău Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal Neomodernismul românesc, George Bădărău N.V. Gogol sau Paradoxurile literaturii moderne, Marcel Petrișor O teorie a literaturii, Florica Bodiștean Ocheanul balcanic, Marius Nica Parodia literară. Șapte rescrieri românești, Livia Iacob Poetica în naratologia lui Lucian
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
George Bădărău Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal Neomodernismul românesc, George Bădărău N.V. Gogol sau Paradoxurile literaturii moderne, Marcel Petrișor O teorie a literaturii, Florica Bodiștean Ocheanul balcanic, Marius Nica Parodia literară. Șapte rescrieri românești, Livia Iacob Poetica în naratologia lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean Poetica sacrului, Mina-Maria Rusu Poetica teatrului modern. Luigi Pirandello și Matei Vișniec, Nicoleta Munteanu Postmodernismul românesc, George Bădărău Povestea populară. O perspectivă socio-antropologică, Michel Valière Proza comportamentului, Sorin Pârvu Romancieri
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
sunt puține!)20: -algie (*rinalgie), -crație (autocrație, birocrație, tehnocrație), -fagie (*aerofagie, *energofagie), -filie (*pedofilie, *zoofilie), -fobie (aerofobie, *claustrofobie, *demonofobie), -fonie (*cvadrifonie, *francofonie), -gamie (bigamie, poligamie), -grafie (*ecografie, *filmografie, iconografie, *geooceanografie, *holodentografie, *mamografie, *scintigrafie, *serigrafie), -logie (*climatologie, *imagologie, *implantologie, *iridologie, *mediologie, *naratologie, *pneumologie, *profesiologie, *ufologie), -manie (anglomanie, *diplomanie, *eclipsomanie), -metrie (*izometrie, *oscilometrie), -patie (angiopatie, *mateopatie), -plastie (rinoplastie), -scopie (radioscopie), -terapie (electromecanoterapie, electromasoterapie*, mezoterapie*), -termie (*silicotermie), -tomie (splenectomie) etc. Cele mai multe sunt preluate ca atare, dar câteva sunt create pe teren românesc (vezi: diplomanie
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
pe drumul deschis în analiza retorică și naratologică de Hayden White și continuat în același spirit de olandezul Franklin R. Ankersmit, prin elaborarea unei coerente metodologii narative a istoriei (fundamentate până în anii 2000 și din care s-a desprins recenta naratologie vizuală, teoretizată spre exemplu de cercetătoarea Marie-Laure Ryan10). Spiritul modernist al "noii istorii" se desparte definitiv de direcția tradițională analitică. Istoria însăși este citită precum o narațiune sau având caracterul unei "opere deschise" (așadar, dincolo de sensul acordat textului sacru de către
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Tucan În căutarea naratorului perfect, Dragoș Varga Literatură și convertire, Adrian Vasile Sabău Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre Marile teorii ale teatrului, Marie-Claude Hubert Miorița. Cântec aulic din secolul al XVI-lea, S.Th. Botnaru Modernismul interbelic, George Bădărău Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal Neomodernismul românesc, George Bădărău N.V. Gogol sau Paradoxurile literaturii moderne, Marcel Petrișor O teorie a literaturii, Florica Bodiștean Ocheanul balcanic, Marius Nica Parodia literară. Șapte rescrieri românești, Livia Iacob Poetica în naratologia lui Lucian
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
George Bădărău Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal Neomodernismul românesc, George Bădărău N.V. Gogol sau Paradoxurile literaturii moderne, Marcel Petrișor O teorie a literaturii, Florica Bodiștean Ocheanul balcanic, Marius Nica Parodia literară. Șapte rescrieri românești, Livia Iacob Poetica în naratologia lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean Poetica sacrului, Mina-Maria Rusu Poetica teatrului modern. Luigi Pirandello și Matei Vișniec, Nicoleta Munteanu Postmodernismul românesc, George Bădărău Povestea populară. O perspectivă socio-antropologică, Michel Valière Romancieri interbelici, Livia Iacob Romantismul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de la I. L. Caragiale, Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, Pavel Dan la Marin Preda, Constantin Țoiu, Nicolae Breban, D. R. Popescu, Gheorghe Crăciun, Ioan Lăcustă ș.a.) are ca obiectiv stabilirea și sublinierea „invarianților”, a unei tipologii a operelor. Deschise către poetică și naratologie, interpretările tind la fixarea momentelor relevante „în aventura căutării unor universalii ale narațiunii”. Varietatea grilelor critice aplicate dă seama de mobilitatea și suplețea exegetului, cercetarea la obiect fiind prezidată de perspectiva istorică și teoretică într-o simultaneitate care îi individualizează
VLAD-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
sînt rezultatul gramaticalizării unor verbe referențiale propriu-zise. V. cuvînt, referință. MARTINET 1967; DUBOIS 1973; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001. RN AUTOR. Semnificația curentă a cuvîntului autor este cea de "persoană care a creat o operă artistică, științifică sau filozofică"; în naratologie, se consideră însă, că dacă autorul a realizat o operă literară epică, acesta corespunde unei entități reale și nu poate fi sinonim cu naratorul, definit ca entitate fictivă, el fiind doar autor textual. Într-o astfel de operă literară, se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
MARSAIS; HJELMSLEV 1943; GENETTE 1966; GREIMAS 1966; DUCROT - TODOROV 1972; GRUPUL μ 1974; FONTANIER 1977; PERELMAN - OLBRECHTS-TYTECA 1988; FROMILHAGUE - SANCIER 1991; MOLINIE 1992; KERBRAT-ORECCHIONI 1996; REBOUL 1996; ROBRIEUX 2000; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; AMOSSY - MAINGUENEAU 2003; BUSSMANN 2008. AR FOCALIZARE. În naratologie, focalizarea este o modalitate de alcătuire a textului literar, studiată de G. Genette (a cărui lucrare de bază a apărut în 1977), care este dată de perspectiva sau de punctul de vedere al autorului unei povestiri. Potrivit acestui cercetător, există
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fiecare dată la alte principii de normalitate. V. emfază, focalizator, presupoziție, punct de vedere. GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN FOCALIZATOR. Într-o lucrare publicată în 1977, M. Bal a propus transformarea focalizării din naratologie (cuprinzînd povestirea și istoria) într-o instanță distinctă de naratorul propriu-zis, prin introducerea distincției dintre personajul focalizator și personajul (sau obiectul) focalizat. Astfel, în focalizarea internă, personajul este concomitent instanță focalizatoare și focalizată, în vreme ce, în focalizarea externă, el este doar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
subiectului, care conduce la dialogism, potrivit teoriei lui Sigmund Freud. V. dialogism, enunțare, proxemică, subiectivitate. BENVENISTE 1966; DUBOIS 1973; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001, VARO - LINARES 2004. RN PERSONAJ. În lucrările sale consacrate naratologiei (apărute în 1972 și 1983), G. Genette ajunge la concluzia că această disciplină este interesată de evenimente doar în măsura în care acestea contribuie la stabilirea modului în care sînt povestite, căci studiul propriu-zis al evenimentelor și al relațiilor dintre ele ține de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lui G. Genette, a n a l i z a d i s c u r s u l u i este îndreptățită să folosească termenul personaj, cu o semnificație similară aceleia din teoria literară, dar cu restricțiile impuse de naratologie. V. enunțător, polifonie, punct de vedere. MOESCHLER - REBOUL 1994. RN PERSUASIUNE. Produs al influenței, persuasiunea a constituit obiectul de interes al studiilor dezvoltate de școala americană de psihologie socială, de după 1940. Problematica fundamentală a persuasiunii, formulată de acești specialiști, vizează
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a vorbi, revendicarea ori aprobarea de parte a subiectului vorbitor, în raport cu realizarea identității lui. V. alteritate, influență, pertinență. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN REIFICARE. Prin reificare se înțelege, în stilistică, transformarea unei calități într-un obiect, adică substantivarea adjectivului, iar, în naratologie, o procedură care constă în transformarea unui subiect în obiect, prin înscrierea în poziția sintactică a obiectului în interiorul programului narativ al altui subiect. Acest program poate fi numai în stadiul de actualizare sau poate fi în stadiul de realizare completă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]